ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1195/2016

Obiectul acțiunii; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 14 noiembrie 2011, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., amendarea președintelui B., cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, obligație dispusă prin sentința nr. 305 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, obligarea B. la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea acțiunii, a arătat că prin sentința nr. 305 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, pârâta B. a fost obligată să emită decizia privind titlul de despăgubiri, pentru imobilul situat în Craiova. Reclamantul a arătat că hotărârea judecătorească este executorie de drept, fără a fi necesare alte formalități, dar nu a fost executată de pârâtă nici după 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, fiind sancționabilă starea de pasivitate a pârâților.

Hotărârea instanței de fond; Prin sentința nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B., președintele B. - C., D., E., F., G., H., I. și J. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că art. 24 din Legea nr. 554/2004 prevede expres că sancțiunea se aplică conducătorului autorității publice, iar dispozițiile Legii nr. 247/2005 stabilesc competența președintelui K. de a conduce instituția publică pârâtă, astfel că legitimitate procesuală pasivă are președintele în funcție al K. pe durata neîndeplinirii obligației privind punerea în executare a hotărârii judecătorești, iar nu membrii B. A respins excepția lipsei calității pasive a președintelui B. și, constatând că între acești pârâți și cei obligați în raportul juridic dedus judecății nu există identitate, a fost admisă această excepție în raport cu ceilalți membrii ai comisiei. De asemenea, judecătorul fondului a constatat că, potrivit art. 1 alin. (1) O.U.G. nr. 4/2012, privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005, s-a suspendat, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII, iar ulterior, prin Legea nr. 117/2012, durata suspendării a fost prorogată până la data de 15 mai 2013. În fine, Curtea de Apel, raportat la finalitatea sancțiunii pecuniare prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, a apreciat că nu poate fi primită solicitarea reclamantului din ultima precizare a acțiunii, în sensul amendării pârâților cu amendă în cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie pentru perioada 09 aprilie 2011 - 15 martie 2012, fiind evident că, în condițiile intervenției impedimentului legal în emiterea titlului de despăgubire, o astfel de sancțiune, aplicabilă pe zi de întârziere, nu poate asigura realizarea scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea textului legal, acela de a asigura executarea hotărârii irevocabile.

Hotărârea instanței de recurs; Hotărârea instanței de fond a fost recurată, iar prin Decizia nr. 337 din 24 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal: - a admis recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal; - a casat sentința atacată și a admis în parte acțiunea, în sensul că a aplicat președintelui B. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 09 aprilie 2011-15 martie 2012 și, în continuare, pentru perioada 15 mai 2013 - până la emiterea efectivă a deciziei-titlu de despăgubire; - a respins acțiunea față de pârâții - membri ai B. Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut că, pentru a fi aplicabilă sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este necesar ca hotărârea ce urmează a se executa sau față de care să se constate neexecutarea de către autoritatea pârâtă să fie irevocabilă. În speță, autoritatea publică pârâtă avea obligația legală de a emite decizia-titlu de despăgubire până la data de 9 aprilie 2011. Instanța de control judiciar a reținut că autoritatea pârâtă nu s-a conformat, astfel că se impune, în concordanță cu prevederile legale anterior menționate, aplicarea în sarcina președintelui autorității pârâte, în funcție în perioada de referință, a amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere, până la emiterea efectivă a deciziei-titlu de despăgubire. Totodată, a constatat că, deși instanța de fond a reținut că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 și a Legii nr. 117/2012, emiterea deciziilor titlu de despăgubire, ca și orice altă procedură administrativă prevăzută la Titlul VII din Legea nr. 247/2002, au fost suspendate până la data de 15 mai 2013, nu a avut în vedere perioada de pasivitate a autorității, cuprinsă între data expirării celor 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 305 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, respectiv 9 aprilie 2011, și data de 15 martie 2012, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012. Ignorarea de către o autoritatea publică a unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin neexecutarea acesteia în termenul prevăzut de lege, reprezintă și o imixtiune implicită în domeniul rezervat constituțional puterii judecătorești, cu consecința încălcării principiului separației și echilibrului puterilor în stat. În ceea ce privește persoana răspunzătoare în condițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de control judiciar a avut în vedere dispozițiile Regulamentului de organizare și funcționare a K., cap. IV - Atribuții specifice departamentelor din subordinea directă a președintelui autorității din care rezultă că președintele K. este și președintele B., având, totodată, la dispoziție, în subordine directă, un compartiment de lucru la nivel de direcție, care asigură secretariatul acestei comisii, astfel încât răspunderea președintelui este deplină în ceea ce privește organizarea și finalizarea activității B. Conchizând, instanța de control judiciar a reținut că răspunderea exclusivă revine președintelui B., care are statutul de conducător al autorității în sensul acestei legi, iar nu și celorlalți membri ai comisiei, astfel că dispoziția instanței de fond, de respingere a acțiunii față de membrii B., este corectă.

Contestațiile în anulare; Decizia de recurs a fost atacată de președintele M. (fosta B.), N., cu o contestație în anulare întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., arătând că nu a fost citat în nume personal la judecarea cauzei și nu a avut posibilitatea să-și formuleze apărările, fiind astfel încălcat principiul dreptului la apărare și, implicit, dreptul părților la un proces echitabil, consfințite de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale. În acest context, a arătat că litigiul, întemeiat pe prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a fost declanșat într-o perioadă când nu deținea calitatea de președinte al B. și s-a judecat fără să se fi dispus introducerea în cauză și citarea sa în nume personal, deși sancțiunea prevăzută de textul de lege indicat se aplică persoanei fizice având calitatea de conducător al autorității publice. De asemenea, a formulat contestație în anulare C., fost președinte al B., care a arătat că prin decizia contestată i-a fost aplicată amenda prevăzută în art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, fără să fi fost citată legal pentru termenul la care a avut loc judecata, la domiciliul său, așa cum se prevede în art. 87 și 90 alin. (1) C. proc. civ.

Apărările formulate de părți și procedura derulată în judecarea contestației; Prin întâmpinările depuse la dosar, intimata M. a solicitat admiterea contestațiilor în anulare, invocând încălcarea dispozițiilor art. 88, 89, 92, 100 C. proc. civ., referitoare la procedura de citare și de comunicare a sentinței. Această intimată a formulat și note scrise în susținerea contestațiilor în anulare, făcând referire la hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza SC O. SRL contra României, prin care statul român a fost sancționat pentru încălcarea art. 6 par. 1 din Convenție, cu motivarea că instanțele naționale au dat dovadă de un formalism incompatibil cu litera și spiritul art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a drepturilor omului, întrucât nu au depus suficiente diligențe pentru asigurarea transmiterii citației și primirii acesteia de către societatea reclamantă. Contestatorul N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea contestației formulate de C., arătând că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., persoanele obligate la plata amenzii nefiind citate cu indicarea numelui, prenumelui, domiciliului celui citat, potrivit dispozițiilor art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. și art. 100 alin. (1) pct. 4 din același cod. Contestatoarea C. a depus la dosar înscrisuri privind actele de executare a amenzii stabilite prin decizia contestată, domiciliul pe care îl avea la data judecării recursului, numirea și eliberarea din funcția de președinte al K. și demersurile efectuate în cadrul B. în perioada pentru care a fost aplicată amenda. De asemenea, a formulat concluzii scrise prin care a detaliat aspecte privind admisibilitatea contestației în anulare și motivul de contestație invocat.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestațiilor în anulare; Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. din 1865, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii. Pentru soluționarea contestațiilor în anulare întemeiate pe acest motiv trebuie, așadar, să se stabilească dacă, în raport cu cadrul procesual al litigiului, procedura de citare a părților pentru termenul la care s-a judecat cauza a fost legal îndeplinită. Cererea soluționată irevocabil prin decizia atacată a fost întemeiată pe prevederile art. 24 alin. (1)–(2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora: - ,,(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. - (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”. În speță subiectele de drept cu calitate procesuală au fost B., pentru capătul de cerere privind plata de despăgubiri pentru întârzierea în executarea hotărârii judecătorești și Președintele B., pentru cererea de aplicare a amenzii. Prin Decizia nr. 337 din 24 ianuarie 2013, instanța de recurs a casat sentința nr. 1023/2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova și, în rejudecarea cauzei, a dispus următoarele: ,,Admite, în parte, acțiunea în sensul că aplică președintelui B. