ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 9334 din 5 octombrie 2010, Tribunalul București, secția

comercială, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului

și în consecință, a respins cererea formulată de reclamantul Ministerul Tineretului

și Sportului București, împotriva pârâtei SC S. SRL, București, ca fiind

formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a

Vl-a comercială, la data de 11 februarie 2010 sub nr. 7799/3/2010, precizată ulterior

la data de 15 iunie 2010, reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului a chemat

în judecată pe pârâta SC S. SRL, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei prevăzută

în art. 70 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 69/2000, aferentă anului 2009, stabilită

provizoriu, la suma de 100.001 RON, pentru perioada 2006-iunie2009.

La data de 5 octombrie 2010, pârâta a

depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei capacității

procesuale de folosință a reclamantului, deoarece la data introducerii acțiunii

acesta ca și minister, nu mai exista, excepția lipsei calității de reprezentant

al d-nei S.L.P., care a semnat cererea în calitate de ministru, deși, la data introducerii

cererii, nu mai avea această calitate.

Tribunalul a reținut că instanța a fost

investită cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată formulată de către

reclamantul Ministerul Tineretului și Sportului, cererea fiind înregistrată la

data de 11 februarie 2010 și că una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii

civile o reprezintă capacitatea procesuală de folosința, ce constă în aptitudinea

unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, iar potrivit dispozițiilor

art. 41 C. proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate

fi parte în jidecată. Rezultă deci că, pentru a putea avea calitate de reclamant,

este necesar ca persoana care introduce o cerere de chemare în judecată să aibă

capacitate procesuală de folosință, la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Ministerul Tineretului și Sportului, ca

și persoană juridică, a fost înființat prin H.G. nr. 1426/2009, care însă, la data

de 9 februarie 2010, a fost abrogată, prin H.G. nr. 81/2010, în vigoare de la data

de 9 februarie 2010, fiind înființat un nou minister, respectiv

Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului București

,

care, în domeniul sportului și tineretului, își exercită atribuțiile prin Autoritatea

Națională pentru Sport și Tineret (aceasta din urmă fiind ea însăți persoană juridică),

astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1 și 6 din H.G. nr. 81/2010.

Rezultă, așadar, că, la data introducerii

cererii de chemare în judecată, autoritatea publică centrală reclamantă, astfel

cum este menționată în cererea de chemare în judecată (deși cererea a fost formulată

prin recurgerea la serviciile; unui avocat) nu mai exista (și nu mai există, de

altminteri, nici în prezent ca persoană juridică), astfel că nu poate sta în judecată,

în sensul art. 41 C. proc. civ., fiind lipsită de capacitate procesuală de folosintă.

S-a mai reținut că încetarea existenței acestui Minister a avut loc anterior

formulării cererii de chemare în judecată și nu pe parcursul procesului, pentru

a se putea, eventual, discuta despre o transmitere de calitate procesuală (de la

un fost minister către o altă structură publică centrală sau, eventual, alt minister).

Având în vedere considerentele anterior

expuse, tribunalul a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a

reclamantului, cu consecința respingerii cererii ca fiind formulată de o persoană

fără capacitate procesuală de folosință, apreciind că față de această situație,

nu se mai impune analiza celeilalte excepții invocate de pârâtă.

Împotriva sentinței comerciale nr.

9334 din 5 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială,

a declarat apel, în termen legal, reclamantul

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului București

, prin

Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret.

Prin întâmpinarea formulată în apel, intimata

SC S. SRL a invocat o serie de excepții cu privire la apel:

- excepția nulității apelului pentru lipsa

semnăturii reprezentantului legal al apelantului, excepție cu privire la care apărătorul

intimatei a arătat că nu mai înțelege să o susțină.

- excepția inadmisibilității apelului pe

motiv că, la judecata în primă instanță, reclamant a fost Ministerul Tineretului

și Sportului, iar apelul a fost declarat de Ministerul Educației, Cercetării Tineretului

și Sportului, care nu a fost parte în proces în prima instanță.

Prin decizia civilă nr. 536 din 28

noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a respins

excepția inadmisibilității formulării apelului declarat de

Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului București

și excepția lipsei calității procesuale active a

Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului București

.

