ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2064/2016

HOTĂRÂRE

27.10.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2064/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 2064/2016

Asupra recursului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 2210/97 din 06 mai 2010, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român - prin SC B. București - și Sucursala C., solicitând să se constate că are calitatea de persoană expropriată, ca proprietar, prin moștenire după defunctul D. - decedat la data de 21 februarie 1979 - asupra terenului agricol în suprafață de 10.126 mp, pe raza localității Subcetate, ocupat de pârâta SC B. SA, încă din anul 1989, fiind expropriat, fără despăgubiri, pentru cauză de utilitate publică prin H.G. nr. 392/2002; să fie obligat pârâtul să-i plătească despăgubiri în sumă de 263,276 lei, reprezentând valoarea terenului și suma de 82.766 lei, contravaloarea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință a acestuia pe perioadă de 8 ani, respectiv, pe perioada 2007 - 2014.

Prin aceeași acțiune civilă precizată, reclamantul D., decedat pe parcursul procesului civil - și continuată de moștenitorii E. în calitate de fiu și F., în calitate de soție supraviețuitoare - a solicitat să se constate că are calitatea de persoană expropriată, ca proprietar, prin moștenire după defunctul D., decedat la data de 21 februarie 1979 asupra terenului agricol în suprafață de 10.564 mp, pe raza localității Bucium-Subcetate; să se constate că terenul respectiv este ocupat de pârâtul Statul Român prin SC B. SA, din anul 1989, fiind expropriat, fără despăgubiri, pentru cauză de utilitate publică prin H.G. nr. 392/2002; să fie obligat pârâtul să-i plătească despăgubiri în sumă de 86,202 euro în echivalent în lei la data plății reprezentând prețul real al terenului ocupat în sumă de 8,16 euro/mp, precum și, în principal, suma de 248.244 lei, prejudiciul suferit prin lipsa de folosința a terenului pe o perioadă de 23 ani, respectiv, în intervalul 1989 - până în prezent și în continuare câte 10.793 lei/an până la rămânerea definitivă a hotărârii, iar în subsidiar, cu același titlu, suma de 129.519 lei, prejudiciul suferit prin lipsa de folosință a terenului pe o perioadă de 12 ani, respectiv, în intervalul 2002 - până în prezent și în continuare câte 10.793 lei/an până la rămânerea definitivă a hotărârii și să se stabilească cel mai scurt termen posibil pentru plata acestor despăgubiri.

În cauză s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către G., prin care acesta a arătat că își însușește acțiunea introductivă și a solicitat să se constate calitatea sa de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilele expropriate, dobândite în proprietate, prin moștenire, alături de reclamanți, după antecesorul său D. - decedat la data de 21 februarie 1979 - în calitate de nepot de fiu.

Prin Sentința civilă nr. 49/2014, Tribunalul Hunedoara a respins cererea de chemare în garanție formulată de Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice "B. SA" București - din subordinea Ministerului Industriei și Resurselor împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.

A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a intervenientului, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru folosul de tras pentru perioada 1989 - 2007, invocate de pârâtă.

A constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SC C. SA, și a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu această pârâta, ca urmare a admiterii excepției.

A admis în parte acțiunea civilă introdusă de reclamantul A. și de reclamantul D. - decedat la data de 08 mai 2012 - și continuată de moștenitorii E. și F., precum și cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenientul G. împotriva pârâtului Statul Român prin SC B. SA București și În consecință;

A constatat că reclamanții și intervenientul în interes propriu au calitatea de proprietari - ca descendenți ai autorului comun D., asupra terenului agricol în suprafață de 10.126 mp, situat pe raza localității Subcetate, expropriat pentru cauză de utilitate publică de interes național - declarată prin H.G. nr. 392/2002 - astfel cum a fost identificat prin raportul de evaluare judiciară executat în cauză de comisia formată din experții judiciari H., I. și J. - parte integrantă a hotărârii.

A obligat pârâtul să plătească reclamanților și intervenientului în interes propriu - într-un termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii - cu titlu de despăgubiri; suma de 251.226 lei, reprezentând valoarea terenului agricol expropriat și suma de 105,439 lei, reprezentând prejudiciul creat acestora pentru folosul agricol, în perioada 2002 - 2014.

A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 2,400 lei, cheltuieli de judecată, precum și reclamantului D., prin moștenitori, suma de 1000 lei, cu același titlu.

Prin Decizia civilă nr. 885 din data de 2 iunie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul A. precum și de pârâta Societatea de Producere a Energiei Electrice SC B. S.A- în calitate de reprezentant al Statului Român împotriva Sentinței civile nr. 49/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, și în consecință a schimbat, în parte, sentința atacată în ceea ce privește persoanele îndreptățite la despăgubire, în ceea ce privește perioada pentru care se acordă despăgubirile, precum cuantumul despăgubirilor ce se vor acorda reclamantului A. și rejudecând în aceste limite: a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului D. junior, decedat în cursul procesului și a intervenientului în interes propriu G. și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamantul D. junior și continuată de moștenitorii săi E. și F. precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul G., a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară anului 2007 și respinge ca prescrisă acțiunea reclamantului A. pentru perioada 1989 - 2007, a obligat pârâta să plătească reclamantului despăgubiri în sumă de 60.830 lei, reprezentând folos agricol nerealizat pentru suprafața de 8696 mp, pe perioada 2007 - 2014, a obligat pârâta să plătească reclamantului A. despăgubiri reprezentând valoarea terenului expropriat în suprafață de 10.126 mp, în sumă de 31.580 euro, sau contravaloarea în lei la data plății și a menținut, în rest, sentința atacată și a obligat pe apelantul A. să plătească intimatei cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 4800 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de expertiză.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, în ceea ce privește apelul reclamantului A. a reținut că acesta este singurul moștenitor al defunctului D. senior, ceilalți reclamanți (E. și F.) și intervenientul G. neavând calitate procesuală activă în cauză, ca urmare a faptului că antecesorii lor (D. junior și K.) au pierdut în mod retroactiv calitatea de moștenitori prin renunțarea la moștenirea defunctului D. senior.

