ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 725/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 725/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 725/2017

Asupra cauzei de față, prin raportare ia

dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I. Cererea de recurs;

La

data de 17 martie 2017, petenta A. a declarat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva încheierii

de ședință din data de 15 martie 2017, încheiere prin care a

fost respinsă cererea de reexaminare a încheierii din data de 21 februarie

2017, prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar sub

forma asistenței prin avocat, formulată de reclamantă și

s-a dispus amânarea cauzei la termenul din 21 martie 2017, prin raportare la

dispozițiile art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, în vederea

respectării termenului de reexaminare stabilit de lege în beneficiul

reclamantei prorogând, pentru același termen, soluționarea

excepției de neconstituționalitate a art. 8 alin. (1) și alin.

(2) din O.U.G, nr. 51/2008, invocată de către reclamant

a-apelantă.

Prin recursul formulat, recurenta a

solicitat să fie admisă cererea formulată, de sesizare a

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008. A arătată că

a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 8 alin. (1) și

(2) din O.U.G. nr. 51/2008 în cadrul cererii sale de reexaminare a

acordării ajutorului public judiciar, depusă în Dosarul nr. x/30/2015

la data de 6 martie 2017, pentru motivul că, în mai multe procese pe care

le are pe rolul instanțelor de judecata, ce fac obiect al Dosarelor nr. x/30/2015,

nr. x/30/2015, nr. x/30/2015 și nr. x/59/2016, aflate pe rolul Curții

de Apel Timișoara, i-au fost respinse cererile de acordare a ajutorului

public judiciar pentru neîncadrarea în baremul de venit impus de art. 8 din

O.U.G. nr. 51/2008.

Recurenta a susținut că sunt

neconstituționale dispozițiile art. 8 alin. (1) și alin. (2) din

O.U.G. nr. 51/2008, având în vedere faptul că cele doua baremuri de venit

mediu lunar prevăzute de textul de lege au fost stabilite în anul 2008,

moment la care salariul minim pe economie era de 540 iei, iar Ia data la care a

formulat cererea de acordare a ajutorului public judiciar și, respectiv,

cererea de reexaminare, salariul minim pe economie este de 1.450 lei. De

asemenea, cele doua baremuri de venit mediu lunar, de 300 lei și respectiv

600 Iei, prevăzute de art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr, 51/2008,

au fost stabilite în anul 2008, iară ca acestea să fie actualizate cu

rata inflației determinata de indicele de creștere a prețurilor

de consum pe anii 2008-2016.

A apreciat recurenta că, prin

faptul că cele doua baremuri referitoare la venitul mediu lunar,

prevăzute de art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008, nu au

fost actualizate cu creșterea salariului minim pe economie și nici cu

rata inflației determinată de indicele de creștere a preturilor

de consum pe anii 2008 -2016 și, în consecință, nu i-a fost

acordat ajutorul public judiciar sub forma asistenței judiciare prin

avocat, i-au fost îngrădite drepturile fundamentale din Constituția

României referitoare ia egalitatea în drepturi, dreptul la apărare,

accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Arată că nu are studii juridice, fapt de natură a o pune într-o

situație cu mult sub nivelul societății cu care se judecă

în dosarele de mai sus, toate în domeniul litigiilor de muncă, societatea

fiind reprezentată de un cabinet de avocatură.

A mai arătat că sunt

îndeplinite toate cele trei condiții prevăzute de art. 29 din Legea

nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția

de neconstituționalitate a art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr.

51/2008, motiv pentru care solicită admiterea recursului și sesizarea

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

invocată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 27 martie 2017,

fund repartizat completului CF 2.

La data de 30 martie 2017, în baza

rezoluției din aceeași dată, s-a procedat la întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin

raport constatându-se că recursul este inadmisibil in raport de

dispozițiile art. 15 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 51/2008.

Completul de filtru C2, constatând că raportul

întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus,

prin rezoluția din 30 martie 2017,

comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea,

să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile

art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 28-30 din

dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului a fost comunicat părților, facă ca acestea să

depună punct de vedere la raportul întocmit.

La data de 24 aprilie 2017, constatându-se

că se poate trece la examinarea recursului, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s~a fixat termen pentru

judecarea recursului la data de 9 mai 2017, în temeiul dispozițiilor art.

493 alin, (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

I. Analizând recursul, Înalta Curte

urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

Se reține că, în cauză,

în cadrul apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 65/P1 din data

de 27 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția

I civilă, prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei,

așa cum s-a constata prin raportul privind admisibilitatea în principiu a

recursului, ale cărui considerente sunt avute în vedere de prezenta

decizie, la termenul din data de 21 februarie 2017, reclamanta a formulat o a

patra cerere de ajutor public judiciar, în temeiul Legii nr. 51/2008.

Totodată, aceasta a invocat prin cererea formulată excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. % alin. (1) și alin.

(2) din O.U.G. nr. 51/2008.

