ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1243/2015

Decizia nr. 1243/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1636 din 21 mai 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență următoarele aspecte:

Prin petiția nr. 5941 din 18 octombrie 2011 reclamantul a sesizat B. o posibilă faptă de discriminare în ceea ce privește cerințele de acordare a locuințelor sociale și anume repartizarea unei garsoniere la mansardă față de alți solicitanți, care deși obținuseră un punctaj mai mic au primit repartiție într-o garsonieră situată la un etaj intermediar și că, de asemenea, deși are un certificat medical a primit repartiție într-o garsonieră situată la mansardă, în timp ce alți solicitanți, ce nu aveau certificat medical au fost repartizați în apartamente de 2 camere situate la etajele intermediare.

Prin Hotărârea nr. 92 din 26 martie 2012 B. a admis excepția tardivității invocată din oficiu, raportat la capătul de cerere privind constatarea existenței actului de discriminare constând în repartizarea unei garsoniere la mansardă față de alți solicitanți, care cu un punctaj mai mic au primit repartiție într-o garsonieră situată la un etaj intermediar, prin aceeași hotărâre, stabilindu-se că raportat la capătul de cerere privind existența actului de discriminare continuă, nu există fapta întrucât, petentul nu a făcut dovada în sensul că îndeplinea condițiile solicitate, respectiv că este persoană cu handicap.

S-a apreciat că în raport de data întocmirii contractului de închiriere, respectiv 15 decembrie 2009, când reclamantul a dobândit calitatea de chiriaș formularea sesizării la data de 18 octombrie 2011 apare ca tardivă, conform dispozițiilor art. 20 din O.G. nr. 137/2000.

Din actele aflate la dosar s-a reținut că petentul se plânge de existența unei discriminări continue întrucât, deși a avut certificat medical a primit repartiție într-o garsonieră la mansardă, în timp ce alte persoane ce nu aveau certificat medical au primit prin repartiție apartamente cu 2 camere la etaje intermediare, actele de discriminare fiind înfăptuite de Primăria sector 6 București, Consiliul Local sector 6 București, funcționarii acestora și Comisia Socială de analiză a cererilor de locuință și repartizare a locuințelor.

În fine, s-a constatat că reclamantul nu a indicat vreun criteriu interzis, în baza căruia să-i fi fost aplicat un tratament diferit în raport cu ceilalți solicitanți aflați în situații similare și că, de asemenea, reclamantul nu a făcut dovada că a depus la Comisia Socială certificatul medical de care face vorbire pentru a obține o schimbare a repartiției locuinței inițiale.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., precum și art. 304

1

C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat în esență că instanța de fond a făcut mai multe greșeli de judecată în stabilirea corectă a situației de fapt și a aplicării legii.

Astfel, nu s-a reținut care a fost exact conținutul sesizării adresate B. prin care s-a arătat că: există un act de discriminare continuă a reclamantului prin repartizarea unei garsoniere la mansardă, față de alți solicitanți care cu un punctaj mai mic au primit repartiții într-o garsonieră la un nivel intermediar; există un act de discriminare continuă a reclamantului care, deși are certificat medical, a primit repartiție într-o garsonieră situată la mansardă, față de alți solicitanți care având certificat medical au fost repartizați în apartamente de 2 camere situate la etaje intermediare.

În privința primului capăt al sesizării, instanța a analizat excepția tardivității doar în aparență, reținând că în raport de data întocmirii contractului de încheiere, respectiv 15 decembrie 2009 când reclamantul a dobândit calitatea de chiriaș, formularea sesizării la data de 18 octombrie 2011 apare ca tardivă, conform dispozițiilor art. 20 din O.G. nr. 137/2000. Nu s-a ținut seama de faptul că hotărârea B. în Dosarul nr. x/2011 a fost comunicată mai întâi reclamaților Primăria sector 6 București, Consiliul Local al sectorului 6 București, Comisia Socială de analiză a cererilor de locuință și repartizare a locuințelor a Consiliului Local al sectorului 6 București, respectiv la 23 noiembrie 2012; ulterior, la 23 noiembrie 2012 B. a comunicat Hotărârea nr. 92/2012 și reclamantului aceasta ajungând prin poștă cu data de 26 noiembrie 2012 la ora 18.30, fiind astfel în fața faptului împlinit de a avea o hotărâre potrivnică cu o zi înaintea termenului din 27 noiembrie 2012 în prezenta cauză. Apreciază recurentul că această comunicare s-a făcut în modul descris, cu rea credință, având în vedere că între părți mai există un litigiu pentru care reclamantul a cerut strămutarea și această cerere a fost admisă.