Referitor la apelul pârâtului Statul Român prin SC B. SA, s-a reținut că, prin raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe, experții au stabilit prețul terenului prin metoda de evaluare a terenului pe bază de profit, însă această metodă nu respectă exigențele art. 26 din Legea nr. 33/1994, iar experții care au efectuat lucrarea nu au avut calitatea de experți evaluatori, competenți să evalueze imobilul, în temeiul art. 14 din O.G. nr. 2/2000, motiv pentru care instanța de apel a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză.

Comisia de experți numită de instanța de apel a stabilit o valoare a terenului în litigiu de 3,57 euro/mp pentru terenul intravilan și 2,23 euro/mp, pentru terenul extravilan.

Lucrarea efectuată în fața instanței de apel a reținut că suprafața totală a terenului este de 10.126 mp, din care 6716 cu destinația arabil intravilan și 3410 cu destinația arător extravilan, ceea ce este corect, însă, din eroare, experții au mai reținut în plus o suprafață de 1210 mp, pășune intravilan, ceea ce ar duce la o suprafață totală de 11.336 mp. Instanța de fond a stabilit o suprafață de teren de 10.126 mp, iar reclamantul nu a solicitat prin motivele de apel o suprafață mai mare.

Raportat la această suprafață, s-a concluzionat că despăgubirile cuvenite reclamantului sunt de 23.976 euro pentru intravilan (3,57 euro/mp) și 7.604 euro pentru extravilan (2,23 euro/mp), în total 31.580 euro.

În ceea privește despăgubirile reprezentând valoarea lipsei de folosință, instanța a stabilit valoarea folosului de tras conform lucrării efectuate în apel, ca fiind de 8690 lei/an, la suprafața de 8696 mp, pentru o perioadă de 7 ani. Din totalul suprafeței de 10.126 mp, instanța de fond a extras suprafața de 1430 mp, cu categoria de folosință pășune, care în mod evident nu este destinată culturilor agricole.

Referitor la prescripția dreptului material la acțiunea prin care reclamantul solicită lipsa de folosință pe ultimii 21 de ani, s-a constatat că aceste despăgubiri vizează valoarea imobilelor ce urmează a fi expropriate, deci sunt ulterioare exproprierii, astfel că despăgubirea reprezentând lipsa de folosință, anterioară emiterii hotărârii de expropriere și stabilirii despăgubirilor, nu poate tace obiectul unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 33/1994.

Prin urmare, curtea de apel a reținut că prima instanță a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/3958,

În consecință, cuantumul despăgubirilor reprezentând folosul de tras a fost redus la suma de 60.830 lei, pe perioada 2007 - 2014 (8690 lei/an x 7 ani), întrucât acțiunea a fost promovată de reclamant în anul 2010, pretențiile formulate pentru perioada anterioară fiind prescrise.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., arătând că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul reducerii contravalorii terenurilor expropriate, precum și cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată în apel, indicând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea criticilor, recurentul a reiterat susținerile formulate prin obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică efectuat în fața instanței de apel referitoare la aplicarea greșită a coeficienților de reducere pentru "procese pe rol", "corecție pentru dimensiuni", "categoria de folosință și localizare, precum și cele referitoare la faptul că experții au luat în considerare și o ofertă de vânzare. A susținut că nu putea fi obligat la cheltuieli de judecată câtă vreme apelul său a fost admis.

Recursul este nul.

Potrivit art. 302

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.

Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod.

În speță, în cuprinsul memoriului de recurs, reclamantul a reiterat susținerile formulate prin obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică efectuai în fața instanței de apel referitoare la aplicarea greșită a coeficienților de reducere pentru "procese pe rol", "corecție pentru dimensiuni", "categoria de folosință și localizare, precum și cele referitoare la faptul că experții au luat în considerare și o ofertă de vânzare. A susținut că nu putea fi obligat la cheltuieli de judecată câtă vreme apelul său a fost admis.

Prin urmare, se observă că recurentul nu a susținut în vreun fel nelegalitatea soluției atacate, prin care, în ceea ce privește pretențiile acestuia, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară anului 2007 și a fost respinsă, ca prescrisă, acțiunea reclamantului A. pentru perioada 1989 - 2007, fiind obligată pârâta la plata despăgubirilor în sumă de 60.830 lei, reprezentând folos agricol nerealizat pentru suprafața de 8696 mp, pe perioada 2007 - 2014, precum și despăgubiri reprezentând valoarea terenului expropriat în suprafață de 10.126 mp, în sumă de 31.580 euro, sau contravaloarea în lei la data plății.

Cu toate că reclamantul a indicat, drept temei al recursului declarat, cazul prevăzut de art 304 pct. 9 C. proc. civ., în susținerea cererii a formulat critici care vizează modalitatea de efectuare a expertizei în apel, făcându-se o simplă reiterare a obiecțiunilor la raportul de expertiză tehnică, susțineri ce se constituie motive de netemeinicie și nu pot fi analizate în recurs. Eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul Curții de Apel Alba Iulia în soluționarea cererii de apel.

Văzând dispozițiile art. 302

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, Înalta Curte va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.