ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 341/2016

Asupra conflictului negativ;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, secția civilă, reclamanții A., B., C.,D., E., F., G., H. și I. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Județean Ialomița și Unitatea Administrativ Teritorială Gheorghe Doja obligarea pârâtului Guvernul României să emită Normele de aplicare a O.U.G. nr. 8/2009 aprobată prin Legea nr. 94/2014 privind aprobarea tichetelor de vacanță și să aprobe aceste norme prin Hotărâre de Guvern; obligarea Guvernului României la alocarea bugetului de stat a sumelor necesare acordării tichetelor de vacanță și virarea acestor sume consiliului județean; obligarea Consiliului Județean să vireze sumele necesare către unitatea administrativ-teritorială pârâtă pentru acordarea tichetelor de vacanță.

Prin Sentința nr. 1.356/F din 13 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. x/98/2015 s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., J., E., F., G., H. și I., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Județean Ialomița și Unitatea Administrativ-Teritorială Gheorghe Doja, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ.

Pentru a pronunța această hotărâre a reținut Tribunalul că "primele petite ale acțiunii reclamanților privesc obligarea pârâtului Guvernului României să emită Normele de aplicare a O.U.G. nr. 8/2009, aprobată prin Legea nr. 94/2014 privind acordarea tichetelor de vacanță, să aprobe aceste norme prin hotărâre de Guvern, să aloce bugetului de stat sumele necesare acordării tichetelor de vacanță și să vireze aceste sume consiliului județean.

Art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabilește competența soluționării, în fond, a litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON, în favoarea secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Guvernul este o autoritate colegială a administrației publice centrale, organ care intră, alături de șeful statului, în componența celei de-a doua puteri în stat, puterea executivă.

Prin urmare, instanța competentă, potrivit articolelor menționate, prin raportare la petitele principale ale cererii reclamaților ce privesc acte administrative normative din competența Guvernului României, este Curtea de Apel București, secția contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 23.10.2015.

Curtea a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale.

Prin Sentința nr. 3.166 din 26.11.2015, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

S-a reținut că obiectul litigiului este reprezentat de pretenția reclamanților, funcționari publici, de a li se recunoaște și acorda tichete de vacanță, în considerarea raporturilor de serviciu cu pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Gheorghe Doja.

Mai mult, obiectul principal al litigiului îl constituie, în opinia Curții, obligarea pârâtei Unitatea Administrativ-Teritorială Gheorghe Doja la plata către reclamanți a tichetelor de vacanță, iar nu primele două petite, ce vizează obligarea pârâtului Guvernului României să emită Normele de aplicare a O.U.G. nr. 8/2009, aprobată prin Legea nr. 94/2014 privind acordarea tichetelor de vacanță, să aprobe aceste norme prin hotărâre de Guvern, să aloce bugetului de stat sumele necesare acordării tichetelor de vacanță și să vireze aceste sume consiliului județean, astfel cum a reținut Tribunalul Ialomița.

Prin urmare, observând rangul pârâtei, unitate administrativ-teritorială, s-a impus admiterea excepției chiar și față de dispozițiile art. 16 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

În temeiul art. 133 și urm. C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Județean Ialomița și UAT "Gheorghe Doja", obligarea Guvernului României să emită Normele de aplicare a O.U.G. nr. 8/2009 aprobată prin Legea nr. 94/1994 privind acordarea tichetelor de vacanță, să aloce bugetului de stat sumele necesare acordării tichetelor de vacanță și să vireze aceste sume consiliului județean, cu obligarea consiliului județean să vireze sumele necesare către unitatea administrativ-teritorială și obligarea UAT să acorde tichetele de vacanță.

Din cuprinsul actelor depuse la dosar, rezultă că reclamanții sunt angajați contractuali și nu funcționari publici, astfel cum în mod eronat a reținut Curtea de Apel București pentru a fi atrasă competența secției de contencios administrativ a tribunalului.

Aceeași instanță a apreciat și că principalul capăt de cerere îl reprezintă obligarea UAT la plata către reclamanți a tichetelor de vacanță, iar nu primele două petite ce vizează obligarea pârâtului Guvernul României să emită Normele de Aplicare a O.U.G. nr. 8/2009, aprobată prin Legea nr. 94/2014.

Acordarea tichetelor de vacanță de către UAT nu poate fi făcută în absența emiterii/adoptării actelor administrative normative impuse prin dispozițiile Legii nr. 94/2014 și anume normele de aplicare ale acesteia, urmată de alocarea fondurilor și virarea sumelor către Consiliile județene, urmând ca în final, dacă sunt îndreptățiți, reclamanții să primească tichetele de vacanță.

Din succesiunea actelor normative și administrative incidente în speță, se remarcă rolul principal al Guvernului României, fără de care UAT nu poate plăti sumele de bani solicitate.

Față de acestea, competența de soluționare a pricinii va aparține Curții de Apel București, având în vedere disp. art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, ținându-se seama de rangul autorității publice pârâte Guvernul României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Județean Ialomița și Unitatea Administrativ-Teritorială Gheorghe Doja prin Primar, precum și intervenientul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2016.

Procesat de ED