ÎCCJ, decizie (scj.ro #84295)

Plângere

adresată instanței împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată.

Persoane ale căror interese legitime sunt vătămate. Fundație

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Partea

specială. Urmărirea penală. Plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire

penală

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

- plângere adresată

instanței împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată

-

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate

C. proc. pen.,

art. 278

1

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

art.

13

În sensul prevederilor art.

278

1

C. proc. pen., în categoria „oricăror alte persoane ale căror

interese legitime sunt vătămate”, ca titulari ai dreptului de a face plângere

împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, sunt cuprinse

atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice de drept privat, cum sunt

fundațiile, dacă vătămarea intereselor legitime ale acestora este

dovedită.

Respingerea, ca

inadmisibilă, a plângerii împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în

judecată formulată de către o fundație care își desfășoară activitatea în

domeniul prevenirii încălcării drepturilor omului, cu motivarea că o atare

fundație nu face parte din categoria persoanelor prevăzute în art. 278

1

C. proc. pen., care au dreptul de a formula plângere, contravine art. 13 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

privitor la accesul la justiție.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3838

din 15 iunie 2006

Prin sentința nr. 21 din 28

februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, a fost respinsă, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara Fundația C.R.J. împotriva

rezoluției nr. 158/C2 din 20 iulie 2005 a procurorului de la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța a reținut că, prin

rezoluția procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție nr. 387/P/2004 din 1 februarie 2005, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale în cauza privind decesul numitului P.C., față de medicii P.F. și G.L.

pentru săvârșire infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută în art. 178 alin.

(2) C. pen., întrucât lipsește latura obiectivă, precum și a infracțiunilor

prevăzute în art. 314, art. 357 și art. 358 din același cod, sesizate, între alții,

de Fundația C.R.J., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale

acestor infracțiuni. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de P.F. pentru infracțiunea prevăzută în art. 246 C. pen. și pentru cea

prevăzută în art. 249 din același cod, pentru aceleași considerente.

Împotriva acestei rezoluții

a formulat plângere Fundația C.R.J., criticând-o ca nelegală și netemeinică,

iar prin rezoluția nr. 8902 din 6 mai 2005 a procurorului de la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea a fost respinsă.

Prin rezoluția nr. 158/C2/2005 a primului-adjunct al procurorului general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, examinându-se

legalitatea rezoluției nr. 8902 din 6 mai 2005, s-a constatat că este nelegală,

întrucât petiționara nu poate formula plângere împotriva actelor procurorului

în temeiul dispozițiilor art. 275 C. proc. pen. și, ca urmare, a infirmat

rezoluția nr. 8902 din 6 mai 2005.

Împotriva rezoluției nr. 158/C2/2005, Fundația C.R.J. a formulat plângere,

înregistrată pe rolul Judecătoriei Calafat, care, prin sentința penală nr. 715

din 17 noiembrie 2005, a declinat competența de soluționare a plângerii în

favoarea Curții de Apel Craiova, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei

instanțe.

Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, prima instanță a constatat

că plângerea formulată este inadmisibilă, întrucât petiționara Fundația C.R.J.

nu face parte din categoria persoanelor ale căror interese legitime au fost

vătămate, din dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. rezultând că

plângere poate fi făcută numai de persoana vătămată sau persoana interesată,

deci de persoana asupra căreia s-a răsfrânt în mod direct fapta ori persoana

care a fost vătămată indirect în urma actului emis de procuror.

Împotriva acestei sentințe

a declarat, în termen legal, recurs Fundația C.R.J., susținând, între altele,

că prima instanță a interpretat greșit prevederile art. 278

1

C.

proc. pen., încălcând astfel accesul petiționarei la justiție prevăzut în art.

13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

Recursul declarat de petiționară este fondat.

În conținutul dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.,

legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art.