A admis apelul formulat de reclamantul

Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului București

, împotriva sentinței comerciale nr. 9334 din data de 5 octombrie

2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, pe care a desființat-o

și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a reținut în esență următoarele:

Că, potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 115

din 23 decembrie 2009, s-a înființat

Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București

prin reorganizarea Ministerului Educației,

Cercetării și Inovării și prin preluarea activității privind tineretul și sportul

și a structurilor specializate în aceste domenii de la Ministerul Tineretului și

Sportului, care s-a desființat.

Este adevărat că la data formulării cererii

de chemare în judecată prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 115/2009 își produseseră

efectele, dar, prin cererea depusă la data de 5 octombrie 2010 a fost modificată

acțiunea în sensul că a fost precizată denumirea reclamantului ca fiind

Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului București

.

Prima instanță în mod greșit nu a analizat

și nu s-a pronunțat cu privire la această cerere de modificare a acțiunii și, în

consecință, a judecat litigiul în raport cu cererea de chemare în judecată nemodificată.

Față de cele expuse, instanța de apel a

apreciat că nu sunt întemeiate excepțiile invocate de către intimata SC S. SRL privind

inadmisibilitatea apelului și a lipsei calității procesuale active a

Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului București

,

excepții argumentate de faptul că apelantul

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului București

nu a fost

parte la judecarea cauzei în primă instanță.

Acesta deoarece, prima instanță, soluționând

cauza fără a analiza cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată, a încălcat

principiul disponibilității reclamantului cu privire la stabilirea cadrului procesual

cu referire la părțile în litigiu.

Împotriva deciziei civile nr. 536 din 28

noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secta a Vl-a civilă, au declarat

recurs reclamantul

Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București

și pârâta SC S. SRL București.

Reclamantul

Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului București

,

prin recursul declarat, întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică

decizia atacată pentru nelegaliatate, solicitând în concluzie, admiterea recursului,

casarea deciziei și trimiterea cauzei instanței de apel pentru continuarea judecății,

invocând faptul că prin decizia recurată au fost încălcate dispozițiile art. 297

C. proc. civ., în condițiile inexistenței unui caz care să justifice desființarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În condițiile în care nu s-a solicitat

de nici o parte, nici prin apel și nici prin întâmpinare, trimiterea dosarului în

vederea rejudecării cauzei instanței de fond, iar instituția sa a solicitat expres

ca instanța să rețină apelul în vederea continuării judecații, apreciază că instanța

de apel trebuia ca desființând hotărârea și încheierea apelată, să rețină cauza

spre rejudecare.

Recurenta pârâtă SC S. SRL București, prin

recursul declarat, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului ca inadmisibil sau

ca fiind formulat de către o persoană fără calitate procesuală activă.

În criticile formulate, recurenta pârâtă

a susținut în esență următoarele:

Soluția instanței de apel de respingere

a excepției inadmisibilității apelului declarat 'de

Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului București

,

este greșită, întru-cât trebuia să se observe și să se rețină înainte de toate că

persoana care a declarat apel nu se regăsește în citativul dosarului constituit

pe rolul Tribunalului București și nu a fost parte în proces, fără să aibă în vedere

faptul că aceste două autorități administrative sunt distincte, că ele sunt organizate

și funcționeză prin acte normative proprii.

Instanța de apel nu a stabilit prin decizia

pronunțată, dacă urmare a cererii de modificare a acțiunii depuse la 5 octombrie

2010,

Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București

a devenit sau nu parte în proces în primă

instanță, în condițiile în care în fața primei instanțe, reclamanta nu a formulat

o cerere de modificare a acțiunii, de lărgire a cadrului procesual, de schimbare

a numelui reclamantului Ministerul Tineretului și Sportului cu un alt reclamant

Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului București

, ci a formulat o cere de rectificare a citativului și nu

a lămurit nici faptul, dacă în domeniul sportului, ministerul își exercită atribuțiile

prin intermediul Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, organ de specialitate

al administrației publice centrale.

Analizând decizia recurată în raport de

criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept

invocate, Înalta Curte, constată că recursul declarat de reclamantul

Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului București

,

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Critica recurentului reclamant prin care

a susținut că decizia din apel este nelegală întrucât s-a pronunțat cu încălcarea

dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., este reîntemeiată.

Calea procesuală ordinară de atac, apelul,

reprezintă mijlocul prin care se solicită reformarea hotărârii instanței inferioare,

prin rejudecarea pricinii, repunându-se în discuție problemele de fapt și de drept

dezbătute în fața primei instanțe.

Conform art. 296 C. proc. civ., instanța

de apel poate păstra sau schimba în tot sau în parte, hotărârea atacată.

