ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 816/2017

Decizia nr.

816/2017

Asupra

conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea formulată și

înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului la data de 17

octombrie 2016, sub nr. x/237/2016, reclamanta A. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la piața sumei de 100.000

lei, din care 30-000 lei daune materiale și 70.000 daune morale, și

obligarea la plata de penalități în cuantum de 0,2% pe zi de

întârziere, până la plata efectivă. De asemenea, reclamanta a

solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În

motivare, reclamanta a arătat că a fost victima unui accident rutier,

fiind acroșată în timp ce se deplasa regulamentar pe partea

stângă a părții carosabile de un autoturism neasigurat, condus

de C.

Prin

sentința civilă nr. 37 din 19 ianuarie 2017, Judecătoria Gura

Humorului, a admis excepția necompetenței teritoriale și a trimis

cauza spre competentă soluționare Judecătoriei sectorului 2

București.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a reținut că

în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (9) din Legea

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., având în vedere că obligația

pârâtei nu izvorăște dintr-o faptă ilicită.

Prin

urmare, sunt aplicabile prevederile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., și cum sediul pârâtei este în București,

competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei sectorului

2 București.

Prin

sentința civilă nr. 3225 din 20 martie 201

7, Judecătoria sector 2 a admis

excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, a decimat

competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Gura Humorului

și constatând ivit conflictul negativ de competența, a înaintat cauza

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a reținut că

fundamentul juridic al pretențiilor deduse judecății este

răspunderea civilă delictuală, având în vedere ca reclamanta a

solicitat, în principal, acordarea de despăgubiri materiale și daune

morale în vederea reparării prejudiciului material și moral cauzat de

săvârșirea unei fapte ilicite. Faptul că este chemată în

judecată pârâta B., iar nu direct persoana responsabilă de

săvârșirea faptei ilicite, nu este de natură a schimba

fundamentul juridic al cauzei deduse judecății.

Prin

urmare, devin incidente dispozițiile art. 113 pct. 9 din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanța

domiciliului/sediului pârâtului, în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit

este competentă și instanța în circumscripția căreia

s-a săvârșit acel

fapt.

Cum

presupusa faptă ilicită a fost săvârșită în

localitatea Capu Câmpului, localitate ce se află în circumscripția

teritorială a Judecătoriei Gura Humorului, această este

competentă a soluționa cauza, în raport de prevederile art. 116 din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Investită

cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte

constată următoarele:

Chestiunea

de drept care a declanșat prezentul conflict de competență, cu

privire la care Înalta Curte urmează sa se pronunțe, privește

natura raportului juridic ce se naște între persoana prejudiciată

urmare a unui accident rutier și B., ca entitate menită a garanta, în

condițiile legii, despăgubirea persoanelor care au suferit prejudicii

în urma unor accidente produse de autovehicule neasigurate sau neidentificate.

Prioritar,

se reține că B. reprezintă o asociație profesională

non profit, constituită din companiile de asigurări care au dreptul

să practice asigurarea R.C.A. pe teritoriul României.

Regula

de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în

dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., potrivii cărora, cererea de chemare în judecată se introduce la

instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își

are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Regula

înscrisă în art. 107 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. se aplică

ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să

stabilească o altă instanță competentă din punct de

vedere teritorial. Totodată, părțile sunt libere să agreeze

de comun acord să se judece la o altă instanță.

Sunt

însă situații în care legea stabilește o competență

teritorială alternativă astfel încât, pe lângă instanța de

la domiciliul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.

Conform

art. 2210 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. în limitele

indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate

drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor

răspunzători de producerea pagubei, cu excepția

asigurărilor de persoane.''

De

asemenea, art. 5

1

alin. (9) lit. b) din Legea nr. 32/2000 prevede

că „Fondul se constituie în scopul: (...) de a despăgubi persoanele

păgubite prin accidente de autovehicule, dacă autovehiculul,

respectiv tramvaiul care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau

nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin

accidente de autovehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile

legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o

astfel de asigurare; (...) B. îndeplinește aceste atribuții în calitate

de organism de compensare. Alin. (1)

1

a aceluiași articol

prevede că fondul are legitimare procesuală activă în orice

proces împotriva persoanelor aflate într-o relație juridică cu el,

pentru obligațiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine

să fie achitate de B.

Așadar,

în situația particulară a cauzelor în care accidentele suni produse

de autovehicule neasigurate, legiuitorul a recunoscut B. calitate

procesuală în procesele inițiate pentru repararea prejudiciilor

cauzate în astfel de împrejurări speciale. Astfel, B. preia calitatea

și rolul societății de asigurare.

Potrivit

art. 54 din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor păgubite prin

accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în

România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere

civilă, în limitele obligației acestuia.

În speță,

reclamanta a învestit instanța cu o acțiune, prin care, în calitate

de terț prejudiciat, a chemat în judecată pârâta - B., în calitate de

asociație profesională non profit constituită din companiile de

asigurări care au dreptul sa practice asigurarea R.C.A. pe teritoriul

României, pentru a obține repararea prejudiciului produs ca urmare a

accidentului de circulație produs de numitul C., pe raza

localității Capu Câmpului, județul Suceava, așa cum reiese

din conținutul referatului de terminare a urmăririi penale întocmit

de Poliția Orașului Gura Humorului, Compartimentul Rutier, în Dosarul

nr. x/P/2015, aflat Ia filele 11-15 ale Dosarului nr. x/237/2016 al

Judecătoriei Gura Humorului.

În acest

context, sunt incidente dispozițiile art. 115 alin. (3) din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora în materia asigurării

obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate

introduce acțiunea și la instanța domiciliului sau sediului

său.

Cum

reclamanta are calitatea de terț prejudiciat, aceasta are posibilitatea de

a alege, pentru introducerea acțiunii, între instanțele

deopotrivă competente, în circumscripția cărora se află fie

domiciliul sau sediul pârâtei, în temeiul art. 107 C. proc. civ., fie

instanța de la domiciliul sau, după caz, a sediului său, în baza

art. 115 alin. (3) C. proc. civ.

Așadar,

potrivit textului de lege sus-menționat, în materia asigurării de

răspundere civilă, competența teritorială de soluționare

a cauzelor este una alternativă.

Art.

116 C. proc. civ., prevede că în toate cazurile de competență

teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe

deopotrivă competente aparține reclamantului.

Odată

ce reclamanta a introdus cererea ia una dintre instanțele competente

potrivit legii, nici reclamanta și nici instanța nu mai pot reveni

asupra ei, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat competența

instanței respective.

Ca

atare, cum reclamanta, în aplicarea art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., a înțeles să introducă acțiunea la una dintre

instanțele prevăzute de art. 115 alin. (1) C. proc. civ., respectiv

la Judecătoria Gura Humorului, instanță în a cărei

circumscripție își are domiciliul, acestei instanțe îi revine competența

să soluționeze cauza.

În consecință,

având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va stabili competența soluționării cauzei în primă

instanță în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Stabilește

competența de soluționare a cererii de chemare în judecată

formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca

obiect „acțiune în răspundere civilă delictuală", în

favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 17 mai 2017.