ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 807/2017

Decizia nr. 807/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 ianuarie 2015, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere din 31 octombrie 2014 până la soluționarea în fond a cauzei ce are ca obiect anularea deciziei menționate.

Pentru soluționarea cererii, reclamanta a făcut dovada consemnării unei cauțiuni de 1.654,00 lei, stabilită de instanță.

Prin Sentința nr. 33 din 16 februarie 2015, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de suspendare și a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii în sumă de 1.654,00 lei.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC A. SA a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii de suspendare a Deciziei de impunere din 31 octombrie 2014 emise de ANAF - DGRFP Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș.

A susținut recurenta-reclamantă, în esență, că instanța de fond a motivat sumar hotărârea, neanalizând criticile referitoare la nevalabilitatea actului administrativ-fiscal, critici care reprezintă cazuri bine justificate și care pun la îndoială legalitatea acestuia. În privința cerinței prevenirii unei pagube, instanța s-a limitat să precizeze că orice diminuare a patrimoniului reprezintă o pagubă, pornind de la premisa că actul este aparent legal.

De asemenea, instanța de fond a interpretat și aplicat eronat dispozițiile legale incidente, respectiv art. 14 din Legea nr. 554/2004 și ale C. proc. fisc., în raport cu situația de fapt expusă și cu înscrisurile depuse în probațiune.

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din 3 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Completul de filtru constată că, prin Sentința civilă nr. 263 din 9 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/42/2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea reclamantei SC A. SA și a anulat în parte Decizia de impunere din 31 octombrie 2014, Raportul de Inspecție Fiscală din 31 octombrie 2014 și Decizia nr. 119 din 29 aprilie 2015.

În aceste condiții, avându-se în vedere că, prin raportul întocmit, s-a apreciat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, în cauză soluționarea recursului se va face în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

3.2. Cu privire la fondul recursului

Completul de filtru, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenta-reclamantă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat.

Recurenta-reclamantă SC A. SA a învestit, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei de impunere din 31 octombrie 2014 emise de ANAF - DGRFP Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se apreciază că nu poate fi primit, hotărârea atacată conținând considerente care corespund cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b)) C. proc. civ., ceea ce este confirmat și de faptul că recurenta a fost în măsură să formuleze și critici privind fondul soluției adoptate.

Însă, referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că este întemeiat.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliul Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei R 89 din 13 septembrie 1989, pentru că prevede, în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecție a drepturilor și intereselor legitime ale subiectelor potențial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanța competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Condițiile prevăzute de lege, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu este permisă prejudecarea fondului.

Legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial fiind, însă, ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situația concretă dedusă judecății, instanța de control judiciar reține că, prin Sentința civilă nr. 263 din 9 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/42/2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea reclamantei SC A. SA și a anulat, în parte, Decizia de impunere din 31 octombrie 2014, Raportul de Inspecție Fiscală din 31 octombrie 2014 și Decizia nr. 119 din 29 aprilie 2015.

Pronunțarea acestei hotărâri judecătorești are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare, Decizia de impunere din 31 octombrie 2014, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția cazului bine justificat, fiind de prisos analiza celorlalte susțineri și apărări ale părților.

Deși nu este definitivă, această sentință are o putere de lucru judecat relativă și constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat pentru suspendarea deciziei atacate.

Cu privire la cea de-a doua condiție, art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 definește condiția pagubei iminente ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.

Înalta Curte apreciază că executarea deciziei de impunere, care, după cum s-a reținut, este aparent nelegală, ar pune societatea recurentă în imposibilitate de a-și onora obligațiile contractuale asumate față de diverse instituții bancare și nebancare, față de alți profesioniști și clienți, dar și față de angajații societății, ceea ce, evident, ar conduce la o perturbare previzibilă gravă a funcționării acesteia.

3.3. Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va admite cererea de suspendare formulată de recurenta SC A. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SA împotriva Sentinței nr. 33 din 16 februarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite cererea de suspendare formulată de societatea reclamantă.

Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere din 31 octombrie 2014 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș până la pronunțarea instanței de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2017.

Procesat de GGC - ED