ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1272/2017

Decizia nr. 1272/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22 iulie 2016, reclamanții A., B. și C., ș.a.m.d. toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor D., au chemat în judecată pe pârâta Direcția de Poliție Locală a Municipiului Buzău, solicitând instanței obligarea acestora din urmă la acordarea fiecăruia dintre reclamanți o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanța aferente perioadei 2013 - 2015 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au susținut că dreptul la acordarea tichetelor de vacanță (redenumite "vouchere prin art. III din Legea nr. 94/2014) a fost recunoscut reclamanților prin adoptarea O.U.G. 8 din 18 februarie 2009, publicată în M. Of. nr. 110/24.02.2009.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.

Prin Sentința nr. 5815 din 19 octombrie 2016 Tribunalul București, a admis - excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii privind pe reclamanții prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor D., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Poliție a Municipiului Buzău, în favoarea Tribunalului Buzău.

În argumentele prezentate, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului.

A mai reținut instanța că acest articol nu prevede care este instanța competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalului Buzău, prin Sentința nr. 252 din 3 martie 2017, a admis din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că din punct de vedere teritorial, competenta de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului București, având în vedere că intervenția sindicatului într-un proces de dreptul muncii, chiar dacă reclamanții au calitatea de funcționari publici, are o menire clară și anume să protejeze salariații de eventualele presiuni pe care angajatorul le-ar face asupra acestora în situația intentării unui proces în nume propriu, să îi sprijine logistic și chiar financiar prin angajarea unor apărători, având în vedere forța financiară crescută a organizației sindicale în raport cu cea a salariatului luat individual.

În concepția legiuitorului, salariații pot fi reprezentați de către sindicat. Astfel, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar instanța competentă teritorial să soluționeze cererile formulate de acestea pentru apărarea drepturilor și intereselor membrilor organizației este cea de la sediul sindicatului.

În fine a mai reținut instanța că prin instituirea dreptului organizațiilor sindicale de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, chiar și în lipsa unui mandat expres din partea acestora, cu păstrarea însă a drepturilor de dispoziție procesuală din partea titularilor drepturilor subiective, textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizații, depășind astfel limitele unui simplu drept de reprezentare legală.

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea de chemare în judecata formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor D., cu sediul ales pentru citarea și comunicarea actelor de procedura în București, Sector 1, prin reprezentant legal Președinte E., în numele membrilor de sindicat din tabelul anexa, în baza art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62/2011, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Poliție Locală a Municipiului Buzău, prin care a solicitat obligarea acesteia din urmă să acorde fiecăruia dintre reclamanți o despăgubire echivalenta cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2013 - 2015, în suma de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Acțiunea este formulată în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, care prevede că organizațiile sindicale au dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege având calitate procesuală activă.

Prin acest text de lege i se recunoaște în mod expres sindicatului legitimarea procesuală activă, astfel încât, având în vedere și mandatele de reprezentare depuse la dosar Tribunal București, reclamantă în cauză este însăși organizația sindicală și nu membrii săi, în numele cărora a formulat acțiunea.

În privința competenței de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcționari publici, sunt incidente normele speciale de competență reglementate în cuprinsul art. 109 din Legea nr. 188/1999 - "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Art. 117 din același act normativ prevede în mod expres că dispozițiile acestei legi, se completează cu prevederile legislației muncii, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) (conflicte de muncă) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul." Competența astfel reglementată este una teritorială exclusivă, menită să asigure o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor reclamanților.

Sindicatul a acționat în calitate de reclamant, iar pentru determinarea competenței teritoriale, potrivit textului de lege sus-menționat, urmează a fi avut în vedere sediul sindicatului (din Municipiul București) și nu domiciliul membrilor săi, în numele cărora a formulat acțiunea.

Așadar, în concepția legiuitorului, salariații pot fi reprezentați de către sindicat, conform dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, care au preluat prevederile art. 28 din Legea nr. 54/2003, în care se statuează expres că, în exercitarea acestor atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, conferindu-li-se, așadar, legitimare procesuală activă ope legis.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind reclamanții: A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor D., B. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor D., C. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor D., ș.a.m.d. toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2017.

Procesat de GGC - NN