ÎCCJ, decizie (scj.ro #82011)

3. Acțiune privind acordarea de despăgubiri pentru plantațiile de pomi fructiferi și viță de vie aflate pe terenul preluat în mod abuziv de stat. Inaplicabilitatea art. 6 din Legea nr. 10/2001. Cuprins pe materii . Drept civil. Drept de proprietate. Acțiune privind acordarea de despăgubiri pentru plantațiile de pomi fructiferi și viță de vie aflate pe terenul preluat în mod abuziv de stat. Inaplicabilitatea art. 6 din Legea nr. 10/2001. Index alfabetic . Drept civil. - Acțiune pentru acordarea de despăgubiri. - Inaplicabilitatea art. 6 din Legea nr. 10/2001. Legea nr. 10/2001: art. 6 Regula înscrisă în art. 6 alin 2 din Legea nr. 10/2001 se referă numai la o categorie expres revăzută de imobile, și anume la acelea devenite imobile prin încorporare.

În consecință, pentru plantațiile de pomi fructiferi și viță de vie nu se pot acorda despăgubiri în condițiile prevăzute de art. 6 din Legea nr. 10/2001 întrucât acestea se încorporează în teren și nu în construcții. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5595 din 11 septembrie 2007. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la 13 iulie 2006 reclamantul F.D. a formulat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Craiova, o contestație împotriva Dispoziției prin care i s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor pentru pomii fructiferi și plantația de viță de vie nobilă de 0,75 ha constând din 6400 butuci de vie, 640 spalieri de susținere din beton și 16.000 metri lineari sârmă de susținere a plantației.

Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 1308 din 19 octombrie 2006 a respins contestația, constatând că, în cauză, bunurile pentru care s-au cerut despăgubiri nu intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, ele nemaiexistând la data apariției acestei legi. Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 136 din 1 martie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului. Instanța de apel a constatat că dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 au fost corect aplicate de instanța de fond, reglementarea Legii nr. 10/2001 neacoperind toate categoriile de bunuri definite de Codul civil în art. 462 - 465, art. 471, art. 468 - 470. Legea și-a limitat aplicarea numai la categoria de bunuri imobile prin destinație reglementată de art. 463 Codul civil.

S-a mai reținut că, în mod corect, s-a stabilit că terenul pe care au fost amplasate plantațiile a făcut obiectul legii fondului funciar, reclamantul beneficiind de măsuri de reconstrucție a dreptului de proprietate și deci conform art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu mai poate face obiectul Legii nr. 10/2001. Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei curții de apel. În fapt, în esență, s-a criticat împrejurarea că instanțele au făcut o discriminare între instalațiile mecanice și cele manuale cum sunt spalierii plantați și sârma întinsă pentru susținerea plantației, aceasta din urmă fiind o instalație perpetuă pentru asigurarea unei bune exploatări, toate fiind bunuri abuziv preluate de regimul comunist.

S-a mai criticat interpretarea art. 6 din Legea nr. 10/2001 în sensul excluderii din categoria de bunuri prevăzută de lege, a plantațiilor de vie și pomi. Recursul este nefondat. Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 „prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții. Alineatul 2 al aceluiași articol, prevede și o derogare de la regula de mai sus, în sensul că „măsurile reparatorii privesc și utilajele preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul când acestea au fost înlocuite, casate sau distruse”.

Ca urmare regula înscrisă în alin. 2 al art. 6 se referă numai la o categorie expres prevăzută de mobile, cele devenite imobile prin încorporare. Sintagma „în aceste construcții” prevăzută de legiuitor după termenul „încorporare” exclude în mod evident plantațiile care în mod inevitabil se încorporează în teren și nu în construcții. Nici sub aspectul excepției la care se referă alin. 2 al acestui articol „utilaje și instalații”, sfera bunurilor mobile care ar putea fi restituite sub formă de reparații în temeiul Legii nr. 10/2001 nu se lărgește pentru a include plantațiile sau alte anexe ale acestora, din diverse materiale tehnice sau făcute de mâna omului, cum se identifică ele în cererea cu care au fost investite instanțele în cauza de față.

În primul rând acele anexe sau lucrări instalatorii privesc plantația „legată” de teren și deci exclud o încorporare la construcțiile aflate pe teren, cu excepția ipotezei când instalațiile, prin natura lor, pot fi tratate de sine stătător ca o construcție, ceea ce nu este cazul în speță. În al doilea rând, condiția impusă de textul art. 6 alin. 2 pentru restituire este ca acele instalații sau utilaje să fi fost preluate odată cu imobilul, de stat sau alte persoane juridice și să nu fi fost casate, înlocuite sau distruse, în alți termeni acestea nu mai există în materialitatea lor, la momentul discutării măsurilor reparatorii. Or, în cauză nu s-au produs probe în sensul că bunurile pretinse îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 6 din lege mai sus citat.

De altfel, situația de fapt constatată, inexistența în materialitatea lor în prezent a acestor bunuri, nu a fost contestată. Ca urmare, se constată că în mod corect s-a respins acțiunea și, respectiv, apelul reclamantului care nu poate beneficia, în temeiul Legii nr. 10/2001 de măsuri reparatorii pentru bunurile solicitate. Pentru considerentele arătate Înalta Curte a respins recursul ca neîntemeiat.