ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1678/2016

Decizia nr. 1678/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne (M.A.I.), solicitând instanței să dispună obligarea acestuia să finalizeze procedura administrativă pe care el însuși a inițiat-o, așa cum rezultă în mod explicit din adresa din 18 iulie 1994 semnată de șeful Direcției Personal.

Reclamantul a arătat că, deși în anul 1994, pârâtul a solicitat Inspectoratului de Poliție Județean Argeș să întocmească documentele necesare în vederea reprimirii reclamantului în cadrele active ale poliției, iar Inspectoratul de Poliție s-a conformat, sens în care a solicitat reclamantului depunerea caracterizării psihologice și a fișei medicale de reîncadrare, precum și semnarea unui angajament și a comunicat M.A.I. documentele cerute, acesta din urmă nu a definitivat procedura și nu a emis reclamantului niciun răspuns cu privire la reprimirea lui în rândul cadrelor active ale poliției.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 62 din 7 mai 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Direcției Generale Juridice pentru pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului, recurentul reclamant a susținut, în esență, următoarele:

- instanța de fond în mod greșit nu a avut în vedere, la soluționarea excepției lipsei calității de reprezentant a D.G.J. pentru pârâtul M.A.I., dispozițiile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007, care completează dispozițiile art. 85 alin. (3) C. proc. civ., și nici practica judiciară din spețe similare; de asemenea, a invocat inexistența Instrucțiunii M.A.I. nr. 1111/2005, întrucât aceasta nu a intrat niciodată în vigoare;

- deși din Încheierea de ședință din data de 30 aprilie 2014 rezultă că s-a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul D.G.J. prin întâmpinare, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții;

- instanța de fond nu a respectat prevederile art. 248 alin. (1) și nici pe cele ale art. 397 alin. (1) C. proc. civ.; totodată, a considerat fără temei că pârâtul a răspuns la interogatoriu, prin depunerea la dosar a unor înscrisuri;

- instanța de fond în mod nelegal a respins cererea formulată de reclamant în temeiul dispozițiilor art. 293 alin. (2) C. proc. civ.;

- instanța de fond a invocat din oficiu o altă excepție a autorității de lucru judecat, care nu a fost pusă în discuția părților;

- în mod eronat a apreciat prima instanță că obiectul acțiunii din Dosarul nr. x/46/2012 este identic cu cel din Dosarul nr. x/46/2013.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Apărările intimatului

Intimatul pârât Ministerul Afacerilor Externe a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Procedura de examinare a recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 9 noiembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 21 ianuarie 2016.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând sentința atacată în raport de criticile ce i-au fost aduse și față de prevederile legale incidente, reține că nu subzistă în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., instanța de fond realizând o judicioasă aplicare și interpretare a prevederilor legale incidente, după cum în continuare se va arăta.

Criticile formulate de recurentul-reclamant, care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt neîntemeiate.

Referitor la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Direcției Generale Juridice pentru pârâtul M.A.I., Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut netemeinicia acesteia, reținând prevederile art. 16 alin. (1) din Instrucțiunile nr. 1111/2005 potrivit cărora "Direcția Generală Juridică este împuternicită să reprezinte și să angajeze Ministerul Administrației și Internelor în raporturile cu instanțele de judecată și alte organe de jurisdicție". De asemenea, calitatea de reprezentant a Direcției Generale Juridice pentru pârâtul M.A.I. rezultă și din prevederile art. 1 și art. 4 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 100/2011.

În ceea ce privește susținerea recurentului referitoare la inexistența Instrucțiunilor nr. 1111/2005, aceasta este neîntemeiată în raport de prevederile art. 35 alin. (3) din H.G. nr. 50/2005 potrivit cărora "Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională."

Cât privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că, în cuprinsul criticilor formulate, recurentul nu expune împrejurări de fapt sau de drept de natură a releva o încălcare a regulilor de procedură.

Deși recurentul susține că instanța de fond a considerat fără temei că pârâtul a răspuns la interogatoriu, prin depunerea la dosar a unor înscrisuri, instanța de control judiciar constată că la dosarul de fond se află chiar răspunsul la interogatoriu.

În ceea ce privește susținerea recurentului potrivit căreia instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Într-adevăr, art. 224 C. proc. civ. instituie în sarcina instanței obligația de a pune în discuția părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.

Însă, în speța de față nu poate fi vorba despre încălcarea acestei obligații, deoarece excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtul intimat prin întâmpinare a fost pusă în discuția părților la termenul din 30 aprilie 2014, astfel cum rezultă din Încheierea de ședință de la acea dată.

Prin sentința recurată, instanța de fond a soluționat cauza în baza acestei excepții, reținând că cererii de chemare în judecată formulată de reclamant i se opune cu autoritatea de lucru judecat Sentința nr. 43/F-Cont din 06 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2012.

Astfel, curtea de apel a constatat că între părți s-a derulat anterior un alt litigiu, înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești sub nr. x/46/2012, în care s-a pronunțat sentința mai sus menționată, definitivă prin respingerea recursului (Decizia nr. 3259/R-cont din 24 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2012*).

În cauza respectivă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, solicitând obligarea acestuia să aducă la îndeplinire "Ordinul rezolutiv nr. 116153 din 18 iulie 1994" al ministrului de interne în funcție în acel moment, în sensul de a-l numi ofițer activ până la data de 15 august 2004, când urma să iasă la pensie de drept.

Înalta Curte constată că în mod judicios judecătorul fondului a reținut, că sub aspectul cauzei juridice, există identitate între acțiunile formulate, scopul urmărit de reclamant fiind același, și anume constatarea calității sale de cadru activ al M.A.I.

Ca urmare, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 62 din 7 mai 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2016.

Procesat de GGC - NN