ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1572/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 14.10.2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, a solicitat să se dispună anularea concursului pentru ocuparea funcției de ofițer specialist III (C.S.T.I.C. - inginer de sistem) prevăzut la poziția 241 în statul de organizare al I.P.J. Gorj, concurs desfășurat în perioada 19 - 22.12.2014 la sediul I.G.P.R.; obligarea pârâtei la reluarea procedurilor pentru desfășurarea unui alt concurs pentru ocuparea funcției respective și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Inspectoratul General Al Poliției Române a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei de interes a reclamantului în contestarea actului atacat.

La data de 22.02.2016, reclamantul A. a depus la dosar o cerere adițională, prin care a arătat că solicită anularea în parte a Raportului nr. x/18.12.2014 aprobat de Inspectorul General al I.G.P.R. prin care s-a decis eliminarea reclamantului de la concurs, anularea concursului pentru ocuparea funcției de ofițer specialist III (C.S.T.I.C. - inginer de sistem) prevăzut la poziția 241 în statul de organizare al l.P.J. Gorj, concurs desfășurat în perioada 19 - 22.12.2014 la sediul I.G.P.R. și obligarea pârâtei la reluarea procedurilor administrative pentru desfășurarea unui alt concurs pentru ocuparea funcției respective.

Prin Sentința nr. 153/2016 din 29 martie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes, iar pe fond a respins cererea de chemare în judecată, formulată și precizată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței nr. 153/2016 din 29 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, solicită admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant susține în esență că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material constând în art. 12 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, precum și în Ordinul M.A.I. nr. 600/2005.

Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de recurs, astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

În ceea ce privește recursul formulat de reclamantul A., se constată că sentința recurată a fost comunicată acestuia la data de 12.05.2016, iar cererea de recurs a fost înaintată prin poștă la data de 31.05.2016, conform datei menționate pe plicul de corespondență de la dosar recurs.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Astfel, în raport cu data comunicării sentinței recurate - 12 mai 2016, termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 28 mai 2016, zi nelucrătoare (sâmbătă), situație în care, astfel cum prevăd dispozițiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează, în speță aceasta fiind 30 mai 2016.

În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de față a fost declarat și motivat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurentul-reclamant la data de 30 mai 2016.

De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurentul-reclamant, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., și nici nu s-a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererii de recurs.

Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate și în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 153/2016 din 29 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 153/2016 din 29 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2019.

GGC - GV