ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3137/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 18.03.2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 810 din 10 ianuarie 2014, precum și a Procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 35605 din 04 noiembrie 2013.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 249 din data de 10.10.2014, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. PFA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - A.P.I.A. București, în prezent, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, având ca obiect - anulare act, fără cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. PFA a formulat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a susținut, în esență, că argumentația din considerente este confuză: referirea la adeverința nr. 2098 din 30 octombrie 2009 eliberată de Primăria comunei Șilindia contrazice concluzia potrivit căreia nu s-ar fi dovedit contrariul celor arătate în procesul-verbal de constatare; în aceeași manieră sunt analizate și contractele de arendă, practic, nu se poate stabili cu certitudine care dintre acestea este legal și care nu.

A susținut, de asemenea, că nu i s-au verificat apărările referitoare la situația care este atestată de Registrul agricol, în condițiile în care evidența veniturilor și cheltuielilor rezultă din situația contabilă pe care a prezentat-o la dosar.

În fine, a arătat că nu au fost analizate mai multe înscrisuri depuse la dosar: declarațiile prezentate la A.P.I.A., raportul de expertiză extrajudiciară din care rezultă atât existența culturilor, cât și a terenurilor; nu s-a răspuns la critica referitoare la existența culturilor și la celelalte aspecte invocate în legătură cu suspiciunile în baza cărora s-a dispus rezilierea contractului de finanțare.

Apărările intimatei

Intimata a formulat întâmpinare la data de 07.12.2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Procedura de filtrare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin încheierea din camera de consiliu de la 18 mai 2016, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 29 noiembrie 2016. Prin încheierea din 22 iunie 2016 a fost preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 15 noiembrie 2016.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Recurenta-reclamantă A. PFA a supus controlului de legalitate procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 35605, încheiat la data de 4.11.2013 de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care i s-a reziliat contractul de finanțare nr. C 112010950200295 din 10 iunie 2010 și s-a stabilit o creanță bugetară rezultată din nereguli în cuantum de 105.907,50 lei, precum și decizia nr. 810 din 10.01.2014 de soluționare a contestației administrative, având același emitent.

În esență, intimata pârâtă a dispus recuperarea întregului ajutor nerambursabil acordat din fonduri publice, pentru că proiectul cu titlu "Proiect instalarea tinerilor fermieri promovat de A. în cadrul fermei vegetale din comuna Șilindia, sat Șilindia, jud. Arad" a devenit neeligibil, recurenta beneficiară nefiind în măsură să realizeze toate acțiunile din planul de afaceri și să prezinte documente justificative care să dovedească realizarea producției previzionate în cererea de finanțare.

Răspunzând la motivele de recurs, Înalta Curte constată, mai întâi, că în cuprinsul sentinței nu se regăsesc aspectele contradictorii semnalate de recurentă.

Instanța de fond a reținut cu claritate că o condiție esențială a conformității și eligibilității proiectului o constituie depunerea de documente justificative privind proprietatea sau folosința terenului, inclusiv pentru suprafețe mai mici de 1 ha, conform Ordinului MAPDR nr. 302/2005 în vigoare la data semnării contractului de finanțare.

Înscrisurile administrate în cauză: contractul de arendă din 20.03.2009 și cel din 17.05.2010 nu au avut însă aptitudinea de a convinge curtea de apel, instanța identificând nereguli în privința fiecăruia dintre acestea. Astfel, în privința primului contract s-a reținut lipsa oricăror mențiuni privind identificarea terenului (prin amplasament, vecini, etc.) și cuantumul arendei, iar în privința celui de-al doilea, s-a observat că reprezintă o subarendare, interzisă atât prin art. 22 alin. (1) din Legea arendării, cât și prin art. 1747 din noul C. civ.

Astfel, în lipsa unei prevederi contractuale privind arenda se poate pune problema naturii contractului sau chiar a nulității acestuia pentru lipsa cauzei.

Referitor la cel de-al doilea, SC B. SRL nu putea transmite în arendă suprafața de teren indicată în contract pentru că, la rândul său, deținea terenul respectiv tot în baza unui contract de arendă, iar "subarendarea totală sau parțială este interzisă" [art. 22 alin. (2) din Legea arendării nr. 16/1994, abrogată prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., dispoziție legală preluată prin art. 1747 din acest din urmă cod].

În ceea ce privește nerealizarea producției preconizate în planul de afaceri pentru anul 2010 - cerință de conformitate pentru cererea de plată II, în mod corect prima instanță a reținut că simplele afirmații ale reclamantei în sens contrar, nesusținute de probe, nu sunt în măsură să combată constatările intimatei - pârâte.

Astfel, recurenta trebuia să dovedească cu documente justificative legale că a desfășurat activitățile propuse prin proiectul de finanțare. Cu toate acestea, dintre documentele solicitate de către echipa de control, recurenta a prezentat în copie doar registrele jurnal de încasări și plăți. Or, conform Ordinului M.F.P. nr. 1040/2004, Registrul-jurnal de încasări și plăți și Registrul-inventar au regim de înregistrare la organele fiscale. Acestea se numerotează, se șnuruiesc și se parafează înainte de depunerea lor la organele fiscale pentru înregistrare.

Registrele jurnal de încasări și plăți prezentate de beneficiar sunt în format electronic și neînregistrate la organele fiscale, iar facturile emise nu respectă prevederile Ordinului M.F.P. nr. 1040/2004 - nu poartă semnăturile de primire, iar copiile prezentate nu au mențiunea "conform cu originalul".

De asemenea, din Registrul jurnal de încasări și plăți pentru anul 2010 rezultă că veniturile din activități agricole sunt de 7,78 lei din totalul de 63.552,57 lei,din care 63.544.50 lei reprezintă finanțare nerambursabilă.

Înalta Curte constată că potrivit art. 3 alin. (1) din Anexa I a contractului de finanțare "beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din cererea de finanțare" iar în situația în care nu mai respectă condițiile de implementare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, art. 8 alin. (3) și (5) din prevederile generale ale contractului de finanțare dă dreptul autorității contractante să recupereze integral ajutorul financiar, cu rezilierea contractului de finanțare.

Față de considerațiunile mai sus arătate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. PFA împotriva sentinței nr. 249 din 10 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2016.