ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2380/2016

Decizia nr. 2380/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 17.03.2016, sub nr. x/3/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor din cadrul Guvernului României, a formulat contestație împotriva deciziei de compensare nr. 6763 din 15.01,2016, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - Guvernul României în dosarul de despăgubire nr. x/FFCC/2010 al A.N.R.P.

În cadrul cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea deciziei de compensare întrucât este greșit întocmită, în sensul în care numele Comisiei județene emitente a hotărârii nr. 1020 din 29 noiembrie 2006 este Vâlcea, iar nu Ialomița, respectiv recalcularea valorii de despăgubire de 95.603 puncte stabilită, având în vedere documentele depuse la Dosarul nr. x/FFCC/2010 și a metodelor de evaluare, respectiv Grila Notarială pentru evaluarea imobilelor întocmită pentru județul Vâlcea, valabilă la data apariției Legii nr. 165/2013.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 165/2013.

La data de 16.06.2016 pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare care a invocat, printre altele, excepția necompetenței materiale a instanței învestite cu soluționarea cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 1013 din 16 septembrie 2016, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția necompetențe sale teritoriale și a dispus declinarea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Vâlcea.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:

Decizia contestată este emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în aplicarea art. 32 raportat la art 17 alin. (1) și art. 21 din Legea nr. 165/2013.

Potrivit art. 21 din același act normativ, emiterea deciziei de validare sau de invalidare coincide cu momentul finalizării procedurii administrative de control al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, control care se desfășoară centralizat la nivelul întregii țări de către Secretariatul Comisiei Naționale. Acesta este abilitat de lege să solicite documente în completare entităților învestite de lege care i-au transmis deciziile cu propunere de acordare de măsuri compensatorii.

În noțiunea de „entitate învestită de lege” în accepțiunea actului normativ special intră, potrivit art. 3 pct. 4 lit d) și comisia județeană de fond funciar.

În același timp, art. 35 din Legea nr. 165/2013 reprezintă o normă atributivă de competență teritorială în soluționarea contestațiilor promovate conform art. 34 în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție de află sediul entității.

Din interpretarea coroborată a textelor mai sus evocate, în determinarea competenței teritoriale de soluționare a contestației este sediul entității învestite cu soluționarea cererii, emitente a hotărârii prin care s-au acordat măsuri compensatorii (hotărâre verificată conform art. 21 de C.N.C.I.), iar nu sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.

În al doilea rând, o interpretare contrară ar echivala cu stabilirea unei competențe teritoriale exclusive în favoarea Tribunalului București în soluționarea tuturor contestațiilor promovate în exercitarea controlului legalității tuturor hotărârilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, de pe întregul teritoriu al țării și a celor de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, atâta timp cât acest control se realizează, pe temeiul art 21 alin. (5) din Legea nr 165/2013, exclusiv de Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, organism unic, cu sediul în mun. București.

Or, dacă aceasta ar fi fost intenția legiuitorului, ar fi fost clar exprimată prin indicarea Tribunalului București ca unică instanță învestită cu soluționarea contestațiilor promovate conform art. 35 rap. la art 34 din Legea nr. 165/2013. Pentru că orice derogare de la regimul de drept comun trebuie prevăzută în mod expres, fără echivoc.

În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 10.10.2016.

La termenul de judecata din data de 11.11.2016, Tribunalul Vâlcea a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale exclusive.

Prin sentința civilă nr. 1583 din 11.11. 2016, Tribunalul Vâlcea a admis excepția necompetentei teritoriale exclusive invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Constatând ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Vâlcea și Tribunalul București, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență, A dispus suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea conflictului negativ de competența.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, a art. 21 alin. (1) și alin. (5), precum și a art. 34 alin. (1) și art. 35 din același act normativ, rezultă că pârâta are competența de a verifica dosarele întocmite de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, de a valida sau invalida în tot sau în parte deciziile emise de respectivele entități și de a emite deciziilor de compensare a imobilelor. Conform art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor pot fi atacate de persoana nemulțumită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității care a emis respectiva decizie, respectiv la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca entitate care a emis decizia contestată.

Cum pârâta are sediul în București, reiese că Tribunalul București este competent teritorial să soluționeze cauza.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în considerarea celor ce succed:

Norma de competență care reglementează raportul juridic litigios este reprezentat de dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prevăd că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității prevăzute de lege, competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013 în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii:

a) unitatea deținătoare, în înțelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată;

b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare;

c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România;

f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică;

g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii.

Se observă că instanțele aflate în conflict au analizai, din perspective diferite, noțiunea de „entitate” folosită de legiuitor în conținutul textului anterior citat.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 noțiunea de entitate învestită de lege desemnează anumite structuri cu atribuții în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat, expres și limitativ prevăzute de lege, printre care se numără și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Întrucât, în cauză, s-a solicitat anularea deciziei de compensare-validare nr. 6763 din 15 ianuarie 2016, decizie ce a fost emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, iar potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de lege, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.

Având în vedere că sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, respectiv București, sector 1, se află în circumscripția Tribunalului București, acesta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căreia se află sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, respectiv Tribunalul București.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., in contradictoriu cu Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - Guvernul României, având ca obiect contestație împotriva deciziei de compensare nr. 6763 din 15 ianuarie 2016, în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 decembrie 2016.