ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2273/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 25.06.2014 pe rolul Curții de Apel Suceava - Secția a II –a civilă, de contencios administrativ și fiscal,  reclamantul Sindicatul „A”, în numele și pentru membra de sindicat B  a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, obligarea pârâtului să permită membrei de sindicat înscrierea și participarea la examenul de definitivat și la examenul de titularizare în învățământ, cu cheltuieli de judecată.

2.Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 148/15.09.2014, Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Sindicatul „A”, în numele și pentru membra de sindicat B în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și a obligat pârâtul să permită reclamantei înscrierea și participarea la examenul de definitivat și la examenul de titularizare în învățământ, precum și să plătească cheltuieli de judecată în valoare de 50 lei.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, că Ministerul Educației Naționale are calitate procesuală pasivă întrucât el a emis diploma de licență a cărei recunoaștere se solicită și în plus are atribuții în ceea ce privește înscrierea și participarea la concurs a reclamantei, Inspectoratele Școlare Județene aflându-se în subordinea acestuia.

Pe fondul cauzei, în esență, s-a arătat că diploma de licență este prezumată valabilă atâta timp cât nu s-a solicitat nicăieri și nu s-a pronunțat vreo autoritate administrativă sau instanța judecătorească asupra anulării ei. Apărările pârâtului legate de acreditarea sau nu a formei de învățământ absolvită de către reclamantă nu se circumscriu obiectului prezentei acțiuni. Pârâtul urmează să verifice îndeplinirea celorlalte condiții ce trebuie îndeplinite de către petentă pentru înscrierea la examenul de definitivat și titularizare și nu valabilitatea unei diplome ce nu a fost anulată.

Împotriva sentinței curții de apel a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct.4 și 8 din Codul de procedură civilă, republicat.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esență, următoarele:

-prin hotărârea dată, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în sensul că a obligat pârâtul să permită reclamantei înscrierea și participarea la examenul de definitivat și la examenul de titularizare în învățământ cu nesocotirea OMECTS nr. 6239/2012 și OMECTS nr.6193/2012 prin care sunt stabilite condițiile de participare la examenul de titularizare. Hotărârea instanței nu se poate susbstitui normei legale în vigoare care impune strict și limitativ condițiile menționate;

-hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, având în vedere că pârâtul Ministerul Educației Naționale nu are calitate procesual pasivă în prezenta cauză. Potrivit dispozițiilor Legii nr.1/2011,  Ministerul Educației Naționale coordonează la nivel național politica educațională, implementarea acesteia în teritoriu revenind inspectoratelor școlare, care conform prevederilor art.95 „

sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu personalitate juridică

”.

-recurenta a mai arătat că Inspectoratele Școlare organizează și desfășoară examenul național de definitivare în învățământ, având și personalitatea juridică necesară pentru a sta în instanță și a lămuri eventuale aspecte litigioase ce țin de desfășurarea respectivelor examene.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, arătând că:

-întrucât diploma reclamantei nu a fost anulată, ea trebuie să-și producă toate consecințele juridice, inclusiv în sensul admiterii dosarului acesteia de înscriere la examen/concurs;

-Inspectoratul Școlar Județean Botoșani nu avea nici o putere de decizie în privința înscrierii reclamantei la concurs în condițiile în care aplicația electronică a pârâtului a respins dosarul.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin.(2)-(3) Cod procedură civilă, a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 28.10.2015, conform alineatului (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din 09.03.2016, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin.(7) Cod procedură civilă.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoare:

Recurentul – reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 cu o acțiune îndreptată împotriva pârâtului Ministerul Educației Naționale prin care solicita obligarea acestei instituții să-i permită membrei sale de sindicat, B, înscrierea și participarea la examenul de definitivat și la examenul de titularizare în învățământ.

Primul motiv de recurs formulat este întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 4 din  Codul de procedură civilă, potrivit cărora „instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești”.

Prin această sintagmă se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera activității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică, instanța  judecătorească săvârșind acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, decât cea judecătorească.

Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești nu se poate identifica cu depășirea competenței.

