ÎCCJ, decizie (scj.ro #84255)

Revizuire.

Hotărâre pronunțată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Inadmisibilitate

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Partea

specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Indice alfabetic

: Drept procesual

penal

- revizuire

- hotărâre pronunțată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

C. proc. pen.,

art. 278

1

, art. 393, art.

394

Cererea de revizuire a hotărârii pronunțate în temeiul art. 278

1

C.

proc. pen. este inadmisibilă, întrucât, în raport cu prevederile art. 393 și

art. 394 C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești

definitive prin care a fost rezolvat fondul cauzei, printr-o soluție de

condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, iar hotărârile

pronunțate în procedura reglementată în dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen. nu îndeplinesc această condiție, neconținând o rezolvare a fondului

cauzei.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1943

din 27 martie 2006

Prin sentința penală nr. 42 din 17 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bacău, în

baza art. 406 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 394 din același cod,

a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 13 din 22

aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, formulată de petiționara I.E.

Prin cererea înregistrată

la Curtea de Apel Bacău, petiționara I.E. a solicitat revizuirea sentinței

penale nr. 13 din 22 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, prin care

i-a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date de

procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și împotriva

rezoluției din 1 martie 1999 a procurorului general al aceluiași parchet.

Sentința penală nr. 13 din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel Bacău a rămas

definitivă prin decizia penală nr. 5044 din 6 octombrie 2004 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost respins, ca tardiv

introdus, recursul declarat de petiționară.

Împotriva sentinței penale nr. 42 din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău,

în termen legal, revizuienta-petiționară I.E. a declarat recurs.

Examinând sentința penală recurată sub toate aspectele de fapt și de drept,

conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

de Casație și Justiție constată următoarele:

Recursul declarat de revizuientă este nefondat.

În mod nelegal, prima instanță a analizat cererea de revizuire formulată de

petiționară pe fondul cauzei, ea impunându-se a fi respinsă ca inadmisibilă,

întrucât a vizat o hotărâre - sentința penală nr. 13 din 22 aprilie 2004 a

Curții de Apel Bacău - ce nu poate fi supusă revizuirii, deoarece a fost

pronunțată în procedura reglementară de dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen., și nu în rezolvarea unei acțiuni penale.

Din economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă

caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se

pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre

judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor

împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și

adevărul.

Din aceleași dispoziții rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage

anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a

reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile

determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în

art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a

cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații,

privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a

judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este

exclusă, în raport cu dispozițiile procesuale menționate și cu principiul

statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile

interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de

atac numai în condițiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia

inadmisibilității controlului judiciar, cu consecința respingerii cererii

pentru acest motiv, în situația exprimării de către partea interesată a simplei

nemulțumiri cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere sau a afirmării

generice a nelegalității și netemeiniciei acesteia.

În cauză, revizuienta a formulat cererea solicitând revizuirea unei hotărâri ce

nu îndeplinește condițiile art. 393 C. proc. pen., cu referire, între altele,

la faptul că aceasta trebuie să conțină o rezolvare a fondului cauzei, în

sensul examinării existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o

soluție de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, și fără a

invoca sau a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile

de retractare prevăzute în art. 394 din același cod.

Ca atare, hotărârea pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., neconținând o rezolvare a fondului cauzei, în

sensul că prin aceasta instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de

drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal,

nerezolvând vreo acțiune penală și nepronunțând vreuna din soluțiile prevăzute

în art. 345 alin. (1) din același cod - condamnarea, achitarea sau încetarea

procesului penal - nu poate fi supusă revizuirii, nefăcând parte din categoria

hotărârilor ce pot fi revizuite.

Întrucât respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de

petiționară i-ar crea acesteia o situație mai grea în propria cale de atac

promovată, aducându-se astfel atingere principiului

non reformatio in pejus

înscris în art. 385

8

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție nemaiputând casa hotărârea pronunțată în cauză, în temeiul

prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca

nefondat recursul declarat de revizuienta-petiționară împotriva sentinței

penale nr. 42 din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău.