ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1270/2017

Decizia nr. 1270/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22 iulie 2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor N., în contradictoriu cu pârâta Primăria Orașului Moldova Nouă prin Primar, au solicitat instanței obligarea acestuia din urmă să acorde fiecăruia dintre reclamanți o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2013 - 2015 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au susținut că dreptul la acordarea tichetelor de vacanță (redenumite "vouchere prin art. III din Legea nr. 94/2014) a fost recunoscut reclamanților prin adoptarea O.U.G. nr. 8 din 18 februarie 2009, publicată în M. Of. nr. 110 din 24 februarie 2009.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.

Prin Sentința nr. 5815 din 19 octombrie 2016 Tribunalul București, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor N., în contradictoriu cu pârâta Primăria Orașului Moldova Nouă prin Primar, în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

În argumentele prezentate, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului.

A mai reținut instanța că acest articol nu prevede care este instanța competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

Conchide, în sensul că, în același sens sunt și dispozițiile art. 111 C. proc. civ., cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalului Caraș-Severin, prin Sentința nr. 140 din 10 februarie 2017, a admis din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată este formulată de Sindicat, în numele și pentru membrii de sindicat, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora sindicatul neavând calitate de reclamant, ci acționând potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor de sindicat care nu au domiciliul în București.

Tribunalul a reținut incidența prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului, apreciind că, întrucât acest articol nu prevede care este instanța competentă teritorial, devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care stabilește în materia contenciosului administrativ o competență teritorială alternativă, fiind, așadar competentă inclusiv instanța de la sediul pârâtului.

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor N., în numele și pentru Sindicat, a învestit instanța de judecată cu o acțiune vizând, în principal, obligarea autorității publice la acordarea fiecăruia dintre reclamanți o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2013 - 2015 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale.

Acțiunea este formulată în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, care prevede că organizațiile sindicale au dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege având calitate procesuală activă.

Prin acest text de lege i se recunoaște în mod expres sindicatului legitimarea procesuală activă, astfel încât, având în vedere și mandatele de reprezentare depuse la dosar Tribunal București, reclamantă în cauză este însăși organizația sindicală și nu membrii săi, în numele cărora a formulat acțiunea.

În privința competenței de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcționari publici, sunt incidente normele speciale de competență reglementate în cuprinsul art. 109 din Legea nr. 188/1999 - "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Art. 117 din același act normativ prevede în mod expres că dispozițiile acestei legi, se completează cu prevederile legislației muncii, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) (conflicte de muncă) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul." Competența astfel reglementată este una teritorială exclusivă, menită să asigure o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor reclamanților.

Sindicatul a acționat în calitate de reclamant, iar pentru determinarea competenței teritoriale, potrivit textului de lege sus-menționat, urmează a fi avut în vedere sediul sindicatului (din Municipiul București) și nu domiciliul membrilor săi, în numele cărora a formulat acțiunea.

Această soluție se impune și prin prisma dezlegării obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii - Decizia nr. 1/2013, potrivit căreia: " În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor N. în contradictoriu cu pârâta Primăria Orașului Moldova Nouă prin Primar, în favoarea Tribunalului București, secția a II-civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2017.

Procesat de GGC - NN