ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3544/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, anularea parțiala a anunțului nr. 21005 din 06.04.2015 al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență privind organizarea concursurilor, cu personal recrutat din cadrul ofițerilor încadrați în unități militare și de poliție ale Ministerului Afacerilor Interne, care nu îndeplinește condițiile stabilite prin ordine al ministrului afacerilor interne, în scopul încadrării în funcții de conducere aferente postului de inspector șef; anularea concursului din data de 28.04.2015, organizat în scopul încadrării funcției de conducere aferente postului de inspector șef la Inspectoratul pentru Situații de Urgență al Județului Olt; eliminarea condițiilor abuzive impuse pentru ocuparea funcțiilor de inspector șef; reorganizarea unui concurs cu respectarea prevederilor legale și recunoașterea dreptului petentului de a participa la acesta, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 2538 pronunțată în data de 9 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere în anularea parțială a anunțului nr. 21006 din 06 aprilie 2015 invocată de pârât și a respins, pe cale de consecință, acest capăt de cerere ca inadmisibil.

Prin aceeași sentință s-au respins ca neîntemeiate excepția inadmisibilității capătului de cerere în anularea concursului din data de 28.04.2015, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, învestită cu soluționarea cererii de recurs, constată că, la data de 17 mai 2017, recurentul-reclamant A. a depus, prin Registratura Curții, declarație de renunțare la judecata recursului.

Manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Văzând dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecata recursului, formulată de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentului-reclamant A. la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2538 din 9 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2017.