ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3093/2011

Deliberând

asupra recursului de față, din actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința comerciala nr. 13050

pronunțata la 14 decembrie 2010 Tribunalul București, a admis cererea, așa cum

a fost precizata; a obligat parata la plata sumei de 70.709,72 euro si 70.000 dolar

SUA, precum si a dobânzilor aferente in cuantum de 2.253,93 euro si 1.703,33 dolar

S.U.A., cu cheltuieli de judecata.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a procedat a verificarea autenticității înscrisurilor

prezentate de R.C. care s-a erijat în moștenitor al reclamantei, constatând că

certificatul de deces nu atesta decesul reclamantei, titulara contului de

depozit fiind în viață; instanța, în limitele învestirii nu s-a pronunțat cu

privire la nulitatea înscrisurilor, însă a reținut că în mod evident acestea nu

au corespuns realității.

S-a mai

reținut, instanța cu privire la acțiunea în executarea contractului de depozit,

că pârâta este ținută a să-și îndeplinească obligația asumată de restituire la

cererea sumelor aflate în depozit, raportat la dispozițiile art. 969 C. civ., art.

1591, art. 1599 și art. 1604 C. civ.

Culpa pârâtei a

fost apreciată în condițiile art. 1600 alin. (2) C. civ. raportat la art. 1082

C. civ., apreciind ca prin probatoriul acesta nu a răsturnat prezumția

instituită prin lege.

Singura apărare

a pârâtei referitor la respectarea reglementărilor interne cu privire la

restituirea depozitului în situația decesului titularului de cont nu au fost

reținute, instanța constatând că la dosarul cauzei au fost depuse actele în

copie, fără a exista certitudinea prezentării în original.

Cu privire la

obligativitatea formulării unei plângeri penale, instanța a apreciat că în

cauză date fiind raporturile contractuale stabilite între părți, reclamantei nu

îi incumbă obligația formulării unei plângeri penale împotriva unei persoane

străină de contract, ci pârâtei direct prejudiciate.

Împotriva

acestei sentințe a formulat apel pârâta SC U.T.B. SA susținând nelegalitatea și

netemeinicia acesteia, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 168/ A

din 28 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI a comercială,

reținându-se, în esență, în considerente că reclamanta a constatat ridicarea

din cont a sumelor indicate cu prilejul comunicării extraselor de cont,

sesizând depozitarul despre acest incident; cum pârâta a încălcat obligația de

păstrare prevăzută de art. 1599 și art. 1600 alin. (2) C. civ., în mod corect

prima instanță a admis cererea reclamantei și a dispus restituirea depozitului

și a dobânzilor aferente, mai ales că funcționarul băncii avea posibilitatea să

constate inadvertențe între datele de stare civilă ale titularului contului

depozit și datele menționate în certificatul de deces, cu privire la locul

nașterii, fapt ce ar fi împiedicat restituirea sumelor se impunea ca urmare a

retragerii unei sume semnificative de 70.000 euro către o persoană străină de

contract.

Împotriva

deciziei în apel pârâta a declarat recurs criticând soluția dată sub aspectul

interpretării greșite a textelor de lege incidente cauzei.

La data de 11

octombrie 2011 recurenta, prin reprezentanții săi legali, a formulat o cerere

de renunțare la judecata recursului, conform art. 246 C. proc. civ.

Înalta Curte,

la termenul de astăzi a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului pe

care a pus-o în discuția părților, prezente în instanță, luând act de

susținerile acestora și a rămas în pronunțare pe această excepție, întrucât

aceasta primează asupra oricăror, excepții sau cereri.

Prin art. 1 din

Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost

statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de

acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către

persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la

termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act

normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea

se anulează ca netimbrată.

Art. 9 din

același act normativ prevede că, pentru „cererile pentru care se datorează

timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate

corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va

proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.”

Cum recurenta

nu s-a conformat dispozițiilor legale imperative evocate potrivit mențiunii de

pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată de

la 12 octombrie 2011, aflată la fila 9 dosar recurs, când procedura a fost

legal îndeplinită, iar în prezenta cauză nu operează facilitățile prevăzute

pentru scutirea de la obligația timbrării, Înalta Curte, urmează să dea

eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv

celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale

art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și va anula recursul pârâtei, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca

netimbrat recursul declarat de pârâta SC U.T.B. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei

comerciale nr. 168/ A din 28 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VI a comercială.

Pronunțată,în

ședință publică, astăzi 12 octombrie 2011.