ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 704/2017

Decizia nr. 704/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, la data de 18 mai 2016, reclamantul A., funcționar public cu statut special, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Centrul de Reeducare Târgu Ocna și Administrația Națională a Penitenciarelor, obligarea pârâților la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar începând cu data de 1 ianuarie 2011 până la zi, cât și pentru viitor, până la încetarea raporturilor de muncă, reactualizat, în funcție de indicele inflației la data plății efective și dobânda legală de la data devenirii scadente a obligației de plată și până la data plății efective; obligarea pârâților la acordarea gradației corespunzătoare prin luarea în considerare a perioadei de studii militare ca elevi și/sau studenți ai instituțiilor militare de învățământ, începând cu data prezentei cereri și până la încetarea raporturilor de muncă și acordarea diferențelor bănești dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate; obligarea pârâților la acordarea unei despăgubiri echivalente cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță neacordate, cuvenite începând cu anul 2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară, garantate în plată, în cuantumul prevăzut de lege pentru fiecare an și obligarea la plata daunelor interese.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 5458 din 5 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul este angajat al Centrului de Reeducare Târgu Ocna, iar raporturi juridice de muncă se pot naște numai cu această instituție, care are personalitate juridică și calitatea de ordonator de credite, conform dispozițiilor art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1849/2004.

De asemenea, instanța a reținut aplicarea în cauză a prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 111 C. proc. civ., apreciind că aparține competența de soluționare a cauzei Tribunalului Bacău.

2.2. Hotărârea Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 13 din 12 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în cauza de față, competența fiind alternativă, este de ordine privată și nu de ordine publică, și nu se putea invoca din oficiu de către instanță.

De asemenea, reținând că unul dintre pârâți are sediul în București, instanța a constatat că reclamantul s-a adresat corect instanței din București.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă cererea reclamantului, funcționar public cu statut special, privind obligarea instituției angajatoare la acordarea unor drepturi de natură salarială.

În situația dedusă judecății, reclamantul este funcționar public cu statut special, astfel că pentru orice litigii cu privire la raportul său de serviciu sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

De asemenea, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prevăd faptul că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

În materia contenciosului administrativ competența teritorială este o competență alternativă, stabilindu-se un beneficiu în favoarea reclamantului, pentru considerații care urmăresc o protecție mai bună a drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, de a opta între cele două instanțe deopotrivă competente teritorial la momentul formulării cererii.

În cauza de față, reclamantul, cu domiciliul procesual ales în Galați, a chemat în judecată unitatea angajatoare, cu sediul în Târgu Ocna, județul Bacău, însă a înțeles să cheme în judecată și autoritatea superioară unității angajatoare, cu sediul în București, pentru a atrage competența teritorială a Tribunalului București.

Însă, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1849/2004, reclamantul nu are raport de serviciu cu Administrația Națională a Penitenciarelor, ci cu Centrul de Reeducare Târgu Ocna, unde își desfășoară activitatea, cu sediul în Târgu Ocna.

Totodată, Înalta Curte constată că prin întâmpinarea formulată de pârâtul Centrul de Reeducare Târgu Ocna, depusă la dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului București, a fost invocată excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, iar mențiunea din practicaua sentinței, referitoare la invocarea din oficiu a excepției, poate fi considerată o simplă eroare materială, în condițiile în care această excepție nu a fost admisă pe alte temeiuri decât cele invocate prin întâmpinare de pârâtul menționat.

Față de cele de mai sus arătate și văzând faptul că pârâtul Centrul de Reeducare Târgu Ocna are sediul în Târgu Ocna, județul Bacău, pe raza de competență a Tribunalului Bacău, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestui tribunal, întrucât numai pârâtul menționat poate fi obligat la acordarea drepturilor salariale solicitate prin cererea de chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Centrul de Reeducare Târgu Ocna în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL