ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82133)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82133) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Recunoașterea și executarea în România a

hotărârii judecătorești pronunțată în străinătate.

Cuprins

pe materii

:  Drept internațional privat. Recunoașterea și

executarea în România a hotărârii judecătorești pronunțată în străinătate.

Indice

alfabetic

:Recunoașterea hotărârii judecătorești pronunțată într-un

stat membru al

U.E

.

Executare.

Legea

nr

. 187/2003 ;

Legea

nr

. 105/1992 ,

art

.

167 ;

Convenția de la

Haga

din 25.10.1980, la

care România a aderat prin Legea

nr

.

100/1992.

În condițiile în care procedura de citare a fost făcută cu respectarea legii

austriece, atât la domiciliul legal din

Austria

și la avocatul împuternicit , dar și la reședința din România și cât timp

partea interesată , având cunoștință de existența hotărârii de retragere

a curatelei,  a exercitat calea de atac a recursului,  nu se poate

reține  existența vreunei fraude în procedura urmată  în străinătate,

în sensul

art

. 168 din Legea 105/1992.

În lipsa dovedirii fraudei comisă în procedura urmată în străinătate și în

condițiile respectării drepturilor procesuale ale părților , instanța investită

cu recunoașterea hotărârii străine nu poate exercita decât un control formal,

limitat la satisfacerea condițiilor stabilite de lege , respectiv

art

.  167 și

art

.  168

din Legea 105/1992.

. , Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 5537/2006 din 6 iunie 2006.

Notă

:  Legea 187/2003 a fost abrogată prin

O.U.G

.

nr

. 119/2006.

Prin cererea înregistrată sub nr.564/2004 V. I. C. a solicitat

instanței recunoașterea hotărârii pronunțate de Tribunalul Districtului

Baden

în dosarul 3 P 152/03 W-19- Secția 3 din 29 decembrie

2003, hotărâre definitivă și executorie, prin care s-a retras curatela minorei

României.

În motivarea cererii

petenta

a arătat

că este în proces de divorț cu

M.V

., cetățean

austriac cu domiciliul în

Austria

și că în prezent

acesta locuiește în București,  împreună cu minora pe care a luat-o de la

data părăsirii domiciliului conjugal intervenită în luna aprilie 2003,

interzicând orice legătură a mamei cu copilul.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr.515

din 21 mai 2004 a admis cererea

petentei

V.I.C

. și a recunoscut efectele juridice ale hotărârii

pronunțate de Tribunalul Districtual

Baden

din

Austria

, în dosarul 3 P 152/03W-19 Secția

III

la data de 29 decembrie 2003 privind retragerea

curatelei minorei

A.M.V

. de la tatăl său

M.V

., pe teritoriul României.

Instanța a reținut că deși cererea petiționarei a fost

comunicată pârâtului la domiciliul din

Baden

și

recursul tatălui minorei –

M.V

.– a fost respins ca

tardiv din același considerent, potrivit art.39 și 45 pct.1 și 2 din Legea

nr.187/2003 – de modificare a Legii nr.105/1992 instanța română nu poate

proceda la examinarea pe fond a hotărârii și nici la modificarea acesteia,

astfel că efectele hotărârii pronunțată de instanțele austriece trebuie

recunoscute, hotărârea fiind în acord cu dispozițiunile Legii nr.100/1992

pentru aderarea României la Convenția de la

Haga

din

25 octombrie 1980.

Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă – prin decizia

civilă nr.2005 din 18 octombrie 2004 – a respins cererea formulată de

petenta

în București.

S-a reținut din cuprinsul hotărârii pronunțate de Tribunalul

Districtual

Baden

ca și din cuprinsul hotărârii

pronunțate de judecătoria de fond din

Wiener

Neustadt

în recursul formulat împotriva primei hotărâri, că

deși pe parcursul soluționării cauzei V. M. s-a aflat în România, București,

comunicarea primei hotărâri a fost făcută la adresa din

Baden

,

din care cauză recursul  acestuia a fost respins ca tardiv. Ca urmare,

instanța de apel a făcut în cauză aplicarea art.168 din Legea nr.105/1992 –

refuzând recunoașterea hotărârii, aceasta fiind rezultatul unei fraude comise

în procedura urmată în străinătate.

Împotriva deciziei

nr.2005 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel București a declarat recurs

V.I.C

.

În motivarea

recursului se arată că drepturile procesuale ale pârâtului au fost respectate,

atâta vreme cât acesta și-a exercitat activ aceste drepturi prin reprezentantul

său și nu probează în fața instanțelor române că hotărârile a căror

recunoaștere se solicită au fost anulate prin exercitarea unor căi

extraordinare de atac – în cadrul cărora să se pună în discuție

neregularitățile procesuale. Refuzul de a se recunoaște hotărârile pronunțate

în

Austria

nu se justifică, deoarece instanțele

române

nefiind

investite cu judecarea fondului cauzei

nu pot exercita decât un control formal sub aspectul condițiilor legale.

Recursul este fondat.

Prin hotărârile

pronunțate în străinătate și a căror recunoaștere s-a cerut, s-a decis

retragerea curatelei minorei A.

M.V

. de la tatăl său

și acordarea acesteia mamei petiționare V. I. C.

Temeinic și legal

Tribunalul București a reținut și motivat că în cauză nu sunt incidente

dispozițiunile art.37 din Legea nr.187/2003, deoarece intimatului

V.M

. i-au fost respectate toate drepturile procesuale,

acesta exercitându-și dreptul de a ataca hotărârea de retragere a curatelei.

Procedura de citare

s-a făcut cu respectarea legii austriece, acesta fiind citat atât în

Austria

la domiciliul legal și la avocatul responsabil cu

tutela, al numitului M. V., cât și în România – la reședința din București.

Dovada în acest sens

sunt nu numai mențiunile făcute în cuprinsul hotărârilor pronunțate de

instanțele austriece, privind actuala reședință a intimatului dar și faptul că

acesta, având cunoștință de existența hotărârii de retragere a curatelei, a

exercitat calea de atac a recursului. Împrejurarea  potrivit căreia

recursul a fost respins ca tardiv, nu relevă încălcarea culpabilă, din partea

recurentei

V.I.C

. a drepturilor procesuale ale

intimatului generate de comiterea unei fraude în procedura urmată în

străinătate, în sensul art.168 din Legea nr.105/1992.

De fapt, o atare

fraudă a recurentei nu numai că nu a fost probată, dar ea este și exclusă, de

vreme ce din cuprinsul hotărârilor pronunțate de instanțele austriece rezultă

cu pregnanță faptul că intimatul V. M. a luat-o pe minora

V.M.A

.

în România în luna aprilie 2003, interzicând mamei petiționare orice legătură

cu aceasta.

În cauză intimatul nu

a înlăturat prezumția de regularitate procedurală cu dovada certă a anulării

judiciare a hotărârilor în discuție. Art.168 din Legea nr.105/1992 se aplică

doar în baza unor dovezi certe privitoare la încălcarea drepturilor procesuale

în țara de origine, până atunci hotărârile definitive și executorii pronunțate

de Tribunalul Districtual

Baden

producându-și

efectele ireversibile. Refuzul recunoașterii acestora ar genera o situație

juridică nouă contrară, fără existența unui suport legal, cu substrat

sancționator.Chiar

dacă hotărârile instanțelor austriece au

fost pronunțate în lipsa intimatului

V.M

. – nu se

poate refuza recunoașterea efectelor acestora pe teritoriul României atâta timp

cât cele trei condiții cumulative prevăzute de art.168

lit

.

„a”, „b” și „c” Legea nr.105/1992 sunt întrunite și exigențele alineatului

ultim al textului sus-menționat au fost respectate.

Măsura acordării

exclusivității tutelei minorei

V.A.M

. – mamei

recurente, dispusă de instanțele austriece, se înscrie și pe traiectoria

sentinței civile nr.4606 din 21 iunie 2004 a Judecătoriei sectorului 1

București care admițând cererea Ministerului Justiției pentru aducerea la

îndeplinire a Convenției de la

Haga

din 1980 asupra

aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, a dispus în

contradictoriu cu

M.V

., înapoierea minorei , mamei

sale

V.I.C

., având în vedere tocmai cele hotărâte de

Tribunalul Districtual din

Baden

la 29.12.2003.

Soluția Curții de Apel

București de a refuza recunoașterea efectelor hotărârii pronunțată de

Tribunalul Districtual

Baden

în dosarul 3 P 152/3

W-19 Secția 3 de retragerea curatelei minorei A. M. de la tatăl său, este

nelegală, deoarece în lipsa dovedirii fraudei comisă în procedura urmată în

străinătate și a respectării drepturilor procesuale ale intimatului, instanța

investită cu recunoașterea hotărârii străine nu poate exercita decât un control

formal, limitat la satisfacerea condițiilor stabilite de lege – art.167 și 168

din Legea nr.105/1992.

Soluția respingerii

cererii de recunoaștere a hotărârii tribunalului districtual – este potrivnică

și dispozițiunilor sentinței nr.4606/2004 a Judecătoriei sectorului 1 București

pusă în executare la 14 martie 2005, deoarece mama căreia i-a fost înapoiată

minora și care domiciliază în

Austria

ar trebui să

împartă curatela minorei cu tatăl acesteia

V.M

. cu

domiciliul în România, creându-se astfel o situație insurmontabilă.

Față

de cele ce preced recursul a fost admis iar pe fond  au fost recunoscute

efectele hotărârii pronunțate de Tribunalul Districtului

Baden

din

Austria

.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-10-01
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5398/2004
rârea judecătorească ale cărei efecte se solicită a fi recunoscute în România și pentru care se cere încuviințarea executării silite este pronunțată de Tribunalul din Hamburg, Germania sub nr. 305-0-418/1994 la data de 19 iulie 1995 și astf
ÎCCJ 2004-03-15
0,91
ÎCCJ, Decizia nr. 116/2004
rea hotărârii cu încălcarea prevederilor Legii nr. 105/1992. Curtea de Apel București, secția a V - a comercială, prin decizia nr. 126 din 18 iulie 2002, a respins apelurile ca nefondate, cu motivarea că prima instanță a reținut corect star
ÎCCJ
0,91
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84489)
Recunoașterea hotărârilor penale străine. Condiții Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Partea specială. Recunoașterea hotărârilor penale străine Indice alfabetic : Drept procesual penal - recunoașterea hotărârilor penale străine C.
ÎCCJ 2005-07-08
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6137/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 356 din 22 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost respinsă cerere de recunoaștere și punere în executare a înscrisurilor
ÎCCJ 2013-11-21
0,91
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4099/2013
ene pe teritoriul României. Înalta Curte, analizând recursul declarat de reclamanta H.H. împotriva Deciziei nr. 80 din 19 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin prisma criticilor formulate și temeiurilor
Sursă