ÎCCJ, decizie (scj.ro #82210)

Acțiune în

grănțuire

.

Proba proprietății. Hotărâre de partaj succesoral

.

Cuprins pe materii

.

Drepet

civil. Dreptul de

proprietate.

Grănițuire

. Proba

proprietății. Hotărâre de partaj succesoral

Index alfabetic

.

Drept civil

-

Grănițuire

.

-

Proba proprietății. (prin hotărâre de

partaj succesoral)

-

Hotărâre de partaj succesoral.

C.civ

. :

art

. 584 și

art

. 644.

Pentru stabilirea hotarului între proprietățile

alăturate, conforma

art

. 584

C.civ

.,

proba proprietății se poate face și prin hotărârea prin

care s-a dispus partajul succesoral, succesiunea fiind, potrivit

art

. 644

C.civ

., un mod de

dobândire a proprietății.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 1213 din 17 februarie

2005.

Prin sentința civilă

nr

.

7781 din 3 octombrie 2002, Judecătoria Sectorului 3 București a admis

cererea reclamantei N.D., a stabilit linia de hotar între proprietăți

conform raportului de expertiză și a obligat pe pârâtul B.G. să

lase reclamantei în proprietate suprafața de 414, 14

m.p

.

teren și să desființeze construcția edificată pe acest

teren. S-a reținut că reclamanta este îndreptățită

să ocupe suprafața de 1.800

m.p

. teren în

temeiul titlului de proprietate pe care îl deține, pârâtul

neputând

produce un asemenea document.

Curtea de apel București, secția a

IV a civilă, a respins, prin decizia

nr

. 185 din 11 februarie 2004, ca

nefondat

,

apelul pârâtului, reținând, în esență, că hotărârile

judecătorești invocate de acesta nu pot constitui un titlu, deoarece

au caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi. Curte a

concluzionat, că reclamanta este singura deținătoare a unui

titlu de proprietate, în conformitate cu dispozițiile legale, ceea ce

impune conferirea tuturor condițiilor care să permită

folosința neîngrădită a dreptului său asupra terenului

pentru care are titlu.

Împotriva acestei decizii,  a declarat

recurs pârâtul susținând că  hotărârea a fost dată cu

aplicarea greșită a legii, deoarece prin hotărârea de partaj

invocată de el se constată un drept de proprietate preexistent

și că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus

judecății, transformând acțiunea în

grănițuire

în acțiune în revendicare.

Recursul este fondat.

Prin cererea de chemare în judecată,

reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, stabilirea liniei de

hotar între proprietățile lor și, ca o consecință,

respectarea dreptului ei de proprietate asupra terenului acaparat de pârât, cu

obligarea acestuia la demolarea construcției edificate pe terenul

acaparat.

În susținerea cererii, reclamanta a depus titlul de

proprietate

nr

. 15000 din 28 decembrie 1994, prin

care autorului său, M.I.P., i s-a reconstituit dreptul de proprietate

pentru o suprafață de 1.800

m.p

. teren

arabil, situat în extravilan.

Pârâtul, la rândul său, a depus sentința

civilă

nr

. 2297 din 12 martie 1999 a

Judecătoriei Sectorului 3 București, irevocabilă, prin care, în

urma ieșirii din indiviziune, i s-a atribuit suprafața de 400

m.p

. teren.

La data de 18 decembrie 2001, pârâtul

și-a înscris dreptul de proprietate, conform Încheierii

nr

. 20429 a Judecătoriei sector 3 - Biroul de Carte

Funciară.

Instanța de apel a reținut că

hotărârea judecătorească invocată de pârât nu

reprezintă titlu de proprietate, deoarece nu are un caracter constitutiv,

ci declarativ de drepturi. Prin această susținere, curtea a ignorat

efectele hotărârii de partaj prin care se recunoaște dreptul dobândit

prin succesiune. Or, succesiunea este, potrivit

art

.

644 din Codul civil, un mod de dobândire a proprietății.

Prin urmare, instanța trebuia să

constate că pârâtul a opus și el un titlu valid de proprietate -

hotărârea prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune -, în

funcție de care urma să se stabilească linia de hotar dintre

proprietățile părților și dacă pârâtul

deține fără drept o suprafață de teren proprietatea

reclamantei.

Neprocedând

astfel și menținând soluția

instanței de fond prin care pârâtul a fost obligat să restituie

suprafața de 414,14

m.p

. teren și să

desființeze construcția aflată pe teren, deși deținea

titlu pentru suprafața de 400

m.p

. teren,

instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile

art

. 480 din Codul civil.

Acest lucru a dus și la o

greșită aplicare a

art

. 584 din Codul

civil, care prevede că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său

la

grănițuirea

proprietății

lipite de a sa.

Prin urmare, văzând că împrejurările de

fapt nu au fost deplin stabilite, s-a admis recursul și s-a casat decizia

atacată, trimițându-se cauza spre

rejudecarea

apelului aceleiași instanțe, cu îndrumarea că. probatoriul

să fie completat, inclusiv prin efectuarea unei noi expertize, pentru a se

stabili linia de hotar în raport cu actele de proprietate prezentate de ambele

părți.

Dat fiind faptul că, în recurs, la 8 februarie

2005, pârâtul a depus la dosar copia titlului de proprietate

nr

. 100338 din 19 ianuarie 2005, prin care

moștenitorii defunctului B.T., printre care și pârâtul, au primit în

proprietate suprafața de 1500

m.p

. teren arabil,

situat în extravilan, la

rejudecare

se va avea în

vedere și acest nou înscris, precum și toate apărările

formulate de recurent.