ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2850/2015

Decizia nr. 2850/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 148 din 5 mai 2014, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de reclamanți și a dispus amendarea Președintelui Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor - A. cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 29 mai 2012 și până la executarea obligației de a emite decizia de despăgubire.

2.1. Motivele de casare

Împotriva soluției instanței de fond, pârâtul A. - Președintele Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor a formulat recurs, invocând art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și, în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți, ca neîntemeiată.

2.2. Principalele argumente invocate

Susține recurentul-pârât, la motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că sentința civilă este nulă absolut, de vreme ce, potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care se aplică sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din lege se ia în camera de consiliu, și nu în ședință publică, cum a fost soluționată cererea reclamanților.

În continuare, arată recurentul-pârât, la un al doilea motiv de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, pentru că dispozițiile acestei legi vizează exclusiv situația în care instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă înainte de intrarea în vigoare a noii legi.

3.1 Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, a solicitat admiterea recursului declarat de pârâtul A., în calitate de președinte al C.N.C.I, susținând, în raport de motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 5 noul C. proc. civ., că instanța de fond a soluționat cauza cu nesocotirea prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că hotărârea s-a luat în ședință publică și nu în camera de consiliu, așa cum reglementează textul anterior menționat.

În referire la motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., a susținut intimata reclamantă că Dosarul de despăgubire nr. x/CC nu face parte din categoria dosarelor în care a rămas definitivă și irevocabilă o hotărâre judecătorească de stabilire a cuantumului despăgubirilor, că există o procedură administrativă de urmat, reglementată în cuprinsul dispozițiilor articolelor 21 - 26 din Legea nr. 165/2013, iar în exercitarea noilor atribuții stabilite prin această lege s-au solicitat înscrisuri în completarea dosarului de despăgubire, pentru a se putea emite o decizie de validare/invalidare a Dispoziției nr. 10447/2005 emise de Primarul Municipiului Craiova.

După completarea dosarului cu înscrisurile solicitate, în ședința C.N.C.I din data de 19 iunie 2014 s-a emis Decizia de compensare nr. 1340, prin care s-a validat dispoziția nr. 10447/2005.

A mai învederat intimata pârâtă că după legala sa constituire, prin Decizia nr. 229 a primului-ministru al României, publicată în M. Of. nr. 314/30.05.2013, au fost prioritare dosarele în care existau hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care instanțele de judecată stabiliseră obligații de soluționare a dosarelor de despăgubiri, acestea fiind într-un număr mare (peste 700 de dosare).

3.2 Intimații reclamanți B. și C. nu au formulat întâmpinare în cauză.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 martie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din data de 24 iunie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recurentul pârât A., în calitate de președinte al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, a invocat incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488, pct. 5 noul C. proc. civ., susținând că cererea de chemare în judecată, pentru a cărei soluționare se prevede judecata acesteia în camera de consiliu, a fost cercetată și pronunțată în ședință publică, fapt ce atrage nulitatea formelor de procedură, prin raportare la prevederile art. 176, pct. 5 noul C. proc. civ..

Acest motiv de casare este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Principiul publicității ședinței de judecată reprezintă o garanție a transparenței procedurilor de judecată, menit să sporească încrederea participanților la proces în actul de justiție.

Încălcarea acestui principiu conduce la nulitatea absolută a actului de procedură efectuat în aceste condiții, nulitate absolută necondiționată de vătămare, potrivit dispozițiilor art. 176, pct. 5 noul C. proc. civ..

Situațiile reglementate de noul C. proc. civ., care atrag sancțiunea nulității absolute necondiționate de vătămare, sunt expres și limitativ indicate, ele neputând fi extrapolate și altor situații care ar rezulta dintr-o interpretare "per a contrario" sau din utilizarea unui argument de analogie.

Plecând de la scopul pentru care s-a prevăzut că doar încălcarea principiului publicității atrage nulitatea absolută reglementată de art. 176 noul C. proc. civ., reiese că pentru alte situații în care se invocă o neregulă procedurală, partea interesată este în drept a sesiza instanța de judecată potrivit regulilor care guvernează regimul juridic al nulităților relative, cu respectarea momentului procedural până la care poate fi invocată cauza de nulitate și sub cerința obligatorie a dovedirii unei vătămări produse prin nerespectarea formelor legale prescrise de cod în îndeplinirea actului de procedură considerat a fi afectat de sancțiunea nulității.

Cum în cauza de față recurentul pârât A. a invocat neregula procedurală a soluționării cauzei în primă instanță în ședință publică, nu în camera de consiliu, astfel cum era prevăzut în dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, exclusiv prin prisma prevederilor art. 175 alin. (2) noul C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 176 noul C. proc. civ., se reține că nu a avut loc o încălcare a unei norme imperative, motivul de casare reglementat de art. 488, pct. 5 noul C. proc. civ. fiind neîntemeiat.

În referire la motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488, pct. 8 noul C. proc. civ., referitor la "interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material", se reține că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat amendarea președintelui CNCI cu un procent de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, de la data de 29 mai 2012 și până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "(1) Executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii."

(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate, instanța de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat".

Sancțiunile prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 constituie forme ale răspunderii juridice, însă pentru aplicarea lor trebuie să se dovedească vinovăția celui chemat să răspundă, respectiv acesta să fi avut o culpă în neexecutare.

Potrivit soluției de unificare a jurisprudenței aprobate de plenul judecătorilor din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinsă în procesul-verbal din 19 noiembrie 2012, "în cererile formulate în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care instanța de contencios administrativ a dispus obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire în procedura administrativă reglementată de Titlul VII - "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, sancțiunea poate fi aplicată până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, urmând a fi apreciată, pentru fiecare caz în parte, conduita autorității publice căreia îi revine obligația de executare a hotărârii."

Titlul executoriu pentru care intimații reclamanți B. și C. au solicitat amendarea Președintelui Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) îl reprezintă Sentința civilă nr. 136 din 15 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5363 din 02 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin această hotărâre pârâta Comisia Centrală a fost obligată să emită titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj.

Președintele C.N.C.I., chemat în judecată în prezenta cauză pentru a răspunde pentru neexecutarea titlului executoriu obținut de intimații reclamanți, a fost învestit în funcție la data de 29 mai 2012, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012.

Sancțiunea amenzii pentru neexecutarea hotărârii judecătorești poate fi dispusă în condițiile în care conducătorul autorității publice căreia îi revine obligația de executare are vreo vină pentru pasivitatea reclamată, pasivitate existentă pe tot parcursul litigiului declanșat în temeiul prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Or, în cauza de față, după temporizarea intervenită prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, obligația de reorganizare a activității Comisiei a fost îndeplinită astfel încât să asigure punerea în executare a hotărârilor judecătorești într-o manieră care să respecte termenul rezonabil stabilit prin jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Prin Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012 a Curții Constituționale s-a declarat constituțional textul O.U.G nr. 4/2012, considerentele acestei decizii fiind avute în vedere și în prezenta cauză în analiza culpei ce ar fi trebuit probată pentru a se dispune sancțiunea amendării președintelui C.N.C.I. pentru neexecutarea obligației care îi revenea.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 s-au prevăzut noi reguli de examinare a dosarelor aflate în lucru la Comisie, iar în aplicarea acestor dispoziții legale, recurentul pârât a făcut dovada etapelor urmate pentru finalizarea procedurii de acordare a titlului de despăgubire, anterior pronunțării soluției de către prima instanță fiind emisă decizia de despăgubire nr. 1340 din 19 iunie 2014.

Fiind astfel adusă la îndeplinire obligația statuată prin titlul executoriu deținut de intimații reclamanți, Înalta Curte reține că scopul aplicării sancțiunii amenzii asupra conducătorului autorității publice nu se justifică în prezenta cauză, neexistând o culpă a președintelui C.N.C.I. în neexecutarea obligației dispuse prin Sentința civilă nr. 136 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Craiova.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, constatând că există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 488 pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În raport de prevederile art. 496 alin. (2) noul C. proc. civ., fiind admis recursul, se va dispune casarea în tot a sentinței atacate, iar în rejudecare soluția va fi cea a respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Președintele Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor - A. împotriva Sentinței nr. 148 din 5 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând cauza, respinge ca nefondată acțiunea reclamanților B. și C. formulată în contradictoriu cu pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Președintele Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor - A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2015.

Procesat de GGC - GV