Motivele care ar putea determina trimiterea

cauzei spre rejudecare instanței de fond sunt prevăzute de art. 297 C. proc.

civ..

În conformitate cu art. 297 alin. (1) C.

proc. civ., î

n

redactarea în vigoare la data pronunțării

sentinței, în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanța a rezolvat

procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții

care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și

va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Acest text de lege a fost corect aplicat

prin decizia recurată, deoarece potrivit normei legal citate rezultă fără echivoc

că doar în ipoteza în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în

cercetarea fondului, instanța va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare,

lucru care s-a și întâmplat în speța de față, întrucât instanța de fond a soluționat

litigiul pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Prin apelul formulat de reclamant, instanța

de apel a fost investită cu examinarea criticilor referitoare la modul de soluționare

a excepției lipsei calității procesuale active a sa de instanța fondului, și găsind

apelul întemeiat l-a admis, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Procedând în acest fel, prin decizia

recurată au fost corect aplicate prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel

că solicitarea recurentului reclamant, de admitere a recursului, de casare a deciziei

și de trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea continuării judecății, nu

poate fi primită.

În ceea ce privește recursul declarat de

pârâta SC S. SRL București, se constată că acesta este nefondat avându-se în vedere

următoarele considerente:

Critica recurentului pârât prin care a

susținut că decizia instanței de apel este nelegală în raport de modul în care a

fost soluționată excepția inadmisibilității apelului pe motiv că, la judecata în

primă instanță, reclamant a fost Ministerul Tineretjiui și Sportului, iar apelul

a fost declarat de Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, care

nu a fost parte în proces în prima inslanță, este nefondată.

Este știut că pentru a avea calitate de

reclamant, este necesar ca persoana care introduce o cerere de chemare în judecată

trebuie să aibă capacitate procesuală de folosința, la data introducerii cererii

de chemare în judecată.

În cauză, cererea de chemare în

judecată, a fost formulată la data de 11 februarie 2010, de Ministerul Tineretului

și Sportului, care, ca și persoană juridică, a fost înființat prin H.G. nr.

1426/2009, care însă, la data de 9 februarie 2010, a fost abrogată, prin H.G.

nr. 81/2010, dar se constată că, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului București a fost înființat, conform art. 6 din O.U.G. nr. 115 din 23

decembrie 2009, prin reorganizarea Ministerului Educației, Cercetării și Inovării

și prin preluarea activității privind tineretul și sportul și a structurilor specializate

în aceste domenii de la Ministerul Tineretului și Sportului, care s-a

desființat.

Este de observat că la data formulării

cererii de chemare în judecată, așa cum corect a reținut și instanța de apel, că

prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 115/2009 își produseseră efectele, și că prin

cererea depusă la data de 5 octombrie 2010 a fost modificată acțiunea în sensul

că a fost precizată denumirea reclamantului ca fiind Ministerul Educației, Cercetării

Tineretului și Sportului.

Or, față de această situație, Curtea constată

că soluția instanței de apel de casare a sentinței și de trimitere a cauzei primei

instanțe spre a se pronunța cu privire la cererea de modificare a acțiunii reclamantei

și, în consecință, de a judeca litigiul în raport de cererea de chemare în judecată

modificată, este legală.

Față de cele expuse, instanța de apel

a apreciat în mod just că nu sunt întemeiate excepțiile invocate de către

intimata SC S. SRL privind inadmisibilitatea apelului și a lipsei calității

procesuale active a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului șl

Sportului București, excepții argumentate de faptul că apelantul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București nu a fost parte la judecarea

cauzei în primă instanță.

În

acest contest, se apreciază că în mod corect Curtea de

Apel București a concluzionat că reclamantul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului București are capacitate procesuală de folosința, că

în plan procesual are folosința drepturilor civile și poate să stea în

judecată, în raport de prevederile art. 41 C. proc. civ., decizia instanței de

apel fiind legală.

Față de soluția preconizată,

examinarea celorlalte critici ale recurentei pârâte nu se mai justifică.

Prin urmare, Înalta Curte, a constatat

că aplicarea prevederilor legale anterior menționate a determinat pronunțarea

unei soluții legale, situație în care, fiind incidente dispozițiile art. 312

alin. (1) C. proc. civ., soluția ce se impune este aceea de respingere a

recursurilor ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamantul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

București și de pârâta SC S. SRL București împotriva deciziei civile nr. 536 din

28 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi

15 ianuarie 2013.