ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 71/2017

Decizia nr. 71/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 martie 2014, reclamantul PFA A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Deciziei nr. 797 din 10 ianuarie 2014 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 04 noiembrie 2013.

Prin sentința nr. 316 din 13 noiembrie 2014, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea reclamantului, reținând legalitatea și temeinicia actelor contestate.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

2.1. Principalele argumente invocate;

A susținut recurentul-reclamant că instanța a motivat confuz și sumar situația contractelor de arendă. Nu a verificat faptul că Registrul agricol prezintă doar situația terenurilor cultivate și creșterea numărului de terenuri și nu situația contabilă a veniturilor și cheltuielilor.

Prima instanță nu a analizat punctual aspectele contestate, făcând, astfel, confuzie între documentele contabile pe care le-a depus și documentele care atestă mărirea suprafețelor agricole.

A arătat că a depus înscrisuri la dosar, respectiv declarațiile depuse la C., raport de expertiză extrajudiciară, din care rezultă existența culturilor și a terenurilor, înscrisuri care nu au fost avute în vedere de prima instanță fără nicio motivare.

De asemenea, instanța nu a avut în vedere aspectul că intimata-pârâtă nu a demonstrat caracterul cert al vreunui prejudiciu prezent sau posibil de produs, actele încheiate de intimata-pârâtă încălcând dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 și principiile generale pe care trebuie să le îndeplinească o creanță, să fie certă, lichidă și exigibilă.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă D. (prin reorganizarea fostei B.) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate, susținând, în esență, că recurentul nu a respectat prevederile contractuale asumate și ale H.G. nr. 224/2008, O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 875/2011.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 19 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 22 septembrie 2016, completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului;

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Între B. (actuală D.), în calitate de autoritate contractantă și PFA A., în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanțare din 10 iunie 2010 având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile pentru punerea în aplicare a Cererii de finanțare intitulată „Proiect pentru instalarea tinerilor fermieri promovat de A. în cadrul fermei vegetale din com. Șilindia, sat Camna, județul Arad”.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 04 noiembrie 2013 privind proiectul beneficiarului PFA A., încheiat în urma Raportului de control din 02 august 2013 întocmit de E. din cadrul B., s-a propus rezilierea contractului și recuperarea sumei de 105.907,50 lei, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere în cazul neplății la scadență, în termen de 30 de zile de la data comunicării titlului de creanță.

Reclamantul PFA A. a formulat contestație împotriva procesului-verbal, respinsă prin Decizia nr. 797 din 10 ianuarie 2014 emisă de B.

Recurentul-reclamant și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținând că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii și că instanța de fond nu ar fi analizat aspectele invocate în acțiune și că ar fi confundat documentele contabile depuse și documentele care atestă mărirea suprafeței agricole.

Înalta Curte, verificând considerentele hotărârii recurate, apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Prin actele emise de autoritatea intimată, s-a constatat că beneficiarul proiectului, PFA A., nu a respectat prevederile contractului de finanțare încheiat cu B., neputând dovedi realizarea obiectivului privind creșterea dimensiunii exploatației agricole și realizarea producției preconizate în planul de afaceri.

S-au constatat deficiențe ale documentelor justificative pentru suprafața de teren luată în arendă, în vederea executării obligațiilor asumate prin contractul de finanțare.

Astfel, s-a reținut lipsa menționării vecinilor și nedelimitarea suprafeței de 0,95 ha luate în arendă, conform contractului de arendă din 10 martie 2009 de la arendatorul F. din localitatea Luguzău, precum și nedepunerea de către beneficiar, la dosarul de finanțare, a unui extras din registrul agricol pentru justificarea suprafeței mai mici de 1 ha, conform prevederilor Ordinului nr. 302/2005 privind realizarea registrului fermelor.

Referitor la cererea de plată, pentru contractul de arendă din 18 mai 2012, încheiat ulterior de recurentul-reclamant și prezentat doar la solicitarea echipei de control pentru dovedirea măririi suprafeței cultivate, s-a reținut că suprafața de teren arendată face parte dintr-o suprafață de teren mai mare, deținută de SC G. SRL, nu în proprietate, ci tot în arendă, conform contractului din 27 mai 2006 încheiat cu F. din localitatea Luguzău.

Or, subarendarea totală sau parțială este interzisă de dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea arendării nr. 16/1994 și, ulterior, de art. 1747 din N.C.C., care prevăd nulitatea actului de subarendare, nulitate care operează de drept.

Prin urmare, contractul de subarendare prezentat de recurentul-reclamant în vederea creșterii numărului de Unități de Dimensiune Economică este lovit de nulitate, în raport cu aceste dispoziții legale.

Aceste aspecte confirmate de actele dosarului și corect reținute de prima instanță, nu au fost combătute de recurentul-reclamant, care se rezumă la a susține că instanța ar fi făcut confuzie în privința actelor analizate, între documentele contabile și cele care dovedesc mărirea suprafeței agricole, fără, însă, a indica înscrisuri care să combată această situație de fapt.

Înalta Curte găsește neîntemeiată și susținerea recurentului-reclamant în sensul că nu s-ar fi creat niciun prejudiciu, că intimata nu ar fi demonstrat caracterul cert al vreunui prejudiciu.

Potrivit dispozițiilor Ghidului solicitantului Măsurii nr. 112, dacă se constată neîndeplinirea activităților prevăzute în planul de afaceri, B. va proceda la recuperarea sprijinului acordat.

Art. 16 alin. (1) din Anexa I la contractul de finanțare, definește neregula ca orice abatere de la legalitate și orice nerespectare a prevederilor contractului de finanțare.

Potrivit Regulamentului (Curtea Europeană) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iunie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Sociale European și Fondul de coeziune, statele membre sunt responsabile în prevenirea, detectarea și corectarea neregularităților, precum și în recuperarea sumelor plătite în mod necorespunzător. Deci, structurile de control din sistemul național de management și control al fondurilor europene au obligația de a constata neregulile apărute în utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare aferente, potrivit O.U.G. nr. 66/2011.

Obligația de restituire sau recuperare a fondurilor Uniunii Europene există în toate cazurile în care s-au constatat nereguli, fără a fi necesară probarea existenței sau producerii unui prejudiciu.

Noțiunea de neregulă este definită, de asemenea, în art. 2 pct. 7 din Regulamentul Curții Europene nr. 1083/2006, dispoziții care au aplicabilitate directă în legislația națională, ca fiind „orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui ofertant economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general”.

În raport de cele ce preced, rezultă că aplicarea corecției financiare pentru recuperarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora nu este condiționată de existența unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naționale, cu excepția situațiilor expres și limitativ prevăzute în anexa la ordonanța de urgență în care aplicarea corecției financiare este condiționată de existența prejudiciului.

Prin urmare, Înalta Curtea apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

4.3. Soluția instanței de recurs;

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de PFA A. împotriva sentinței nr. 316 din 13 noiembrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2017.