ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 816/2017

Decizia nr. 816/2017 Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului la data de 17 octombrie 2016, sub nr. x/237/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la piața sumei de 100.000 lei, din care 30-000 lei daune materiale și 70.000 daune morale, și obligarea la plata de penalități în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, până la plata efectivă. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivare, reclamanta a arătat că a fost victima unui accident rutier, fiind acroșată în timp ce se deplasa regulamentar pe partea stângă a părții carosabile de un autoturism neasigurat, condus de C. Prin sentința civilă nr. 37 din 19 ianuarie 2017, Judecătoria Gura Humorului, a admis excepția necompetenței teritoriale și a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei sectorului 2 București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (9) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., având în vedere că obligația pârâtei nu izvorăște dintr-o faptă ilicită. Prin urmare, sunt aplicabile prevederile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., și cum sediul pârâtei este în București, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei sectorului 2 București. Prin sentința civilă nr. 3225 din 20 martie 201 7, Judecătoria sector 2 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, a decimat competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Gura Humorului și constatând ivit conflictul negativ de competența, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că fundamentul juridic al pretențiilor deduse judecății este răspunderea civilă delictuală, având în vedere ca reclamanta a solicitat, în principal, acordarea de despăgubiri materiale și daune morale în vederea reparării prejudiciului material și moral cauzat de săvârșirea unei fapte ilicite. Faptul că este chemată în judecată pârâta B., iar nu direct persoana responsabilă de săvârșirea faptei ilicite, nu este de natură a schimba fundamentul juridic al cauzei deduse judecății. Prin urmare, devin incidente dispozițiile art. 113 pct. 9 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanța domiciliului/sediului pârâtului, în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este competentă și instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt.

Cum presupusa faptă ilicită a fost săvârșită în localitatea Capu Câmpului, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Gura Humorului, această este competentă a soluționa cauza, în raport de prevederile art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată următoarele: Chestiunea de drept care a declanșat prezentul conflict de competență, cu privire la care Înalta Curte urmează sa se pronunțe, privește natura raportului juridic ce se naște între persoana prejudiciată urmare a unui accident rutier și B., ca entitate menită a garanta, în condițiile legii, despăgubirea persoanelor care au suferit prejudicii în urma unor accidente produse de autovehicule neasigurate sau neidentificate.

Prioritar, se reține că B. reprezintă o asociație profesională non profit, constituită din companiile de asigurări care au dreptul să practice asigurarea R.C.A. pe teritoriul României. Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivii cărora, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel. Regula înscrisă în art. 107 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Totodată, părțile sunt libere să agreeze de comun acord să se judece la o altă instanță. Sunt însă situații în care legea stabilește o competență teritorială alternativă astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe. Conform art. 2210 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ.

în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.'' De asemenea, art. 5 1 alin. (9) lit. b) din Legea nr. 32/2000 prevede că „Fondul se constituie în scopul: (...) de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de autovehicule, dacă autovehiculul, respectiv tramvaiul care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare; (...) B. îndeplinește aceste atribuții în calitate de organism de compensare.

Alin. (1) 1 a aceluiași articol prevede că fondul are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relație juridică cu el, pentru obligațiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de B. Așadar, în situația particulară a cauzelor în care accidentele suni produse de autovehicule neasigurate, legiuitorul a recunoscut B. calitate procesuală în procesele inițiate pentru repararea prejudiciilor cauzate în astfel de împrejurări speciale. Astfel, B. preia calitatea și rolul societății de asigurare. Potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.

În speță, reclamanta a învestit instanța cu o acțiune, prin care, în calitate de terț prejudiciat, a chemat în judecată pârâta - B., în calitate de asociație profesională non profit constituită din companiile de asigurări care au dreptul sa practice asigurarea R.C.A. pe teritoriul României, pentru a obține repararea prejudiciului produs ca urmare a accidentului de circulație produs de numitul C., pe raza localității Capu Câmpului, județul Suceava, așa cum reiese din conținutul referatului de terminare a urmăririi penale întocmit de Poliția Orașului Gura Humorului, Compartimentul Rutier, în Dosarul nr. x/P/2015, aflat Ia filele 11-15 ale Dosarului nr. x/237/2016 al Judecătoriei Gura Humorului.

În acest context, sunt incidente dispozițiile art. 115 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiunea și la instanța domiciliului sau sediului său. Cum reclamanta are calitatea de terț prejudiciat, aceasta are posibilitatea de a alege, pentru introducerea acțiunii, între instanțele deopotrivă competente, în circumscripția cărora se află fie domiciliul sau sediul pârâtei, în temeiul art. 107 C. proc. civ., fie instanța de la domiciliul sau, după caz, a sediului său, în baza art. 115 alin. (3) C. proc. civ. Așadar, potrivit textului de lege sus-menționat, în materia asigurării de răspundere civilă, competența teritorială de soluționare a cauzelor este una alternativă.

Art. 116 C. proc. civ., prevede că în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului. Odată ce reclamanta a introdus cererea ia una dintre instanțele competente potrivit legii, nici reclamanta și nici instanța nu mai pot reveni asupra ei, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat competența instanței respective. Ca atare, cum reclamanta, în aplicarea art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a înțeles să introducă acțiunea la una dintre instanțele prevăzute de art. 115 alin. (1) C. proc. civ., respectiv la Judecătoria Gura Humorului, instanță în a cărei circumscripție își are domiciliul, acestei instanțe îi revine competența să soluționeze cauza.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Gura Humorului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect „acțiune în răspundere civilă delictuală", în favoarea Judecătoriei Gura Humorului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2017.