ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 9334 din 5 octombrie 2010, Tribunalul București, secția comercială, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului și în consecință, a respins cererea formulată de reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului București, împotriva pârâtei SC S. SRL, București, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, la data de 11 februarie 2010 sub nr. 7799/3/2010, precizată ulterior la data de 15 iunie 2010, reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului a chemat în judecată pe pârâta SC S. SRL, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei prevăzută în art. 70 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 69/2000, aferentă anului 2009, stabilită provizoriu, la suma de 100.001 RON, pentru perioada 2006-iunie2009. La data de 5 octombrie 2010, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului, deoarece la data introducerii acțiunii acesta ca și minister, nu mai exista, excepția lipsei calității de reprezentant al d-nei S.L.P., care a semnat cererea în calitate de ministru, deși, la data introducerii cererii, nu mai avea această calitate.

Tribunalul a reținut că instanța a fost investită cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată formulată de către reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului, cererea fiind înregistrată la data de 11 februarie 2010 și că una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile o reprezintă capacitatea procesuală de folosința, ce constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, iar potrivit dispozițiilor art. 41 C. proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în jidecată. Rezultă deci că, pentru a putea avea calitate de reclamant, este necesar ca persoana care introduce o cerere de chemare în judecată să aibă capacitate procesuală de folosință, la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Ministerul Tineretului și Sportului, ca și persoană juridică, a fost înființat prin H.G. nr. 1426/2009, care însă, la data de 9 februarie 2010, a fost abrogată, prin H.G. nr. 81/2010, în vigoare de la data de 9 februarie 2010, fiind înființat un nou minister, respectiv Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București , care, în domeniul sportului și tineretului, își exercită atribuțiile prin Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret (aceasta din urmă fiind ea însăți persoană juridică), astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1 și 6 din H.G. nr. 81/2010.

Rezultă, așadar, că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, autoritatea publică centrală reclamantă, astfel cum este menționată în cererea de chemare în judecată (deși cererea a fost formulată prin recurgerea la serviciile; unui avocat) nu mai exista (și nu mai există, de altminteri, nici în prezent ca persoană juridică), astfel că nu poate sta în judecată, în sensul art. 41 C. proc. civ., fiind lipsită de capacitate procesuală de folosintă. S-a mai reținut că încetarea existenței acestui Minister a avut loc anterior formulării cererii de chemare în judecată și nu pe parcursul procesului, pentru a se putea, eventual, discuta despre o transmitere de calitate procesuală (de la un fost minister către o altă structură publică centrală sau, eventual, alt minister).

Având în vedere considerentele anterior expuse, tribunalul a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului, cu consecința respingerii cererii ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, apreciind că față de această situație, nu se mai impune analiza celeilalte excepții invocate de pârâtă. Împotriva sentinței comerciale nr. 9334 din 5 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a declarat apel, în termen legal, reclamantul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București , prin Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret. Prin întâmpinarea formulată în apel, intimata SC S. SRL a invocat o serie de excepții cu privire la apel: - excepția nulității apelului pentru lipsa semnăturii reprezentantului legal al apelantului, excepție cu privire la care apărătorul intimatei a arătat că nu mai înțelege să o susțină.

- excepția inadmisibilității apelului pe motiv că, la judecata în primă instanță, reclamant a fost Ministerul Tineretului și Sportului, iar apelul a fost declarat de Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, care nu a fost parte în proces în prima instanță. Prin decizia civilă nr. 536 din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a respins excepția inadmisibilității formulării apelului declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București și excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București . A admis apelul formulat de reclamantul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București , împotriva sentinței comerciale nr. 9334 din data de 5 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut în esență următoarele: Că, potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 115 din 23 decembrie 2009, s-a înființat Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București prin reorganizarea Ministerului Educației, Cercetării și Inovării și prin preluarea activității privind tineretul și sportul și a structurilor specializate în aceste domenii de la Ministerul Tineretului și Sportului, care s-a desființat. Este adevărat că la data formulării cererii de chemare în judecată prevederile art. 6 din O.U.G.

nr. 115/2009 își produseseră efectele, dar, prin cererea depusă la data de 5 octombrie 2010 a fost modificată acțiunea în sensul că a fost precizată denumirea reclamantului ca fiind Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București . Prima instanță în mod greșit nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la această cerere de modificare a acțiunii și, în consecință, a judecat litigiul în raport cu cererea de chemare în judecată nemodificată. Față de cele expuse, instanța de apel a apreciat că nu sunt întemeiate excepțiile invocate de către intimata SC S. SRL privind inadmisibilitatea apelului și a lipsei calității procesuale active a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București , excepții argumentate de faptul că apelantul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București nu a fost parte la judecarea cauzei în primă instanță.

Acesta deoarece, prima instanță, soluționând cauza fără a analiza cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată, a încălcat principiul disponibilității reclamantului cu privire la stabilirea cadrului procesual cu referire la părțile în litigiu. Împotriva deciziei civile nr. 536 din 28 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secta a Vl-a civilă, au declarat recurs reclamantul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București și pârâta SC S. SRL București. Reclamantul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București , prin recursul declarat, întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia atacată pentru nelegaliatate, solicitând în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei instanței de apel pentru continuarea judecății, invocând faptul că prin decizia recurată au fost încălcate dispozițiile art. 297 C. proc.

civ., în condițiile inexistenței unui caz care să justifice desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. În condițiile în care nu s-a solicitat de nici o parte, nici prin apel și nici prin întâmpinare, trimiterea dosarului în vederea rejudecării cauzei instanței de fond, iar instituția sa a solicitat expres ca instanța să rețină apelul în vederea continuării judecații, apreciază că instanța de apel trebuia ca desființând hotărârea și încheierea apelată, să rețină cauza spre rejudecare. Recurenta pârâtă SC S. SRL București, prin recursul declarat, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului ca inadmisibil sau ca fiind formulat de către o persoană fără calitate procesuală activă.

În criticile formulate, recurenta pârâtă a susținut în esență următoarele: Soluția instanței de apel de respingere a excepției inadmisibilității apelului declarat 'de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București , este greșită, întru-cât trebuia să se observe și să se rețină înainte de toate că persoana care a declarat apel nu se regăsește în citativul dosarului constituit pe rolul Tribunalului București și nu a fost parte în proces, fără să aibă în vedere faptul că aceste două autorități administrative sunt distincte, că ele sunt organizate și funcționeză prin acte normative proprii.

Instanța de apel nu a stabilit prin decizia pronunțată, dacă urmare a cererii de modificare a acțiunii depuse la 5 octombrie 2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București a devenit sau nu parte în proces în primă instanță, în condițiile în care în fața primei instanțe, reclamanta nu a formulat o cerere de modificare a acțiunii, de lărgire a cadrului procesual, de schimbare a numelui reclamantului Ministerul Tineretului și Sportului cu un alt reclamant Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București , ci a formulat o cere de rectificare a citativului și nu a lămurit nici faptul, dacă în domeniul sportului, ministerul își exercită atribuțiile prin intermediul Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, organ de specialitate al administrației publice centrale.

Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte, constată că recursul declarat de reclamantul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București , este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Critica recurentului reclamant prin care a susținut că decizia din apel este nelegală întrucât s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., este reîntemeiată. Calea procesuală ordinară de atac, apelul, reprezintă mijlocul prin care se solicită reformarea hotărârii instanței inferioare, prin rejudecarea pricinii, repunându-se în discuție problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe.

Conform art. 296 C. proc. civ., instanța de apel poate păstra sau schimba în tot sau în parte, hotărârea atacată. Motivele care ar putea determina trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond sunt prevăzute de art. 297 C. proc. civ.. În conformitate cu art. 297 alin. (1) C. proc. civ., î n redactarea în vigoare la data pronunțării sentinței, în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanța a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Acest text de lege a fost corect aplicat prin decizia recurată, deoarece potrivit normei legal citate rezultă fără echivoc că doar în ipoteza în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare, lucru care s-a și întâmplat în speța de față, întrucât instanța de fond a soluționat litigiul pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. Prin apelul formulat de reclamant, instanța de apel a fost investită cu examinarea criticilor referitoare la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a sa de instanța fondului, și găsind apelul întemeiat l-a admis, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Procedând în acest fel, prin decizia recurată au fost corect aplicate prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel că solicitarea recurentului reclamant, de admitere a recursului, de casare a deciziei și de trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea continuării judecății, nu poate fi primită. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta SC S. SRL București, se constată că acesta este nefondat avându-se în vedere următoarele considerente: Critica recurentului pârât prin care a susținut că decizia instanței de apel este nelegală în raport de modul în care a fost soluționată excepția inadmisibilității apelului pe motiv că, la judecata în primă instanță, reclamant a fost Ministerul Tineretjiui și Sportului, iar apelul a fost declarat de Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, care nu a fost parte în proces în prima inslanță, este nefondată.

Este știut că pentru a avea calitate de reclamant, este necesar ca persoana care introduce o cerere de chemare în judecată trebuie să aibă capacitate procesuală de folosința, la data introducerii cererii de chemare în judecată. În cauză, cererea de chemare în judecată, a fost formulată la data de 11 februarie 2010, de Ministerul Tineretului și Sportului, care, ca și persoană juridică, a fost înființat prin H.G. nr. 1426/2009, care însă, la data de 9 februarie 2010, a fost abrogată, prin H.G. nr. 81/2010, dar se constată că, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București a fost înființat, conform art. 6 din O.U.G. nr. 115 din 23 decembrie 2009, prin reorganizarea Ministerului Educației, Cercetării și Inovării și prin preluarea activității privind tineretul și sportul și a structurilor specializate în aceste domenii de la Ministerul Tineretului și Sportului, care s-a desființat.

Este de observat că la data formulării cererii de chemare în judecată, așa cum corect a reținut și instanța de apel, că prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 115/2009 își produseseră efectele, și că prin cererea depusă la data de 5 octombrie 2010 a fost modificată acțiunea în sensul că a fost precizată denumirea reclamantului ca fiind Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului. Or, față de această situație, Curtea constată că soluția instanței de apel de casare a sentinței și de trimitere a cauzei primei instanțe spre a se pronunța cu privire la cererea de modificare a acțiunii reclamantei și, în consecință, de a judeca litigiul în raport de cererea de chemare în judecată modificată, este legală.

Față de cele expuse, instanța de apel a apreciat în mod just că nu sunt întemeiate excepțiile invocate de către intimata SC S. SRL privind inadmisibilitatea apelului și a lipsei calității procesuale active a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului șl Sportului București, excepții argumentate de faptul că apelantul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București nu a fost parte la judecarea cauzei în primă instanță. În acest contest, se apreciază că în mod corect Curtea de Apel București a concluzionat că reclamantul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București are capacitate procesuală de folosința, că în plan procesual are folosința drepturilor civile și poate să stea în judecată, în raport de prevederile art. 41 C. proc.

civ., decizia instanței de apel fiind legală. Față de soluția preconizată, examinarea celorlalte critici ale recurentei pârâte nu se mai justifică. Prin urmare, Înalta Curte, a constatat că aplicarea prevederilor legale anterior menționate a determinat pronunțarea unei soluții legale, situație în care, fiind incidente dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., soluția ce se impune este aceea de respingere a recursurilor ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București și de pârâta SC S. SRL București împotriva deciziei civile nr. 536 din 28 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2013.