ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 259/2015

Decizia nr. 259/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 22 februarie 2012 petentul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata și CN B. SA anularea procesului verbal din 31 ianuarie 2012.

Prin sentința nr. 428 din data de 17 ianuarie 2013 s-a admis plângerea și s-a constatat nulitatea procesului verbal de contravenție.

Prin Decizia civilă nr. 188 din data de 27 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Giurgiu s-a admis recursul declarat de recurenta intimată CN B. SA și s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare către Judecătoria Giurgiu.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3042 din 30 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Giurgiu a fost admisă excepția de necompetență materială a judecătoriei și s-a dispus declinarea competenței in favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Pentru a pronunța această soluție, au fost invocate dispozițiile art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria in a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, dispoziții procedurale care sunt de imediată aplicare, reținându-se că sediul contravenientului este in municipiul Târgoviște.

2.2. Prin sentința civilă nr. 3889 din data de 28 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște s-a declinat competența de soluționare in favoarea Judecătoriei Giurgiu, județul Buzău.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut in vedere că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 modificată și completată, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, fiind aplicabile regulile de competență in vigoare la data formulării acțiunii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

În fapt, se reține că obiectul prezentei cereri îl constituie plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal din 31 ianuarie 2012 prin care s-a constatat că vehiculul aparținand acestuia a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

Înalta Curte, constată că astfel cum s-a arătat in partea introductivă a hotărârii,

prin Decizia civilă nr. 188 din data de 27 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Giurgiu s-a admis recursul declarat de recurenta intimată CN B. SA și s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare către Judecătoria Giurgiu.

Or, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”

În aceste condiții, se constată că, urmare a deciziei de casare, judecătorul fondului nu mai putea să invoce necompetența teritorială a instanței.

În altă ordine de idei, și considerentele Judecătoriei Giurgiu cu privire la norma aplicabilă sunt eronate, întrucât dispozițiile art. 23 din Legea nr. 2/2013 se aplică numai situațiilor expres reglementate in acest articol, respectiv doar litigiilor de contencios administrativ nu și celor din materie contravențională și doar celor aflate in fond la curțile de apel și in recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe A. și CN B. SA în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2015.