Decizia nr. 1213/2005 — ÎCCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală — Acțiune în grănțuire . Proba proprietății

Acțiune în grănțuire . Proba proprietății. Hotărâre de partaj succesoral . Cuprins pe materii . Drepet civil. Dreptul de proprietate. Grănițuire . Proba proprietății. Hotărâre de partaj succesoral Index alfabetic . Drept civil - Grănițuire . - Proba proprietății. (prin hotărâre de partaj succesoral) - Hotărâre de partaj succesoral. C.civ . : art . 584 și art . 644. Pentru stabilirea hotarului între proprietățile alăturate, conforma art . 584 C.civ ., proba proprietății se poate face și prin hotărârea prin care s-a dispus partajul succesoral, succesiunea fiind, potrivit art . 644 C.civ ., un mod de dobândire a proprietății. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 1213 din 17 februarie 2005. Prin sentința civilă nr . 7781 din 3 octombrie 2002, Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea reclamantei N.D., a stabilit linia de hotar între proprietăți conform raportului de expertiză și a obligat pe pârâtul B.G.

să lase reclamantei în proprietate suprafața de 414, 14 m.p . teren și să desființeze construcția edificată pe acest teren. S-a reținut că reclamanta este îndreptățită să ocupe suprafața de 1.800 m.p . teren în temeiul titlului de proprietate pe care îl deține, pârâtul neputând produce un asemenea document. Curtea de apel București, secția a IV a civilă, a respins, prin decizia nr . 185 din 11 februarie 2004, ca nefondat , apelul pârâtului, reținând, în esență, că hotărârile judecătorești invocate de acesta nu pot constitui un titlu, deoarece au caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi. Curte a concluzionat, că reclamanta este singura deținătoare a unui titlu de proprietate, în conformitate cu dispozițiile legale, ceea ce impune conferirea tuturor condițiilor care să permită folosința neîngrădită a dreptului său asupra terenului pentru care are titlu.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece prin hotărârea de partaj invocată de el se constată un drept de proprietate preexistent și că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, transformând acțiunea în grănițuire în acțiune în revendicare. Recursul este fondat. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, stabilirea liniei de hotar între proprietățile lor și, ca o consecință, respectarea dreptului ei de proprietate asupra terenului acaparat de pârât, cu obligarea acestuia la demolarea construcției edificate pe terenul acaparat. În susținerea cererii, reclamanta a depus titlul de proprietate nr . 15000 din 28 decembrie 1994, prin care autorului său, M.I.P., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1.800 m.p . teren arabil, situat în extravilan.

Pârâtul, la rândul său, a depus sentința civilă nr . 2297 din 12 martie 1999 a Judecătoriei Sectorului 3 București, irevocabilă, prin care, în urma ieșirii din indiviziune, i s-a atribuit suprafața de 400 m.p . teren. La data de 18 decembrie 2001, pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate, conform Încheierii nr . 20429 a Judecătoriei sector 3 - Biroul de Carte Funciară. Instanța de apel a reținut că hotărârea judecătorească invocată de pârât nu reprezintă titlu de proprietate, deoarece nu are un caracter constitutiv, ci declarativ de drepturi. Prin această susținere, curtea a ignorat efectele hotărârii de partaj prin care se recunoaște dreptul dobândit prin succesiune. Or, succesiunea este, potrivit art . 644 din Codul civil, un mod de dobândire a proprietății.

Prin urmare, instanța trebuia să constate că pârâtul a opus și el un titlu valid de proprietate - hotărârea prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune -, în funcție de care urma să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților și dacă pârâtul deține fără drept o suprafață de teren proprietatea reclamantei. Neprocedând astfel și menținând soluția instanței de fond prin care pârâtul a fost obligat să restituie suprafața de 414,14 m.p . teren și să desființeze construcția aflată pe teren, deși deținea titlu pentru suprafața de 400 m.p . teren, instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art . 480 din Codul civil. Acest lucru a dus și la o greșită aplicare a art . 584 din Codul civil, care prevede că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.

Prin urmare, văzând că împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, s-a admis recursul și s-a casat decizia atacată, trimițându-se cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, cu îndrumarea că. probatoriul să fie completat, inclusiv prin efectuarea unei noi expertize, pentru a se stabili linia de hotar în raport cu actele de proprietate prezentate de ambele părți. Dat fiind faptul că, în recurs, la 8 februarie 2005, pârâtul a depus la dosar copia titlului de proprietate nr . 100338 din 19 ianuarie 2005, prin care moștenitorii defunctului B.T., printre care și pârâtul, au primit în proprietate suprafața de 1500 m.p . teren arabil, situat în extravilan, la rejudecare se va avea în vedere și acest nou înscris, precum și toate apărările formulate de recurent.