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 09 aprilie 2011-15 martie 2012 și, în continuare, pentru perioada 15 mai 2013 - până la emiterea efectivă a deciziei - titlu de despăgubire”. Pentru termenul din 24 ianuarie 2013, când s-a judecat recursul, președintele B. a fost citat, cu indicarea acestei calități, la sediul autorității publice (fila 11 dosar recurs), iar fostul președinte, C., a fost citat prin afișare la adresa situată în Ploiești, județul Prahova (fila 9 dosar recurs). Din înscrisurile depuse în susținerea contestației în anulare, rezultă că anterior datei de 17 ianuarie 2013, când a fost îndeplinită procedura de citare în modul indicat mai sus, contestatoarea C. predase locuința de serviciu situată în Municipiul Ploiești, conform procesului verbal de predare-primire încheiat la 16 ianuarie 2013 și înregistrat din data de 17 ianuarie 2013 la Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Prin urmare, aceste înscrisuri fac dovada contrară mențiunilor din procesul-verbal privind îndeplinirea procedurii de citare în raport cu prevederile art. 90 alin. (1) și art. 100 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. La fila 29 a dosarului de recurs se află și o dovadă de îndeplinire a procedurii de citare cu C. prin afișare la ușa instanței, dar fiind îndeplinită la data de 23 ianuarie 2013, cu numai o zi înaintea termenului de judecată, această procedură nu îndeplinește cerințele art. 114 1 alin. (3) teza I C. proc. civ., aplicabile și în recurs în baza art. 316, corelat cu art. 289 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora primul termen de judecată trebuie stabilit astfel încât de la data primirii citației, pârâtul sau intimatul să aibă la dispoziție cel puțin 15 zile pentru a-și pregăti apărarea, iar în procesele urgente (în care se încadrează procedura reglementată de art. 24-25 din Legea nr. 554/2004), cel puțin 5 zile. În consecință, contestația în anulare formulată de C. este întemeiată, fiind incident motivul prevăzut în art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. În ceea ce îl privește pe contestatorul N., Înalta Curte constată că acesta ocupa funcția de Președinte al B. în perioada judecării recursului, a fost citat cu indicarea acestei calități la sediul autorității și a semnat întâmpinarea formulată de comisie, în care se regăsesc atât apărări vizând poziția procesuală a autorității publice, cât și apărări privindu-l pe conducătorul acesteia, astfel încât scopul citării a fost atins. Totodată, potrivit celor consemnate în practicaua Deciziei nr. 337 din 24 ianuarie 2013, instanța de recurs a verificat existența viciului de procedură invocat în întâmpinare cu privire la președintele B., dar a constatat că procedura de citare a fost îndeplinită. De aceea, Înalta Curte reține că în speță nu a fost dovedită o vătămare care să decurgă în mod nemijlocit din modul de îndeplinire a procedurii de citare cu președintele în funcție și care să atragă, prin ea însăși, incidența motivului de contestație în anulare invocat. Cu toate acestea, având în vedere obiectul cauzei, împrejurarea că după învestirea instanței s-a schimbat titularul funcției de președinte al Comisiei și faptul că perioada pentru care s-a aplicat amenda, conform deciziei contestate, cuprinde intervale în care cei doi contestatori au deținut succesiv calitatea de conducător al autorității, Înalta Curte constată că se impune o dezlegare unitară, care să implice anularea în totalitate a deciziei de recurs, astfel că părțile menționate să-și poată exercita concomitent dreptul la apărare, atât în ceea ce privește aspectele convergente, cât și pe cele ce ar putea antrena puncte de vedere diferite legate de măsurile dispuse pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor hotărârii judecătorești care constituie titlul executoriu. Ținând seama de toate motivele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestațiile, va anula decizia atacată și va stabili un termen pentru judecarea recursului.