ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1379/2014

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Buzău, la data de 2 noiembrie 2011, reclamanta SC J.T.I.R. SRL a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției

din 3 octombrie 2011 încheiat de autoritatea pârâtă.

Prin încheierea din 15

februarie 2013, Judecătoria Buzău a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea

acesteia la Judecătoria sectorului 2 București, spre competentă soluționare, reținând

că sunt aplicabile dispozițiile art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 și

art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013.

Prin sentința nr. 18098

din 13 noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 2 București, a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Buzău, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, conform cărora competența de judecată

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Constatându-se ivirea

conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului

de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Examinând actele dosarului,

se constată că, în raport cu dispozițiile legale în vigoare la data formulării plângerii

contravenționale, competența teritorială revine Judecătoriei Buzău.

Astfel, obiectul acțiunii

în cauza de față îl constituie anularea procesului-verbal de contravenție din 3

octombrie 2011 încheiat de autoritatea pârâtă, prin care reclamanta a fost sancționată

pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (1) din

O.G. nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere

pe rețeaua de drumuri naționale din România, conform cărora „

Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție

continuă și se sancționează cu amendă

”

.

Potrivit art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența

de judecată a p

lângerii formulate împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a

fost săvârșită contravenția.

De asemenea,

conform prevederilor art. 10 pct. 8 C. proc. civ., în cererile ce izvorăsc dintr-un

fapt ilicit, competentă este instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel

fapt.

Or, din conținutul

procesului-verbal de contravenție contestat reiese că fapta pentru care reclamanta

a fost sancționată a fost săvârșită în localitatea M., județul Buzău,

competența de soluționare

a plângerii contravenționale

revenind, deci, potrivit

dispozițiilor legale susmenționate, Judecătoriei Buzău, în a cărei circumscripție

se află locul săvârșirii contravenției

.

În cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 și art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002.

Se reține, astfel, că

normele de procedură pentru stabilirea competenței de judecată nu pot fi aplicate

retroactiv, decât în mod excepțional, atunci când prin legea nouă se prevede în

mod expres aceasta.

Or, dispozițiile art.

10

1

din O.G. nr. 15/2002, conform cărora, „Prin derogare de la dispozițiile

O.G. nr. 2/2001 (…) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare

a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul contravenientul”, nu erau în vigoare la data de 2 noiembrie 2011,

când a fost formulată plângerea contravențională, fiind introduse prin Legea

nr. 2/2013, act normativ care nu conține dispoziții care să prevadă că această normă

de procedură retroactivează.

Legea nr. 2/2013 prevede,

într-adevăr, la art. XXIII alin. (1), ca normă tranzitorie, că „Procesele în primă

instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal,

în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competențelor instanței legal investite, se judecă de instanțele devenite competente

potrivit prezentei legi”.

Așa cum rezultă, însă,

în mod explicit, din textul de lege citat, acesta vizează exclusiv materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind, deci, aplicabil plângerilor contravenționale.

Așadar, dispozițiile art.

XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, prevederile

art. 32 din O.G. nr. 2/2001 păstrându-și aplicabilitatea pentru cauzele având ca

obiect plângere contravențională, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002, înregistrate

la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petenta SC J.T.I.R. SRL și pe intimata C.N.A.D.N.R.

SA, CESTRIN, în favoarea Judecătoriei Buzău.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 martie 2014.