Acest motiv de casare vizează încălcarea unor atribuții constituționale recunoscute într-un anumit moment legislativ diferitelor autorități statale. Altfel spus, excesul de putere atinge principiul separației puterilor în stat, spre deosebire de  necompetență, care constă în amestecul unei instanțe judecătorești în atribuțiile altor instanțe judecătorești.

Instanța săvârșește un exces de putere în una din următoarele forme: îndeplinește un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face; consfințește, cu valoare legală, texte abrogate; contestă puterea legală a unor texte; aplică o lege adoptată înainte  de intrarea  ei în vigoare; se pronunță pe cale de dispoziții generale.

Or, în cauza de față se constată că prima instanță a  obligat pârâtul Ministerul Economiei Naționale să-i permită reclamantei, membră de sindicat, înscrierea și participarea la examenul de definitivat și la examenul de titularizare în învățământ.

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. 1, poate, după caz, să anuleze în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

Față de aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată, fără a analiza fondul raportului juridic dedus judecății, că prima instanță a  pronunțat o hotărâre în limitele atribuțiilor puterii judecătorești, motivul de recurs invocat fiind nefondat.

Cel de-al doilea motiv de recurs formulat în temeiul art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, se referă la situația în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a   normelor de drept material.

Textul are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluționarea cauzei, dar fie le încalcă, în litera sau în spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată.

În cauza de față acest motiv este incident, după cum vom arăta în continuare.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurentul a arătat că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale având în vedere dispozițiile Legii nr. 1/2011.

Calitatea  procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Calitatea procesuală se determină în concret, în raport de litigiul dedus judecății. Altfel spus, numai o anumită persoană poate fi reclamant, respectiv pârât în cadrul raportului juridic litigios.

Prin indicarea pretenției sale precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.

În speța de față, după cum am arătat mai sus, reclamantul Sindicatul „A”, în numele și pentru membra de sindicat, B, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale să permită membrei de sindicat înscrierea și participarea la examenul de definitivat și la examenul de titularizare în învățământ.

Prin adresa nr. 4413 din 30.05.2014 emisă de Inspectoratul Școlar Județean Botoșani, reclamantului Sindicatul „A” i s-a comunicat refuzul de a-i permite doamnei B participarea la Concursul Național de Titularizare și Concursul Național de Definitivat în Învățământ sesiunea 2014, întrucât dosarul său a fost invalidat pe motiv că studiile absolvite nu au fost acteditate, conform aplicației de prelucrare a datelor.

Potrivit dispozițiilor art. 89 alin.1 din Legea educației naționale nr.1/2011, în învățământul preuniversitar de stat, posturile didactice/catedrele vacante și rezervate se ocupă prin concurs național organizat de inspectoratul școlar, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, cu consultarea partenerilor de dialog social, aprobate prin ordin al ministrului educației naționale și cercetării științifice și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data de 15 noiembrie a fiecărui an.

De asemenea, conform art. 95 alin.1 lit.m din același act normativ, Inspectoratele școlare județene și Inspectoratul Școlar al Municipiului București sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, cu personalitate juridică, având în principal, între altele,  atribuții de monitorizare a activităților de constituire și de vacantare a posturilor didactice/catedrelor din unitățile de învățământ preuniversitar de stat și particular, organizează concursul național de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar de stat și monitorizează concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate organizate de unitățile de învățământ preuniversitar particular.

Din dispozițiile legale menționate mai sus rezultă că Inspectoratul Școlar Județean Botoșani este un  serviciu public deconcentrat cu personalitate juridică care are atribuția organizării concursului de titularizare și a concursului de definitivat în învățământ. Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice doar elaborează metodologia cadru de desfășurare a acestui concurs.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,  coroborat cu art.496 din Codul de procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, va casa sentința atacată și rejudecând, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului și în consecință va respinge acțiunea formulată de Sindicatul „A” în numele și pentru reclamanta B ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice (fost Ministerul Educației Naționale) împotriva sentinței civile nr. 148 din 15 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului Ministerul Educației și Cercetării Științifice (fost Ministerul Educației Naționale) și în consecință, respinge acțiunea formulată de Sindicatul „A” în numele și pentru reclamanta B, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2016.