Prin încheierea din data de 21 februarie 2017,

a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar sub forma

asistenței prin avocat, formulată de reclamanta,

instanța reținând că, raportat ia dispozițiile

O.U.G. nr. 51/2008, cererea formulată de reclamantă este neîntemeiată,

nefiind îndeplinite condițiile strict prevăzute de art. 8 alin. (1),

(2) și (3) din O.U.G. nr. 51/2008, iar din înscrisurile anexate în

susținerea și dovedirea cererii, aceleași de care reclamanta a

înțeles să se folosească și în cererile anterioare, nu

rezultă că situația sa materială a suferit modificări

care să justifice formularea unei noi cereri de ajutor public judiciar. A

mai reținut instanța că cele susținute de reclamantă

privind majorarea cheltuielilor sale nu pot fi reținute ca relevante

pentru soluționarea acestei cereri, dat fiind ca nu se circumscriu

categoriei de „cheltuieli avute în vedere de legiuitor prin reglementarea

O.U.G. nr. 51/2008.

S-a mai constatat, totodată, că nu

este incident cazul de incompatibilitate absolută reglementat prin

dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ., având în vedere

dispozițiile art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008.

Având în vedere faptul că

reclamanta a formulat cu rea-credință a patra cerere de ajutor public

judiciar în prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor art. 187 alin,

(1) lit. a) C. proc. civ., instanța a aplicat reclamantei sancțiunea

amenzii judiciare în cuantum de 200 lei.

Totodată, instanța a amânat

cauza la termenul din 21 martie 2017, prin raportare la dispozițiile art.

15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, in vederea respectării termenului de

reexaminare stabilit de lege în beneficiul reclamantei prorogând, pentru

același termen, soluționarea excepției de neconstituționalitate

a art. 8 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G, nr. 51/2008, invocată de

către reclamanta-apelantă.

Prin încheierea nr. 10 din data de 15

martie 2017, a fost respinsă cererea de reexaminare a încheierii din data

de 21 februarie 2017,

instanța reținând că

în Dosarul nr. x/30/2015, petenta a formulat, un număr de 4 cereri cu

același obiect, respinse de către instanța investită cu

soluționarea cauzei pe fond.

Instanța a apreciat că nu

poate fi reținut motivul de incompatibilitate invocat de petentă, în

conformitate cu prevederile art. 42 C. proc. civ., deoarece există

posibilitatea ca motivele care pot sta ia baza formulării unei cereri de

ajutor public judiciar,să se modifice pe parcursul derulării

litigiului. Pe de altă parte, dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1) C.

proc. civ. sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse la alte

situații, în timp ce prevederile art. 11 alin. (3) din O.U.G, nr. 51/2008

stipulează că cererea este de competența completului investit cu

soluționarea cererii principale.

A mai reținut instanța

că, din înscrisurile atașate cererii datată 20 februarie 2017,

nu rezultă că petenta se prevalează de alte înscrisuri, decât

cele pe care ie-a depus ia termenele anterioare, în special, în raport de

cererea soluționată prin încheierea de ședință din

data de 26 ianuarie 2017, când petenta a invocat și a depus aceleași

înscrisuri privind cheltuielile de întreținere.

Totodată, s-a constatat că

ajutorul public judiciar sub forma asistenței judiciare prin

apărător, prevăzut de art. 6 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr.

51/2008, se acordă în scopul prevăzut de art. 1 din aceiași act

normativ, în condițiile art. 8 din O.U.G. nr. 51/2008.

Curtea a apreciat că, deși

cererea de acordare a ajutorului public judiciar se încadrează în

categoria cererilor soluționate în procedura necontencioasă,

încheierea pronunțată în procedura necontencioasă neavând

autoritate de lucru judecat, totuși, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu

se poate face abstracție de faptul că, anterior, s-au respins trei

cereri de acordare a ajutorului public judiciar, analizate în raport de

aceleași dispoziții legale. Petenta nu a făcut dovada faptului

că situația materială invocată în raport de cea de a treia

cerere de acordare a ajutorului public judiciar a suportat modificări,

care ar impune o altă soluție, decât cea pronunțată prin

încheierea de ședință din data de 26 ianuarie 2017.

Față de această situație

și în raport de dispozițiile art. 12 C. proc. civ., privind

exercitarea cu bună-credință a drepturilor procesuale, precum

și ale art. 16 din O.U.G. nr. 51/2008, conform cărora ajutorul public

judiciar poate fi

refuzat când este

solicitat abuziv, instanța a apreciat, în sinteză, că petenta nu

a dovedit că a urmării, respectarea dreptului la apărare, prin

asigurarea de asistență juridică gratuită, în sensul art. 24

din Constituție și art. 6 C. proc. civ., ci mai degrabă a

urmărit tergiversarea soluționării cauzei.

