ÎCCJ, decizie (scj.ro #82011)

3.

Acțiune privind acordarea de despăgubiri pentru plantațiile de

pomi fructiferi și viță de vie aflate pe terenul preluat în mod

abuziv de stat. Inaplicabilitatea art. 6 din Legea nr. 10/2001.

Cuprins

pe materii

. Drept civil. Drept de proprietate.

Acțiune privind acordarea de despăgubiri pentru plantațiile de

pomi fructiferi și viță de vie aflate pe terenul preluat în mod

abuziv de stat. Inaplicabilitatea art. 6 din Legea nr. 10/2001.

Index

alfabetic

. Drept civil.

-

Acțiune pentru acordarea de despăgubiri.

-

Inaplicabilitatea art. 6 din Legea nr. 10/2001.

Legea nr. 10/2001: art. 6

Regula

înscrisă în art. 6  alin 2 din Legea nr. 10/2001 se referă numai

la o categorie expres revăzută de imobile, și anume la acelea

devenite imobile prin încorporare.

În

consecință, pentru plantațiile de pomi fructiferi și

viță de vie nu se pot acorda despăgubiri în condițiile

prevăzute de art. 6 din Legea nr. 10/2001 întrucât acestea  se

încorporează în teren și nu în construcții.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr.

5595 din 11 septembrie 2007.

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la 13 iulie 2006

reclamantul F.D. a formulat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului

Craiova, o contestație împotriva Dispoziției prin care i  s-a

respins cererea de acordare a despăgubirilor pentru pomii fructiferi

și plantația de viță de vie nobilă de 0,75 ha constând

din 6400 butuci de vie, 640 spalieri de susținere din beton  și

16.000 metri lineari sârmă de susținere a plantației.

Tribunalul

Dolj prin sentința civilă nr. 1308 din 19 octombrie 2006 a respins

contestația, constatând că, în cauză, bunurile pentru care s-au

cerut despăgubiri nu intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001,

ele nemaiexistând la data apariției acestei legi.

Curtea

de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 136 din 1 martie 2007 a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului.

Instanța

de apel a constatat că dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr.

10/2001 au fost corect aplicate de instanța de fond, reglementarea Legii

nr. 10/2001 neacoperind toate categoriile de bunuri definite de Codul civil în

art. 462 - 465, art. 471, art. 468 - 470. Legea și-a limitat aplicarea

numai la categoria de bunuri imobile prin destinație reglementată de

art. 463 Codul civil.

S-a

mai reținut că, în mod corect, s-a stabilit că terenul pe care

au fost amplasate plantațiile a făcut obiectul legii fondului

funciar, reclamantul beneficiind de  măsuri de reconstrucție a

dreptului de proprietate și deci conform art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu

mai poate face obiectul Legii nr. 10/2001.

Reclamantul

a declarat recurs împotriva deciziei curții de apel.

În

fapt, în esență, s-a criticat împrejurarea că instanțele au

făcut o discriminare între instalațiile mecanice  și cele

manuale cum sunt spalierii plantați și sârma întinsă pentru

susținerea plantației, aceasta din urmă fiind o instalație

perpetuă pentru asigurarea unei bune exploatări, toate fiind bunuri

abuziv preluate de regimul comunist.

S-a

mai criticat interpretarea art. 6 din Legea nr. 10/2001 în sensul excluderii

din categoria de bunuri prevăzută de lege, a plantațiilor de vie

și pomi.

Recursul

este nefondat.

Potrivit

art. 6 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 „prin imobile, în sensul prezentei legi,

se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare

dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum

și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare  în aceste

construcții.

Alineatul

2 al aceluiași articol, prevede și o derogare de la regula de mai

sus, în sensul că „măsurile reparatorii privesc și utilajele

preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în

afară de cazul când acestea au fost înlocuite, casate sau distruse”.

Ca

urmare regula înscrisă în alin. 2 al art. 6 se referă numai la o

categorie expres prevăzută de mobile, cele devenite imobile prin

încorporare.

Sintagma

„în aceste construcții” prevăzută de legiuitor după

termenul „încorporare” exclude în mod evident plantațiile care în mod

inevitabil se încorporează în teren și nu în construcții.

Nici

sub aspectul excepției la care se referă alin. 2 al acestui articol

„utilaje și instalații”, sfera bunurilor mobile care ar putea fi

restituite sub formă de reparații în temeiul Legii nr. 10/2001 nu se

lărgește pentru a include plantațiile sau alte anexe ale

acestora, din diverse materiale tehnice sau făcute de mâna omului, cum se

identifică ele în cererea cu care au fost investite instanțele în

cauza de față.

În

primul rând acele anexe sau lucrări instalatorii privesc plantația

„legată” de teren și deci exclud o încorporare la construcțiile

aflate pe teren, cu excepția ipotezei când instalațiile, prin natura

lor, pot fi tratate de sine stătător ca o construcție, ceea ce

nu este cazul în speță.

În

al doilea rând, condiția impusă de textul art. 6 alin. 2 pentru

restituire este ca acele instalații sau utilaje să fi fost preluate

odată cu imobilul, de stat sau alte persoane juridice și să nu

fi fost casate, înlocuite sau distruse, în alți termeni acestea nu mai există

în materialitatea lor, la momentul discutării măsurilor reparatorii.

Or,

în cauză nu s-au produs probe în sensul că bunurile pretinse

îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 6 din lege mai sus citat. De

altfel, situația de fapt constatată, inexistența în

materialitatea lor în prezent a acestor bunuri, nu a fost contestată.

Ca

urmare, se constată că în mod corect s-a respins acțiunea

și, respectiv, apelul reclamantului care nu poate beneficia, în temeiul

Legii nr. 10/2001 de măsuri reparatorii pentru bunurile solicitate.

Pentru

considerentele arătate Înalta Curte a respins recursul ca neîntemeiat.