ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3333/2015

Decizia nr. 3333/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 31.01.2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară solicitând suspendarea efectelor deciziei nr. 66 din 16 ianuarie 2014 privind retragerea aprobării d-lui a., în calitate de persoana semnificativă, director general și președinte al consiliului de administrație la societatea B. SA până la pronunțarea instanței de fond având ca obiect anularea acestui act.

Prin sentința nr. 896 din data de 18 martie 2014 s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut din motivarea actului administrativ supus analizei în speță (decizia A.S.F. nr. 66 din 16 ianuarie 2014), precum și din referatul de constatare care a stat la baza acestuia, că la aplicarea sancțiunii de retragere a aprobării reclamantului ca persoană semnificativă a fost avut în vedere faptul că „hotărârea Tribunalului din Marsala a fost emisă în data de 29.07.2013, iar copia acesteia a fost primită de asigurător cu adresa înregistrată la A.S.F. sub nr. 55830 din 24 octombrie 2013, ca răspuns la solicitarea ce i-a fost adresată prin adresa nr. SAR-DAA/54.432 din 21 octombrie 2013”.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că obligația stabilită prin decizia nr. 526 din 12 septembrie 2012 era clară, nelăsând loc la interpretări: comunicarea soluției Procuraturii și nu a soluției definitive dată în cauza penală.

Având în vedere că hotărârea Tribunalului din Marsala, secția penală, emisă în data de 29.07.2013 este pronunțată de instanța de judecată și nu de Procuratură, rezultă că decizia de retragere a aprobării nu identifică actul care nu a fost comunicat de reclamant („soluția Procuraturii”).

Acest act nu este identificat cu claritate nici în decizia nr. 526 din 12 septembrie 2012, care se referă la „soluția pronunțată în urma cercetărilor Procuraturii”.

Or, din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul fusese trimis în judecată în fața Tribunalului din Marsala prin decretul Judecătorului pentru audieri preliminare la data de 15.07.2008, deci anterior emiterii Deciziei nr. 526 din 12 septembrie 2012.

În ce privește hotărârea Tribunalului din Marsala, secția penală, din 29.07.2013, nedefinitivă, Curtea a reținut argumentele reclamantului ca fiind aparent valabile, în condițiile în care pronunțarea unei hotărâri penale nedefinitive nu poate sta la baza concluziei săvârșirii unei fapte care să pună la îndoială îndeplinirea condiției de „bună reputația, onestitate, probitate morală”, astfel cum rezultă și din art. 43 alin. (1) - „Dovada bunei reputații”, din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului, privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare.

În ce privește cea de-a două condiție prevăzută de lege pentru suspendarea executării actului administrativ - necesitatea prevenirii unei pagube iminente, definite la art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”, Curtea a constatat că nu este îndeplinită în speță, având în vedere că reclamantul nu a justificat în mod concret necesitatea prevenirii unui prejudiciu material viitor și previzibil prin suspendarea executării deciziei.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul motivelor de recurs se invocă greșita aplicare și interpretarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care au determinat soluția nelegală dispusă de prima instanță de respingere a cererii de suspendare a efectelor deciziei nr. 66 din 16 ianuarie 2014 privind retragerea aprobării reclamantului în calitate de persoană semnificativă.

Se arată că prima instanță a apreciat greșit asupra neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. ș) în sensul existenței unei pagube iminente ca a doua condiție necesară a fi îndeplinită cumulativ conform dispozițiilor legale care au fundamentat cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-reclamant arată că instanța de fond reține în mod corect îndeplinirea condiției existenței unui caz bine justificat de natură a răsturna prezumția de legalitate a deciziei contestate nr. 66/2014 în sensul că din cuprinsul acesteia nu rezultă cu claritate actul care nu a fost comunicat de recurent autorității și datoria reținută în sarcina acestuia în calitatea sa de director general și de președinte al consiliului de administrație al societății B. SA.

Se arată că instanța de fond a constatat nelegal că în cauză nu este îndeplinită condiția existenței unei pagube iminente pentru recurent apreciind că prejudiciul invocat de către recurent privește societatea și nu pe reclamant în calitatea sa de acționar director general și președinte al consiliului de administrație.

Aceasta deoarece înlocuirea nelegală a recurentului din funcțiile de conducere deținute determină o pagubă materială iminentă atât pentru recurent ca persoană fizică - lipsirea de indemnizații corespunzătoare, cât și pentru societatea de asigurări privind rezultatele sale financiare care pot fi influențate direct și negativ de contextul nelegal în care s-a dispus revocarea sa ținându-se cont de specificul pieței asigurărilor.

Se solicită admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată apreciindu-se ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În susținerea recursului se depun acte la dosar.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a invocat în principal excepția inadmisibilității recursului în raport de faptul că recurentul din prezenta cauză a formulat o nouă cerere de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care formează obiectul unui dosar distinct.

Se arată că, pe fond, prin sentința civilă pronunțată la data de 20.06.2014 s-a respins ca nefondată acțiunea recurentului și în consecință de la acea dată nu pot fi aplicate dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 invocat de recurent.

În subsidiar se solicită respingerea recursului ca nefundat apreciindu-se ca legală soluția recurată prin care a fost respinsă cererea de suspendare, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea din 7.05.2015 s-a admis în principiu recursul și s-a fixat termen în ședința publică.

Curtea în baza art. 390 C. proc. civ. a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului invocat de intimata-pârâtă excepție care urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Recursul declarat este admisibil, având ca obiect, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. sentința recurată prin care s-a respins la data de 18.03.2014 cererea de suspendare a deciziei nr. 66/2014 emisă de pârâtă, în raport de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Faptul că recurentul-reclamant a formulat o cerere de suspendare și în raport de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, solicitând suspendarea până la soluționarea irevocabilă a cauzei având ca obiect decizia nr. 66/2014 va determina inadmisibilitatea căii de atac, respectiv a prezentului recurs.

Prezentul recurs nu deține inadmisibil în raport de pronunțarea pe fondul acțiunii în anulare în sensul respingerii acțiunii primei instanțe nedefinitivă nr. 1979 din 20 iunie 2014. Această soluție urmează a fi avută în vedere de către instanța de recurs în aprecierea pe fond a motivelor de recurs privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, Curtea va respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefundat în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi admisă cererea de suspendare, apreciindu-se că soluția recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a constatat că cererea de suspendare a executării deciziei nr. 66 din 16 ianuarie 2014 nu îndeplinește condiția pagubei iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.

Aceasta deoarece atât motivele invocate în acțiune cât și în cererea de recurs nu pot fi demonstra existența unui prejudiciu material grav, iminent de înlăturat pentru recurent sau perturbarea gravă a activității societății de asigurare cauzată de retragerea aprobării recurentului ca persoană semnificativă.

Pe de altă parte, Curtea apreciază că în raport de sentința civilă nr. 1979 din 20.06.2014, prin care s-a respins acțiunea de fond având ca obiect decizia nr. 66 din 16 ianuarie 2014, în cauză contrar celor reținute de instanța de fond cererea de suspendare astfel cum a fost formulată nu îndeplinește condiția existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Aceasta nu în sensul reținut de prima instanță prin sentința atacată pentru faptul că acțiunea pe fond formulată împotriva deciziei nr. 66/2014 a fost respinsă la data de 20.06.2014.

Cu ocazia judecării cauzei, pe fond, s-a realizat o verificare a legalității deciziei contestate în ceea ce privește împrejurările de fapt și de drept ale emiterii deciziei, iar soluția de respingere a acțiunii în anulare nedefinită a confirmat legalitatea actului administrativ contestat, neexistând împrejurări de natură a infirma prezumția de legalitate a deciziei nr. 66/2014 privind retragerea aprobării recurentului în calitate de persoană semnificativă, director general și președinte al consiliului administrației la SC B. SA. Prin retragerea acestei calității de persoană semnificativă în cauză, s-a produs o pagubă iminentă și gravă în ceea ce-l privește pe recurent sau în activitatea societății de asigurare în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefundat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 896 din 18 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2015