ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3093/2011

Deliberând asupra recursului de față, din actele dosarului constată următoarele: Prin sentința comerciala nr. 13050 pronunțata la 14 decembrie 2010 Tribunalul București, a admis cererea, așa cum a fost precizata; a obligat parata la plata sumei de 70.709,72 euro si 70.000 dolar SUA, precum si a dobânzilor aferente in cuantum de 2.253,93 euro si 1.703,33 dolar S.U.A., cu cheltuieli de judecata. Pentru a hotărî astfel, instanța a procedat a verificarea autenticității înscrisurilor prezentate de R.C. care s-a erijat în moștenitor al reclamantei, constatând că certificatul de deces nu atesta decesul reclamantei, titulara contului de depozit fiind în viață; instanța, în limitele învestirii nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea înscrisurilor, însă a reținut că în mod evident acestea nu au corespuns realității.

S-a mai reținut, instanța cu privire la acțiunea în executarea contractului de depozit, că pârâta este ținută a să-și îndeplinească obligația asumată de restituire la cererea sumelor aflate în depozit, raportat la dispozițiile art. 969 C. civ., art. 1591, art. 1599 și art. 1604 C. civ. Culpa pârâtei a fost apreciată în condițiile art. 1600 alin. (2) C. civ. raportat la art. 1082 C. civ., apreciind ca prin probatoriul acesta nu a răsturnat prezumția instituită prin lege. Singura apărare a pârâtei referitor la respectarea reglementărilor interne cu privire la restituirea depozitului în situația decesului titularului de cont nu au fost reținute, instanța constatând că la dosarul cauzei au fost depuse actele în copie, fără a exista certitudinea prezentării în original.

Cu privire la obligativitatea formulării unei plângeri penale, instanța a apreciat că în cauză date fiind raporturile contractuale stabilite între părți, reclamantei nu îi incumbă obligația formulării unei plângeri penale împotriva unei persoane străină de contract, ci pârâtei direct prejudiciate. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC U.T.B.

SA susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 168/ A din 28 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI a comercială, reținându-se, în esență, în considerente că reclamanta a constatat ridicarea din cont a sumelor indicate cu prilejul comunicării extraselor de cont, sesizând depozitarul despre acest incident; cum pârâta a încălcat obligația de păstrare prevăzută de art. 1599 și art. 1600 alin. (2) C. civ., în mod corect prima instanță a admis cererea reclamantei și a dispus restituirea depozitului și a dobânzilor aferente, mai ales că funcționarul băncii avea posibilitatea să constate inadvertențe între datele de stare civilă ale titularului contului depozit și datele menționate în certificatul de deces, cu privire la locul nașterii, fapt ce ar fi împiedicat restituirea sumelor se impunea ca urmare a retragerii unei sume semnificative de 70.000 euro către o persoană străină de contract.

Împotriva deciziei în apel pârâta a declarat recurs criticând soluția dată sub aspectul interpretării greșite a textelor de lege incidente cauzei. La data de 11 octombrie 2011 recurenta, prin reprezentanții săi legali, a formulat o cerere de renunțare la judecata recursului, conform art. 246 C. proc. civ. Înalta Curte, la termenul de astăzi a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului pe care a pus-o în discuția părților, prezente în instanță, luând act de susținerile acestora și a rămas în pronunțare pe această excepție, întrucât aceasta primează asupra oricăror, excepții sau cereri.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea se anulează ca netimbrată. Art. 9 din același act normativ prevede că, pentru „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător.

În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.” Cum recurenta nu s-a conformat dispozițiilor legale imperative evocate potrivit mențiunii de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată de la 12 octombrie 2011, aflată la fila 9 dosar recurs, când procedura a fost legal îndeplinită, iar în prezenta cauză nu operează facilitățile prevăzute pentru scutirea de la obligația timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 și va anula recursul pârâtei, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC U.T.B. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 168/ A din 28 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială. Pronunțată,în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2011.