275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței

ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau

de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere

în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art. 13 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de Convenție au

fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale,

chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în

exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Din analiza cauzei dedusă

judecății rezultă că, în mod greșit, prima instanță a pronunțat soluția

respingerii, ca inadmisibilă, a plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., formulată de petiționara Fundația C.R.J., prin excluderea

acesteia din categoria persoanelor ale căror interese legitime au fost

vătămate, dând o interpretare restrictivă sintagmei folosite de legiuitor -

„orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate” -, în sensul

că aceasta vizează numai persoana asupra căreia s-a răsfrânt în mod direct

fapta penală sau care a fost vătămată indirect în urma actului emis de

procuror.

Or, în accepțiunea legii,

pe calea interpretării gramaticale a sintagmei arătate - prin folosirea

pronumelui nehotărât adjectival „orice alte persoane” - nu s-a dorit limitarea

sferei titularilor, ci dimpotrivă extinderea acestora, fie persoane fizice, fie

persoane juridice de drept privat, urmând ca vătămarea intereselor legitime să

fie dovedită.

Astfel, în considerentele

rezoluției nr. 387/P/2004 din 1 februarie 2005 a procurorului de la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, se menționează în mod expres că, în luna februarie 2004, mai

multe organizații, între care și Fundația C.R.J., organizații ce activează în

domeniul prevenirii încălcării drepturilor omului, au sesizat organele

judiciare în legătură cu faptul că, în Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare, au

decedat în condiții suspecte, în lunile ianuarie și februarie 2004, mai mulți

bolnavi.

Prin rezoluția nr. 8902 din

6 mai 2005 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a fost respinsă

plângerea Fundației C.R.J., ca neîntemeiată, în considerente arătându-se că

prin plângerea formulată Fundația C.R.J. a criticat soluția adoptată în dosarul

în care au fost efectuate acte premergătoare pentru stabilirea împrejurărilor,

condițiilor și cauzei morții bolnavului P. C., survenită la 5 februarie 2004 în

Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare.

Totodată, din actele

constitutive ale fundației rezultă că C.R.J. este persoană juridică română de

drept privat, fără scop patrimonial, de utilitate publică, recunoscută prin

H.G. nr. 1277 din 13 august 2004, iar din actele adiționale la actul de

constituire și la statutul Fundației C.R.J. rezultă că, în cadrul activităților

și obiectivelor, se înscriu conștientizarea de către societate a necesității

protecției drepturilor și libertăților fundamentale, a progresului prin

eliminarea discriminării și acordarea de șanse egale, a asigurării accesului

liber la justiție, precum și promovarea și întărirea calității actului de

justiție și susținerea rolului dreptului în asigurarea unei bune guvernări.

Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că Fundația C.R.J. se circumscrie categoriei de „orice

persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate” prevăzută în art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., legitimitatea interesului său materializându-se în

sesizarea efectuată în vederea aflării împrejurărilor deceselor celor 17

pacienți din Spitalul de Psihiatrie de la Poiana Mare, în lunile ianuarie și

februarie 2004, în scopul protejării dreptului la viață, a interzicerii

tratamentelor inumane și degradante, pentru declanșarea unei anchete oficiale

aprofundate și efective în vedere identificării și pedepsirii persoanelor

responsabile de încălcarea dreptului arătat și aplicarea relelor tratamente, în

conformitate cu prevederile art. 2 și art. 3 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și în scopul

conștientizării societății de necesitatea protecției drepturilor și

libertăților fundamentale și al asigurării accesului la justiție, ceea ce

corespunde obiectului său de activitate.

Interesul său legitim a fost dovedit, prin declanșarea efectivă de cercetări,

care și în prezent se află în derulare.

Totodată, posibilitatea formulării plângerii în condițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., de către categoriile de titulari arătați, din care

face parte și recurenta petiționară, iar ulterior exercitarea unui recurs în

condițiile art. 278

1

alin. (10) din același cod, reprezintă o

acțiune în justiție de care petiționara a uzat, ce se înscrie, în accepțiunea

prevederilor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, în sensul dreptului la un recurs efectiv în fața

instanței naționale și a unui control judiciar.

Față de considerentele ce preced, recursul petiționarei a fost admis și s-a

dispus casarea sentinței nr. 21 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova,

secția penală, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță.