ÎCCJ, decizie (scj.ro #84255)

Revizuire. Hotărâre pronunțată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. Inadmisibilitate Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea Indice alfabetic : Drept procesual penal - revizuire - hotărâre pronunțată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. C. proc. pen., art. 278 1 , art. 393, art. 394 Cererea de revizuire a hotărârii pronunțate în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. este inadmisibilă, întrucât, în raport cu prevederile art. 393 și art. 394 C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive prin care a fost rezolvat fondul cauzei, printr-o soluție de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, iar hotărârile pronunțate în procedura reglementată în dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. nu îndeplinesc această condiție, neconținând o rezolvare a fondului cauzei. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1943 din 27 martie 2006 Prin sentința penală nr. 42 din 17 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 406 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 394 din același cod, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 13 din 22 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, formulată de petiționara I.E. Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, petiționara I.E. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 13 din 22 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, prin care i-a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și împotriva rezoluției din 1 martie 1999 a procurorului general al aceluiași parchet. Sentința penală nr. 13 din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel Bacău a rămas definitivă prin decizia penală nr. 5044 din 6 octombrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost respins, ca tardiv introdus, recursul declarat de petiționară. Împotriva sentinței penale nr. 42 din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, în termen legal, revizuienta-petiționară I.E. a declarat recurs. Examinând sentința penală recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Recursul declarat de revizuientă este nefondat. În mod nelegal, prima instanță a analizat cererea de revizuire formulată de petiționară pe fondul cauzei, ea impunându-se a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât a vizat o hotărâre - sentința penală nr. 13 din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel Bacău - ce nu poate fi supusă revizuirii, deoarece a fost pronunțată în procedura reglementară de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., și nu în rezolvarea unei acțiuni penale. Din economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Din aceleași dispoziții rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport cu dispozițiile procesuale menționate și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia inadmisibilității controlului judiciar, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația exprimării de către partea interesată a simplei nemulțumiri cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere sau a afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei acesteia. În cauză, revizuienta a formulat cererea solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condițiile art. 393 C. proc. pen., cu referire, între altele, la faptul că aceasta trebuie să conțină o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, și fără a invoca sau a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute în art. 394 din același cod.

Ca atare, hotărârea pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., neconținând o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că prin aceasta instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acțiune penală și nepronunțând vreuna din soluțiile prevăzute în art. 345 alin. (1) din același cod - condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal - nu poate fi supusă revizuirii, nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite. Întrucât respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de petiționară i-ar crea acesteia o situație mai grea în propria cale de atac promovată, aducându-se astfel atingere principiului non reformatio in pejus înscris în art. 385 8 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție nemaiputând casa hotărârea pronunțată în cauză, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat recursul declarat de revizuienta-petiționară împotriva sentinței penale nr. 42 din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău.