ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1674/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanții, funcționari publici cu statut special, A., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor FF., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție Sălaj, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul Județean de Poliție Maramureș, Inspectoratul Județean de Poliție Bistrița Năsăud și Inspectoratul Județean de Poliție Cluj, obligarea pârâților să le acorde o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2013-2015, în sumă de 6 salarii minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantum pentru fiecare an, astfel cum s-a reglementat prin acte normative speciale, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 258/2017 din 17 ianuarie 2017 a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale exclusive și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prezenta cerere de chemare în judecată este formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "FF.", în numele reclamanților, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, fiind irelevant în cauză faptul că Sindicatul are sediul în București, câtă vreme nu este parte în cauză.

Instanța a reținut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, care prevăd că sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, precum și a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, instanța a reținut că nu este aplicabilă cauzei Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciind că problema de drept dezlegată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din C. muncii, dispoziții care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicției muncii și asigurărilor sociale.

Instanța a apreciat că, deși a fost indicat în acțiune un sediu ales al reclamanților în București, competența teritorială nu este determinată de domiciliul ales al justițiabilului, ci de cel efectiv și constatând că domiciliile reclamanților, cât și sediul pârâtului IPJ sunt în Cluj, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

2.2. Hotărârea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin sentința civilă nr. 2084/2017 din 12 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că Sindicatul, care a formulat acțiunea în numele membrilor de sindicat, are calitatea de parte reclamantă în dosar, iar în privința competenței materiuale de soluționare a cauzei a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999.

De asemenea, instanța a constatat că dispozițiile legii privind statutul funcționarilor publici se completează cu cele din legislația muncii, conform art. 117 din Legea nr. 188/1999, iar, în această materie, a fost pronunțată Decizia nr. 1/2013 de Înalta Curte de Casație și Justiție, care se aplică ori de câte ori sindicatul, căruia îi este recunoscută calitatea procesuală activă, este cel care introduce acțiunea, chiar și în numele membrilor săi.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces".

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, în cauză, acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "FF.", în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, funcționari publici cu statut special indicați în cererea introductivă, și sunt aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, așa cum corect au reținut și instanțele sesizate, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcționari publici, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

" Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În cauză, se reține că cererea dedusă judecății a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "FF.", în numele membrilor de sindicat menționați în cerere, în temeiul art. 28 din Legea sindicatelor, nr. 54/2003.

Așa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant. "

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "FF." are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său, în raza teritorială de competență a Tribunalului București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A. și alții prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor FF., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție Sălaj, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul Județean de Poliție Maramureș, Inspectoratul Județean de Poliție Bistrița Năsăud și Inspectoratul Județean de Poliție Cluj în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 mai 2017.