ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2269/2015

Decizia nr. 2269/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții D. - Președinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților "numit prin Decizia Primului Ministru nr. 307 din 29 mai 2012 publicată în M. Of. nr. 363/29.05.2013", Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor succesoare în drepturi a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în calitate de instanță de executare, să se aplice pârâtului D. în calitatea sa de Președintele al A.N.R.P., o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței până la punerea în executare a obligației stabilită prin Sentința civilă nr. 223 din 8 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Curții de Apel Bacău nr. 1924 din 9 mai 2013, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 38 din 18 martie 2014, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții D. - Președinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor succesoare în drepturi a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a aplicat pârâtului D., în calitate de președinte al A.N.R.P. o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, calculată de la expirarea termenului de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a Sentinței civile nr. 223 din 08 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2012.

Recursul.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța de fond a soluționat cauza cu nerespectarea prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că hotărârea s-a luat în ședință publică și nu în cameră de consiliu.

Prin urmare, a solicitat a se avea în vedere că la soluționarea cererii s-a încălcat o dispoziție imperativă a legii, derogatorie de la dreptul comun, impunându-se admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

A mai susținut recurentul faptul că prima instanță a nesocotit prevederile Legii nr. 165/2013, neluând în considerare apărările referitoare la respectarea unei anumite proceduri legale, considerând că procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire prevăzută de această lege nu poate fi aplicabilă în cauză - motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

A precizat recurentul că sediul materiei în procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire de către CNCI se regăsește la art. 21 - 26 din Legea nr. 165/2013.

A arătat că instanța de fond face confuzie între atribuțiile deținute de CCSD și atribuțiile deținute de CNCI, în calitate de continuatoare a CCSD, atribuții stabilite în temeiul Legii nr. 165/2013.

Totodată, s-a solicitat a se reține că în perioada 15 martie 2012 - 15 mai 2013, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titluri de despăgubire, a fost suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, iar la data de 20 mai 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, prin care s-a instituit o nouă procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații reclamanți au arătat că nu operează în speță nulitatea absolută și nici nulitatea relativă a hotărârii, în raport de omisiunea de a se preciza în sentință că aceasta a fost soluționată în Camera de Consiliu, întrucât recurentul nu a făcut dovada vreunei vătămări.

Pe fondul recursului s-a arătat că o hotărâre judecătorească trebuie executată în mod obligatoriu și nu condiționat.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 19 februarie 2015 a fost admis în principiu recursul.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea reclamanților intimați, la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din noul C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea hotărârii se dispune atunci "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

În speță, din examinarea sentinței atacate, atât din preambulul acesteia cât și din minuta întocmită de președintele completului de judecată, se constată că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în ședință publică, cu nesocotirea dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că "Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților".

În ciuda celor susținute de către intimații-reclamanți prin întâmpinare, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 176 pct. 5 C. proc. civ., în cazul încălcării normelor privitoare la publicitatea ședinței de judecată, nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări.

Mai mult, din verificarea listei de ședință din data de 18 martie 2014, se observă că dosarul a fost soluționat în ședință publică, nefiind trecut pe lista de Cameră de Consiliu, astfel că nu poate fi reținută o eroare materială de tehnoredactare.

Înalta Curte s-a mai pronunțat, în același sens, prin Decizia nr. 1532/2012, publicată, constatând că în sistemul român de drept procesual civil este consacrat în art. 127 din Constituția României și art. 121 alin. (1) C. proc. civ. (în noul C. proc. civ. - art. 17) principiul publicității dezbaterilor, adică al judecării cauzelor în ședință publică.

S-a apreciat că de la regula publicității dezbaterilor atât art. 127 din Constituția României cât dispozițiile Codului de procedură civilă instituie și excepții, în cauza de față legiuitorul reglementând în art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 o astfel de excepție, în sensul judecării cererilor, privind aplicarea sancțiunii pentru neexecutarea hotărârii, în camera de consiliu.

Constată astfel instanța de control judiciar că norma legală enunțată are caracter imperativ, derogatoriu de la dreptul comun, astfel că hotărârea pronunțată în alte condiții decât cele expres stabilite de legiuitor atrage sancțiunea nulității hotărârii.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Toate argumentele prezentate mai sus sunt în măsură să atragă casarea sentinței în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează să analizeze la soluționarea fondului și celelalte aspecte invocate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D. - Președinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței nr. 38 din 18 martie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN