ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3541/2016

Decizia nr. 3541/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 186 din 3 februarie 2016, Tribunalul Iași, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale invocate în privința primelor două capete din cererea principală, vizând obligarea pârâtului Guvernul României să emită Normele de aplicare a O.U.G. nr. 8/2009 aprobată prin Legea nr. 94/2014 și să aprobe aceste norme prin hotărâre de Guvern, respectiv obligarea pârâtului Guvernul României să aloce bugetului de stat sumele necesare acordării tichetelor de vacanță și să vireze aceste sume pârâtului Consiliul Județean Iași.

În temeiul dispozițiilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ. a declinat în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare cu privire la toate cele patru capete de cerere formulate în cauză de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., reprezentați prin Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Județean Iași și Comuna Șcheia.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă nr. 128 din 27 iunie 2016 a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., reprezentați legal de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Iași, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Șcheia, având ca obiect obligarea consiliului județean să vireze sumele necesare către comuna Șcheia pentru acordarea tichetelor de vacanță și obligarea comunei Șcheia să acorde tichetele de vacanță reclamanților, în favoarea Tribunalul Iași, secția I civilă.

Constatând intervenit conflict negativ de competență, în baza art. 134 C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul de competență.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Iași, secția litigii de muncă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (1

1

) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.”

Deci, art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul acțiunii cu care a rămas investită instanța, ulterior pronunțării încheierii din data de 02.04.2016, prin care primele două capete de cerere au fost anulate.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu este un litigiu de muncă și nu unul de contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, în cauză, sunt aplicabile dreptului comun.

Potrivit art. 95 alin. (1) C. proc. civ. „tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”.

Deci competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, aparține tribunalului.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Iași, secția litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România și pârâții Guvernul României, prin Prim-Ministru, Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Scheia și Consiliul Județean Iași în favoarea Tribunalului Iași, secția litigii de muncă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 decembrie 2016.