ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2762/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalului Botoșani reclamanții A., B., C. și D., prin Sindicatul E., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Botoșani, Guvernul României și Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Vlăsinești - prin Primar, obligarea Guvernului României să emită Normele de aplicare a O.U.G. nr. 8/2009 aprobată prin Legea nr. 94/2014 privind acordarea tichetelor de vacanță și să aprobe aceste norme prin Hotărâre a Guvernului.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului să aloce bugetului de stat sumele necesare acordării tichetelor de vacanță și să vireze aceste sume consiliului județean, obligarea acestuia din urmă să vireze sumele necesare către unitatea administrativ-teritorială pârâtă pentru acordarea tichetelor de vacanță și obligarea Unității administrativ-teritoriale pârâte să le acorde tichetele de vacanță în limita legală de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată începând cu anul 2014.

Prin Încheierea de ședință din 18 februarie 2016, Tribunalul Botoșani a disjuns capătul de cerere având ca obiect obligarea Guvernului României să emită Normele de aplicare a O.U.G. nr. 8/2009 aprobată prin Legea nr. 94/2014 privind acordarea tichetelor de vacanță și să aprobe aceste norme prin Hotărâre a Guvernului, formându-se prezentul dosar, iar prin Sentința civilă nr. 230 din 3 martie 2016 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 168 din 22 iunie 2016, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenientul în interesul altei persoane Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, a obligat pârâtul Guvernul României la elaborarea normelor de modificare și completare a H.G. nr. 215/2009 pentru aprobarea normelor metodologice privind acordarea tichetelor de vacanță (voucherelor de vacanță).

Totodată, a respins ca prematură cererea vizând obligarea pârâtului la alocarea și virarea sumelor pentru acordarea tichetelor de vacanță și ca nefondată cererea de intervenție.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Guvernul României, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii, pentru motivele circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția tardivității recursului invocată din oficiu.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 182 din C. proc. civ. " (1) Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile."

Prin Decizia nr. 34/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen."

Înalta Curte are în vedere, totodată, faptul că, prin Decizia nr. 605/2016, Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile art. 182 alin. (2) sunt constituționale, iar Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 34/2017 nu a relevat aspecte diferite de cele confirmate prin respectiva decizie, statuând în concordanță cu instanța de contencios constituțional.

În cauză, se constată că sentința atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 4 iulie 2016 (conform dovezii aflate la dosar fond), iar recursul a fost transmis prin fax la data de 20 iulie 2016, ora 16:16, după încheierea activității instanței, așadar cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 20 iulie 2016, ora 16:00.

Prin urmare, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul pârâtului Guvernul României împotriva Sentinței nr. 168 din 22 iunie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2019.

GGC - CP