Referitor la capătul doi al sesizării adresate B., în mod greșit prima instanță a reținut că reclamantul nu a indicat un criteriu interzis în baza căruia să-i fi fost aplicat tratament diferit în raport cu ceilalți solicitanți aflați în situații similare, deoarece așa cum a mai arătat criteriile interzise sunt proveniența dintr-o anumită regiune a țării și faptul că reclamantul este cadru didactic, fiind o veche cutumă ce datează din perioada comunistă potrivit căreia cadrele didactice erau repartizate la ultimul etaj.

Pentru faptul că provenea din provincie, nu s-a ținut cont că reclamantul avea certificat medical, astfel că a fost repartizat într-un spațiu locativ situat la ultimul etaj al unui bloc cu mansardă și, mai mult, nu i s-au repartizat 2 camere așa cum avea dreptul.

Discriminarea invocată nu a fost analizată de instanță deși mai multe persoane, au primit apartamente de două camere situate la un etaj intermediar în baza, probabil a unui certificat medical din moment ce nu au copii, lucru ce reiese din lista anexă la „Hotărârea privind aprobarea listei definitive privind ordinea de prioritate a solicitanților îndreptățită să privească locuințe realizate în cadrul Programului de construcții de locuințe pentru tineri, destinate închirierii, întocmită pentru anul 2009”, din 18 august 2009.

Consideră recurentul că o analiză atentă a susținerilor sale conduce la concluzia că se impune modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Intimatul B. a formulat întâmpinare, solicitând menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate în privința ambelor cereri ce au făcut obiectul petiției din 18 octombrie 2012 și al Hotărârii nr. 92 din 26 martie 2012 a Colegiului Director al B.

Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale incidente (O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare), Înalta Curte reține că recursul este fondat și îl va admite, făcând aplicarea art. 312 alin. (5) teza a II-a C. proc. civ., pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Potrivit art. 20 alin. (1)-(4) din O.G. nr. 137/2000, B., autoritatea de stat în domeniul discriminării, în urma sesizării primite din partea unei persoane care se consideră discriminată, „Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării, cu citarea obligatorie a părților (…)”.

Așa s-a procedat și în speță, după cum rezultă din pct. III „Procedura de citare” al Hotărârii nr. 92 din 26 martie 2012 a cărei anulare s-a cerut prin acțiunea formulată de reclamantul A., făcându-se referire cu privire la modalitatea și data citării părților reclamate: Comisia socială de analiză a cererilor de locuințe și repartizare a locuințelor a Consiliului Local al sectorului 6 al Municipiului București, Consiliul Local al sectorului 6 Municipiul București și Primăria sectorului 6 București. De asemenea, în actul contestat sunt expuse la pct. IV susținerile părților, respectiv ale petentului și ale părții reclamate - Primăria sectorului 6 București.

Înalta Curte apreciază că pentru soluționarea acțiunii cu care a fost învestită, curtea de apel era datoare a cita, alături de reclamantul-petent A. și pârâtul B., și celelalte părți citate în procedura administrativă, respectiv Comisia socială de analiză a cererilor de locuințe și repartizare a locuințelor a Consiliului Local al sectorului 6 al Municipiului București, Consiliul Local al Sectorului 6 și Primăria sectorului 6 București.

Această măsură procedurală este obligatoriu a fi luată pentru respectarea principiului contradictorialității care guvernează orice proces civil și, nu în ultimul rând, pentru garantarea respectării dreptului la apărare consfințit de art. 24 din Constituția României și de art. 6§ 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consacră acest drept ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil.

O astfel de abordare este constantă la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, spre exemplificare Decizia nr. 709 din 13 februarie 2014.

Cum în speță, instanța fondului a omis a dispune citare în proces și a părților reclamate de discriminare la B. de către petentul A., cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca în rejudecare să fie evaluată acțiunea în anulare prin raportare la susținerile reclamantului, reiterate prin cererea de recurs, dar și la apărările autorităților/entităților acuzate de discriminare, desigur din perspectiva probelor administrate și a prevederilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1636 din 21 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2015.