ÎCCJ, decizie (scj.ro #84721)

Despăgubiri. Tentativă de omor. Prestație lunară În soluționarea laturii civile a procesului, instanța trebuie să stabilească dacă leziunile suferite de victimă au avut ca urmare diminuarea capacității sale de muncă. În cazul în care capacitatea de muncă a părții civile a fost afectată, inculpatul trebuie obligat la plata unei prestații bănești lunare evaluate în raport cu veniturile pe care aceasta le realiza anterior săvârșirii faptei, indiferent dacă ele proveneau dintr-o activitate remunerată sau din munca depusă în propria gospodărie. Secția penală, decizia nr.2197 din 25 aprilie 2002 Prin sentința penală nr.166 din 13 martie 2001, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul U.C.

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută în art.20 raportat la art.174 și la art.175 lit.i C.pen. și l-a obligat la plata sumei de 60 milioane de lei despăgubiri către partea civilă. S-a reținut că, în noaptea de 31 decembrie 1999, folosind o bâtă, inculpatul a aplicat părții vătămate o lovitură în zona capului, cauzându-i leziuni craniene care i-au pus în pericol viața. Instanța a constatat că partea civilă nu a prestat o muncă remunerată, ci desfășura activități în propria gospodărie, astfel încât nu se poate stabili dacă a fost diminuată capacitatea sa de muncă și, în consecință, nu i se poate acorda o prestație bănească periodică lunară constând în diferența dintre veniturile realizate înainte de agresiunea suferită și veniturile ulterioare.

Prin decizia nr.381/A din 12 iunie 2001, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins apelurile declarate de inculpat și partea civilă. Recursul declarat de partea civilă este fondat. Soluționând latura civilă a cauzei, instanțele nu au lămurit un aspect esențial pentru stabilirea corectă a prejudiciului, și anume nu au clarificat în ce măsură, în urma leziunilor craniene suferite, capacitatea de muncă a părții civile a fost afectată, aspect de care depinde acordarea sau nu a unor despăgubiri lunare periodice până la încetarea incapacității totale sau parțiale de muncă. În acest scop prima instanță trebuia să dispună efectuarea unei expertize medico-legale complete a victimei, iar dacă se stabilea că aceasta a suferit o diminuare a capacității de muncă, să oblige pe inculpat la o despăgubire lunară în raport cu valoarea muncii depuse în propria sa gospodărie.

Este, totodată, de observat că apelul părții civile, soluționat la primul termen de judecată a fost respins ca nefiind motivat, deși potrivit art.371 alin.2 C.pr.pen., instanța era obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, indiferent de motivele invocate de apelant. În consecință recursul a fost admis și s-au casat hotărârile cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare sub aspectul menționat.