Totodată, critica privind

nesoluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a prevederilor ari. 8 alin. (1)

și (2) din O.U.G. nr. 51/2008, a fost înlăturată, deoarece din

dispozitivul încheierii criticate, rezultă că instanța a

prorogat soluționarea cererii, pentru termenul din data de 21 martie 2017.

În fine, s~a apreciat că excepția

autorității de lucru judecat nu poate fi reținută, astfel

cum pretinde petenta, deoarece dispozițiile art. 8 alin, (3) din O.U.G.

nr. 51/2008 permit, instanței de judecată să aprecieze asupra

necesității acordării ajutorului public judiciar, în

funcție de situația concretă a părții și înscrisurile

depuse la momentul formulării cererii. Pe de altă parte,

dispozițiile art. 535 C. proc. civ. stipulează că încheierile

pronunțate în procedura necontencioasă nu au autoritate de lucru

judecat

La data de 11 martie 2017, petenta A. a

declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 15

martie 2017

.

Se constată că, în cauză

reclamanta atacă cu recurs Încheierea nr. 10 din data de 15 martie 2017,

pronunțată în Dosarul nr. x/30/2015/a2.1.1 al Curții de Apel

Timișoara, prin care a respinsă cererea de reexaminare a încheierii

din data de 21 februarie 2017 ce a respins, la rândul său, cererea de

ajutor public judiciar sub forma asistenței judiciare prin avocat,

formulată de petenta în temeiul O.U.G. nr. 51/2008.

Totodată, prin aceeași încheiere au

fost respinse criticile privind nesoluționarea cererii de sesizare a

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a prevederilor art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008 pe motivul

că, din dispozitivul încheierii criticate, rezultă că

instanța a prorogat soluționarea cererii pentru termenul din data de

21 martie 2017.

Se reține că, în cauză, sunt

incidente dispozițiile art. 15 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr.

51/2008, „(2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a

ajutorului public judiciar cel interesai poate face cerere de reexaminare, in

termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.

"(3) Cererea de reexaminare se

soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța

pronunțându-se prin încheiere irevocabilă".

Prevederile art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr.

51/2008 conferă părții care a formulat cerere de ajutor public

judiciar o procedură de contestare a soluției de respingere a cererii

de ajutor public, sub toate aspectele acesteia. Din interpretarea textului

legal menționat, rezultă că reexaminarea privește

încheierea prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public

judiciar, în raport de condițiile și criteriile stabilite prin O.U.G.

nr. 51/2008.

De asemenea, din interpretarea coroborată

a dispozițiilor art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 și art. 8

din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 334/2010 privind

codul de procedură civilă, cererea de reexaminare care vizează „respingerea

cererii de acordare a ajutorului public" se soluționează prin încheiere

definitivă.

Astfel, în temeiul art. 8 din Legea nr, 76/2012

pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., raportat la

art. 24 din N.C.P.C., aplicabil în cauză în raport de data introducerii

acțiunii de față, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea

irevocabilă vor fi citite ca referiri la o "hotărâre

definitiva'’, pentru ipoteza proceselor începute după data intrării

în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Se mai reține că, potrivit

art. 483 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date în apel, cele date,

potrivit legii, fără drept de apel, precum si alte hotărâri în

cazuri expres prevăzute de lege simt supuse recursului.

De asemenea, în temeiul

dispozițiilor art. 634 pct. 1) C. proc. civ. sunt hotărâri

definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului.

Din interpretarea coroborată a

dispozițiilor art. 15 alin, (2) și (3) din O.U.G. nr. 51/2008 și

art. 634 pct. 1) C. proc. civ., rezultă că încheierea

pronunțată în soluționarea cererii de reexaminare a unei

încheieri prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar,

este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului, prin

nicio dispoziție legală expresă, în sensul art. 483 alin. (1) C.

proc. civ., nefiind reglementat dreptul părților în acest sens.

Având în vedere caracterul prioritar ai

analizei condițiilor de admisibilitate ale recursului, în raport de

dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată

ca devine inutil a analiza motivele recursului invocat ce privesc critici

referitoare la greșita respingere a cererii de ajutor public judiciar prin

raportare Ia refuzul analizării respingerii excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și afin.

(2) din O.U.G. nr. 51/2008. De altfel, Iară a antama fondul cauzei, din

consultarea sistemului Ecris, Înalta Curte a constatat că prin încheierea

din data de 21 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/30/2015,

Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, a admis cererea formulată de petenta A. privind

sesizarea Curții Constituționale eu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și alin.

(2) din O.U.G. nr. 51/2008, invocată de aceasta prin cererea de ajutor

public judiciar.

În consecință, se reține că

principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C.

proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate

fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. în

afară de căile de atac pe

care

legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a

st obține reformarea sau retractarea unei hotărâri

judecătorești.

Având în vedere dispozițiile art. 493

alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca

inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Încheierii de

ședință nr. 10 din data de 15 martie 2012 a Curții de Apel

Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale

Fără cale de atac.

Pronunțată în

ședință publică astăzi 9 mai 2017.