ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1526/2016

Decizia nr. 1526/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 iunie 2014 reclamantul S.Î.P. Botoșani, în numele și pentru membra de sindicat A., a chemat în judecată pârâtul M.E.N., solicitând obligarea acestuia să permită membrei de sindicat înscrierea și participarea la examenul de definitivat și de titularizare în învățământ; precum și la examenele pentru obținerea gradelor didactice în învățământ, totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. 161 din data de 22 septembrie 2014 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

Respinge excepțiile formulate de pârât.

Admite acțiunea având ca obiect "obligația de a face", formulată de reclamantul S.Î.P. Botoșani, reprezentat legal prin Președinte B. - în numele și pentru membra de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul M.E.N.

Obligă pârâtul să permită reclamantei înscrierea și participarea la examenele de definitivat, titularizare și la examenele pentru obținerea gradelor didactice în învățământ.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 RON cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul M.E.N. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată și nefondată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările intimatei

S.Î.P. Botoșani în numele și pentru membra de Sindicat A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din 4 februarie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) din Noul C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat a constatat că recurentul a invocat în motivele de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind astfel că cererea de recurs trebuie timbrată cu suma de 100 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru recurentul a formulat cerere de reexaminare, cerere depusă la data de 2 martie 2015, prin Serviciul registratură, susținând că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru în raport de dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin Încheierea pronunțată la data de 25 martie 2015 în Camera de Consiliu, instanța învestită cu soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru a respins-o, constatând că în speță nu este îndeplinită condiția suplimentară impusă de art. 30 alin. (1) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013, litigiul neavând ca obiect venituri publice.

Recurentul a fost înștiințat despre obligația de achitare a sumei datorate pentru soluționarea recursului prin Adresa emisă de instanță la data de 20 februarie 2015, primită de autoritate la data de 24 februarie 2015, conform dovezilor existente la dosar, partea putând lua la cunoștință despre această obligație inclusiv din cuprinsul Raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, comunicat de asemenea la data de 24 februarie 2016.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, urmând a analiza și a se pronunța cu prioritate pe aspectul ce vizează neîndeplinirea cerinței de formă a recursului, prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. și sancționată de legiuitor cu nulitatea, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurentul nu a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantumul datorat, conform O.U.G. nr. 80/2013.

Înalta Curte constată că, deși a fost citat recurentul cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON, conform dovezii anexate la dosar, nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., mențiunea existentă la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Astfel, constatând că recurentul nu s-a conformat obligației legale de a timbra recursul, nici la momentul formulării cererii de recurs, nici la solicitarea instanței, până acum, Înalta Curte, examinând recursul în Completul de filtru, față de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) și va dispune anularea recursului.

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că recursul nu îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (2), sub sancțiunea nulității, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat, ca netimbrat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de M.E.N. împotriva Sentinței nr. 161 din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 18 mai 2016.

Procesat de GGC - N