ÎCCJ, decizie (scj.ro #84295)

Plângere adresată instanței împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată. Persoane ale căror interese legitime sunt vătămate. Fundație Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală Indice alfabetic : Drept procesual penal - plângere adresată instanței împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată - persoane ale căror interese legitime sunt vătămate C. proc. pen., art. 278 1 Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 13 În sensul prevederilor art. 278 1 C. proc.

pen., în categoria „oricăror alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate”, ca titulari ai dreptului de a face plângere împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, sunt cuprinse atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice de drept privat, cum sunt fundațiile, dacă vătămarea intereselor legitime ale acestora este dovedită. Respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată formulată de către o fundație care își desfășoară activitatea în domeniul prevenirii încălcării drepturilor omului, cu motivarea că o atare fundație nu face parte din categoria persoanelor prevăzute în art. 278 1 C. proc. pen., care au dreptul de a formula plângere, contravine art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privitor la accesul la justiție.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3838 din 15 iunie 2006 Prin sentința nr. 21 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara Fundația C.R.J. împotriva rezoluției nr. 158/C2 din 20 iulie 2005 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța a reținut că, prin rezoluția procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 387/P/2004 din 1 februarie 2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind decesul numitului P.C., față de medicii P.F. și G.L. pentru săvârșire infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută în art. 178 alin. (2) C. pen., întrucât lipsește latura obiectivă, precum și a infracțiunilor prevăzute în art. 314, art. 357 și art. 358 din același cod, sesizate, între alții, de Fundația C.R.J., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.F. pentru infracțiunea prevăzută în art. 246 C. pen. și pentru cea prevăzută în art. 249 din același cod, pentru aceleași considerente. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere Fundația C.R.J., criticând-o ca nelegală și netemeinică, iar prin rezoluția nr. 8902 din 6 mai 2005 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea a fost respinsă. Prin rezoluția nr. 158/C2/2005 a primului-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, examinându-se legalitatea rezoluției nr. 8902 din 6 mai 2005, s-a constatat că este nelegală, întrucât petiționara nu poate formula plângere împotriva actelor procurorului în temeiul dispozițiilor art. 275 C. proc.

pen. și, ca urmare, a infirmat rezoluția nr. 8902 din 6 mai 2005. Împotriva rezoluției nr. 158/C2/2005, Fundația C.R.J. a formulat plângere, înregistrată pe rolul Judecătoriei Calafat, care, prin sentința penală nr. 715 din 17 noiembrie 2005, a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Curții de Apel Craiova, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe. Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, prima instanță a constatat că plângerea formulată este inadmisibilă, întrucât petiționara Fundația C.R.J. nu face parte din categoria persoanelor ale căror interese legitime au fost vătămate, din dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. rezultând că plângere poate fi făcută numai de persoana vătămată sau persoana interesată, deci de persoana asupra căreia s-a răsfrânt în mod direct fapta ori persoana care a fost vătămată indirect în urma actului emis de procuror.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs Fundația C.R.J., susținând, între altele, că prima instanță a interpretat greșit prevederile art. 278 1 C. proc. pen., încălcând astfel accesul petiționarei la justiție prevăzut în art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Recursul declarat de petiționară este fondat. În conținutul dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de Convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Din analiza cauzei dedusă judecății rezultă că, în mod greșit, prima instanță a pronunțat soluția respingerii, ca inadmisibilă, a plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., formulată de petiționara Fundația C.R.J., prin excluderea acesteia din categoria persoanelor ale căror interese legitime au fost vătămate, dând o interpretare restrictivă sintagmei folosite de legiuitor - „orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate” -, în sensul că aceasta vizează numai persoana asupra căreia s-a răsfrânt în mod direct fapta penală sau care a fost vătămată indirect în urma actului emis de procuror.

Or, în accepțiunea legii, pe calea interpretării gramaticale a sintagmei arătate - prin folosirea pronumelui nehotărât adjectival „orice alte persoane” - nu s-a dorit limitarea sferei titularilor, ci dimpotrivă extinderea acestora, fie persoane fizice, fie persoane juridice de drept privat, urmând ca vătămarea intereselor legitime să fie dovedită. Astfel, în considerentele rezoluției nr. 387/P/2004 din 1 februarie 2005 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, se menționează în mod expres că, în luna februarie 2004, mai multe organizații, între care și Fundația C.R.J., organizații ce activează în domeniul prevenirii încălcării drepturilor omului, au sesizat organele judiciare în legătură cu faptul că, în Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare, au decedat în condiții suspecte, în lunile ianuarie și februarie 2004, mai mulți bolnavi.

Prin rezoluția nr. 8902 din 6 mai 2005 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a fost respinsă plângerea Fundației C.R.J., ca neîntemeiată, în considerente arătându-se că prin plângerea formulată Fundația C.R.J. a criticat soluția adoptată în dosarul în care au fost efectuate acte premergătoare pentru stabilirea împrejurărilor, condițiilor și cauzei morții bolnavului P. C., survenită la 5 februarie 2004 în Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare. Totodată, din actele constitutive ale fundației rezultă că C.R.J. este persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, de utilitate publică, recunoscută prin H.G.

nr. 1277 din 13 august 2004, iar din actele adiționale la actul de constituire și la statutul Fundației C.R.J. rezultă că, în cadrul activităților și obiectivelor, se înscriu conștientizarea de către societate a necesității protecției drepturilor și libertăților fundamentale, a progresului prin eliminarea discriminării și acordarea de șanse egale, a asigurării accesului liber la justiție, precum și promovarea și întărirea calității actului de justiție și susținerea rolului dreptului în asigurarea unei bune guvernări. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că Fundația C.R.J. se circumscrie categoriei de „orice persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate” prevăzută în art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., legitimitatea interesului său materializându-se în sesizarea efectuată în vederea aflării împrejurărilor deceselor celor 17 pacienți din Spitalul de Psihiatrie de la Poiana Mare, în lunile ianuarie și februarie 2004, în scopul protejării dreptului la viață, a interzicerii tratamentelor inumane și degradante, pentru declanșarea unei anchete oficiale aprofundate și efective în vedere identificării și pedepsirii persoanelor responsabile de încălcarea dreptului arătat și aplicarea relelor tratamente, în conformitate cu prevederile art. 2 și art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și în scopul conștientizării societății de necesitatea protecției drepturilor și libertăților fundamentale și al asigurării accesului la justiție, ceea ce corespunde obiectului său de activitate.

Interesul său legitim a fost dovedit, prin declanșarea efectivă de cercetări, care și în prezent se află în derulare. Totodată, posibilitatea formulării plângerii în condițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., de către categoriile de titulari arătați, din care face parte și recurenta petiționară, iar ulterior exercitarea unui recurs în condițiile art. 278 1 alin. (10) din același cod, reprezintă o acțiune în justiție de care petiționara a uzat, ce se înscrie, în accepțiunea prevederilor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul dreptului la un recurs efectiv în fața instanței naționale și a unui control judiciar. Față de considerentele ce preced, recursul petiționarei a fost admis și s-a dispus casarea sentinței nr. 21 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță.