CARBOGA ET AUTRES c. TURQUIE

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 16630/03 prezentate de Sefer çARBO.A și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 29 ianuarie 2008 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președintele Ireneu Cabral Barreto, R Judecătorii Sally Dolle graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 14 ianuarie 2003, după ce au intenționat acest lucru, fac următoarea decizie DEFINITIVĂ reclamanții, ale căror nume figurează în anexa la prezenta decizie, sunt cetățeni turci. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul H. Tayfun și așa mai departe. Aktan, avocați din Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: Terenurile reclamanților au fost expropriate.

În dezacord cu valoarea despăgubirii plătite de administrație, reclamanții au introdus acțiuni în creștere a dreptului de proprietate în fața instanței de mare instanță din Dique. Detaliile privind aceste proceduri sunt prezentate în tabelul de mai jos al parcelelor și al numelor reclamanților Data de începere a calculelor dobânzilor moratorii Data hotărârilor Curții de Casație Data și valoarea plăților (în cărți turcești (TRL)) Parcelle n Hüsnü, Remziye, Hatun, Mehmet, Hasan, Zülfü și Veysel Akçakaya 4 august 2000 29 ianuarie 2001 30 septembrie 2002 15 607 230 000 Parcelle n 683 Sait, Mahmut, Mehmet, Nustret, Yusuf, Halef și Hatun Ücer.

Ayse Karakoç, Han mai Kayacan și Güllü Tosucu august 2000 4 decembrie 2001 15 august 2002 8 450 500 000 Parcelle n 186 Sefer, Hüseyin, Hac 11 decembrie 2001 15 august 2002 121 386 790 000 Parcelle n Mehmet Bildirici 26 august 2000 5 februarie 2002 19 septembrie 2002 22 659 560 000 Parcelle n Sait Bilge 3 decembrie 1998 4 decembrie 2001 15 august 2002 12 544 620 000 Parcelle n Abdulsamet Akatay 7 mai 2000 4 decembrie 2001 15 august 2002 35 918 570 000 GRIEFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata excesivă a procedurii de executare a hotărârilor definitive ale instanțelor. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a respecta bunurile lor din cauza întârzierii administrației în efectuarea plății de către instanța de judecată suplimentară a exproprierii, însoțită de interese moratorii insuficiente în raport cu rata ridicată a inflației în Turcia.

Reclamanții se plâng de durata excesivă a procedurilor de despăgubire, în special din cauza perioadei lungi de timp în care administrația a omis să execute hotărârile definitive pronunțate în favoarea lor. În acest sens, aceștia menționează art. 6 alineatul (1) din convenție. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității fondului întemeiat pe durata excesivă a procedurii de executare a hotărârii referitoare la parcela nr. 56 și consideră că este necesar să se comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. În ceea ce privește celelalte parcele în cauză în prezenta cauză, Curtea amintește că a admis deja că o administrație ar putea avea nevoie de un interval de timp înainte de efectuarea unei plăți.

Curtea constată că plățile indemnizațiilor suplimentare acordate pentru aceste parcele au avut loc în termen de cel mult opt luni de la luarea deciziilor interne definitive în cauză. Curtea consideră că aceste termene nu pot fi considerate excesive (a se vedea, a contrario Ak c. Turcia, n 27150/02, 31 iulie 2007). Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind vădit nefondată în sensul articolului 3 și al articolului 4 din Convenție. 1 din cauza întârzierii înregistrate de statul membru în plata suplimentelor de despăgubiri suplimentare și a ratei reduse a dobânzii restante aplicate datoriilor de stat în perioada cuprinsă între data sesizării instanțelor interne și plata efectivă a unor despăgubiri suplimentare.

Cu toate acestea, având în vedere modul de calcul adoptat în hotărârea Akkuș c Turcia. (9 iulie 1997, Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1997-IV) și în lumina datelor economice relevante, Curtea nu identifică nicio pierdere reală a reclamanților. Sumele indemnizațiilor suplimentare percepute corespund unei compensări integrale a valorii proprietăților expropriate. Prin urmare, Curtea, în unanimitate, amână în mod expres examinarea … Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte Lista Reclamanților Abdulsamet AKATAY Remziye AKçAKAYA Hatun AKÇAKAYA Zülfü AKÇAKAYA Veysel AKçAKAYA Hasan AKçAKAYA Mehmet AKÇAKAYA Hüsnü AKÇAKAYA Mehmet B Mehmet Hanefi Uçar știe că Mahmut Mehmet Nusret ÜÇER Yusuf ÜÇER Halef ÜÇER Hatun ÜÇER

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 16630/03 présentée par Sefer ÇARBOĞA et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 29 janvier 2008 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente , Ireneu Cabral Barreto, Rıza Türmen, Mindia Ugrekhelidze, Vladimiro Zagrebelsky, Antonella Mularoni , Dragoljub Popović , juges , et de Sally Dollé , greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 14 janvier 2003, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, dont les noms figurent en l’annexe de la présente décision, sont des ressortissants turcs. Ils sont représentés devant la Cour par M es H. Tayfun et Ç. Aktan, avocats à Istanbul.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Les terrains des requérants furent expropriés. En désaccord avec le montant de l’indemnisation versée par l’administration, les requérants introduisirent des recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation devant le tribunal de grande instance de Dicle. Les détails concernant ces procédures sont exposés dans le tableau ci-dessous : N os des parcelles et noms des requérants Dates de départ des calculs des intérêts moratoires Dates des arrêts de la Cour de cassation Dates et montants des paiements (en livres turques (TRL)) Parcelle n o 56 Hüsnü, Remziye, Hatun, Mehmet, Hasan, Zülfü, et Veysel Akçakaya 4 août 2000 29 janvier 2001 30 septembre 2002 15 607 230 000 Parcelle n o 683 Sait, Mahmut, Mehmet, Nusret, Yusuf, Halef et Hatun Üçer.

Ayșe Karakoç, Hanım Kayacan et Güllü Tosuncu 1 er août 2000 4 décembre 2001 15 août 2002 8 450 500 000 Parcelle n o 186 Sefer, Hüseyin, Hacı, Hatun, Ramazan, Fatma et Havva Çarboğa et Naime Çakır 10 août 2000 11 décembre 2001 15 août 2002 198 300 630 000 Parcelle n o 777 Mehmet Hanefi Uçar 20 juillet 2000 11 décembre 2001 15 août 2002 16 251 520 000 Parcelle n o 651 Hüseyin Șeker 2 juillet 2000 11 décembre 2001 15 août 2002 121 386 790 000 Parcelle n o 4 Mehmet Bildirici 26 août 2000 5 février 2002 19 septembre 2002 22 659 560 000 Parcelle n o 19 Sait Bilge 3 décembre 1998 4 décembre 2001 15 août 2002 12 544 620 000 Parcelle n o 49 Abdulsamet Akatay 7 mai 2000 4 décembre 2001 15 août 2002 35 918 570 000 GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée excessive de la procédure d’exécution des décisions définitives des tribunaux.

2. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du retard de l’administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation, assortie des intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation élevé en Turquie. EN DROIT 1. Les requérants se plaignent de la durée excessive des procédures d’indemnisation, du fait notamment de la longue période pendant laquelle l’administration a omis d’exécuter les jugements définitifs rendus en leur faveur. Ils invoquent à cet égard l’article 6 § 1 de la Convention. En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité du grief tiré de la durée excessive de la procédure d’exécution du jugement relatif à la parcelle n o 56, et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article 54 § 2 b) de son règlement.

Quant aux autres parcelles en cause dans la présente affaire, la Cour rappelle avoir déjà admis qu’une administration puisse avoir besoin d’un laps de temps avant de procéder à un paiement. Elle observe que les paiements des indemnités complémentaires accordées pour ces parcelles sont intervenus dans les huit mois au plus tard après les décisions internes définitives concernées. La Cour estime que ces délais ne sauraient être considérés comme étant excessifs (voir, a contrario , Ak c. Turquie , n o 27150/02, 31 juillet 2007). Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée comme étant manifestement mal fondée au sens de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

2. Les requérants allèguent une violation de l’article 1 du Protocole n o 1 en raison du retard pris par l’État dans le paiement des compléments d’indemnités complémentaires et de la faiblesse du taux des intérêts moratoires appliquées aux dettes de l’État dans la période allant de la date de la saisine des juridictions internes jusqu’au paiement effectif d’indemnités complémentaires. Toutefois, au vu du mode de calcul adopté dans l’arrêt Akkuș c. Turquie (9 juillet 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997-IV) et à la lumière des données économiques pertinentes, la Cour ne décèle aucune perte réelle des requérants. Les montants des indemnités complémentaires perçus correspondent à une compensation intégrale de la valeur des propriétés expropriées.

Il s’ensuit que ce grief est également manifestement mal fondés et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Ajourne l’examen du grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention relatif à la durée de la procédure d’exécution des décisions judiciaires relatives à la parcelle n o 56 ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Sally Dollé Françoise Tulkens Greffière Présidente Liste des Requérants : Abdulsamet AKATAY Remziye AKÇAKAYA Hatun AKÇAKAYA Zülfü AKÇAKAYA Veysel AKÇAKAYA Hasan AKÇAKAYA Mehmet AKÇAKAYA Hüsnü AKÇAKAYA Mehmet BİLDİRİCİ Sait BİLGE Sefer ÇARBOĞA Hatun ÇARBOĞA Hüseyin ÇARBOĞA Hacı ÇARBOĞA Naime ÇAKIR Ramazan ÇARBOĞA Fatma ÇARBOĞA Havva ÇARBOĞA Ayșe KARAKOÇ Hanım KAYACAN Hüseyin ȘEKER Güllü TOSUNCU Mehmet Hanefi UÇAR Sait ÜÇER Mahmut ÜÇER Mehmet ÜÇER Nusret ÜÇER Yusuf ÜÇER Halef ÜÇER Hatun ÜÇER