ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3199/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agentia de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București anularea Deciziei nr. 812 din 10 ianuarie 2014, precum și a Procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 04 noiembrie 2013.

1.2. Prin sentința nr. 250 din 10 octombrie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. PFA în contradictoriu cu pârâta Agentia de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București, în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

2.1. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. a formulat recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În opinia recurentei, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii. Se susține că judecătorul a motivat confuz și sumar situația contractelor de arendă analizate în cauză, astfel că nu se poate stabili cu certitudine de care contract de arendă este vorba și care dintre acestea este legal sau nu.

O altă critică se referă la faptul că prima instanță nu a analizat punctual aspectele contestate, ci le-a condensat, or, în opinia recurentei pentru o analiză temeinică era necesară tratarea în mod separat a fiecărui aspect, făcându-se astfel confuzie între documentele contabile depuse.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 martie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 7 iunie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Referitor la motivarea sentinței

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte reține că sentința fondului răspunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul argumentând logic și coerent soluția adoptată.

Pretențiile recurentei de a-i fi examinate toate susținerile sunt excesive, câtă vreme judecătorul fondului a analizat clar și explicit criticile de nelegalitate, arătând pe larg motivele pentru care le-a înlăturat.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 04.11.2013, înregistrat la instituția intimatei-pârâte sub numărul 35.607, în urma verificărilor ce au avut ca scop respectarea prevederilor contractului de finanțare încheiat cu recurenta-reclamanta la data de 10.06.2010, s-a concluzionat în sensul rezilierii contractului și a recuperării sumelor plătite în cadrul acestuia.

În esență, în sarcina recurentei, s-au reținut neregulile semnalate prin Raportul de control nr. 24.402 din 02 august 2013, cu privire la proiectele realizate de 6 beneficiari pe Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri, printre care și reclamanta, în privința cărora s-au constatat deficiențe ale documentelor justificative pentru suprafața de teren luată în arendă, în vederea executării obligațiilor asumate prin contractul de finanțare. Astfel, s-a constatat lipsa menționării vecinilor și nedelimitarea suprafețelor de 0,95 ha luate în arendă, conform contractului nr. x din 10 martie 2009, precum și nedepunerea de către beneficiar, la dosarul de finanțare, a unui extras din registrul agricol pentru justificarea suprafeței mai mici de 1 ha, conform prevederilor Ordinului nr. 302/2005.

Referitor la cererea de plată II, instituția intimatei-pârâte a reținut nulitatea contractului de arendă nr. 34 din 18 mai 2012, încheiat ulterior de recurenta-reclamantă, întrucât suprafața de teren arendată de 0,95 ha face parte dintr-o suprafață de teren mai mare, deținută de arendatorul S.C. B. S.R.L., nu în proprietate, ci tot în arendă, conform contractului nr. x din 27 mai 2006 - fapt interzis de dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea arendării, și ulterior de art. 1747 din Noul C. civ.

De asemenea, intimata-pârâtă a mai constatat că beneficiarul nu a putut dovedi existența activității propuse prin proiectul de finanțare, existând suspiciunea că nu au fost desfășurate activitățile agricole propuse, în condițiile în care, în anul 2010, reclamanta nu a făcut dovada că a înregistrat venituri din activități agricole, cu extrasul registrului agricol al anului 2010.

Prin Decizia nr. 812 din 10 ianuarie 2014, s-a respins contestația administrativă formulată de recurenta-reclamantă, organul de soluționare a contestației validând constatările procesului-verbal menționat și concluzionând că "reclamanta nu a putut susține cu documente legale că a realizat obiectivul privind creșterea dimensiunii exploatației agricole și nu a prezentat documente justificative concludente care să dovedească realizarea producției preconizate în planul de afaceri."

Așa cum corect s-a reținut, ceea ce este esential pentru a stabili conformitatea proiectului constă în analiza legalității celor 2 contracte de arendă încheiate în mod succesiv, în condițiile în care unul dintre obiectivele proiectului este reprezentat de extinderea exploatației și activității agricole.

Pentru conformitatea proiectului solicitantul trebuia să depună ca documente proprietate/folosință terenuri "pentru suprafețe mai mici de un hectar-extras din Registrul Agricol emis de primăriile locale, iar lipsa acestui document trebuia să conducă la neconformitatea proiectului.

Astfel, cel de - al doilea contract a fost încheiat cu S.C. B. S.R.L. pentru o suprafață de 0,95 ha, suprafață care făcea parte dintr-o suprafață mai mare, de 40 ha, deținută de arendatorul S.C. B., tot în arendă, conform contractului nr. x din 27 mai 2006, de la Asociația C..

Or, conform dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea arendării nr. 16/1994: subarendarea totală sau parțială este interzisă; orice act de subarendare este nul.

Legea arendării a fost abrogată prin Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., însă prevederile art. 22 din lege se regăsesc în Capitolul V, Secțiunea a 3-a art. 1747 C. civ.

Prin urmare, contractul de subarendare încheiat în 2010 și 2012, prezentat de recurentă în vederea creșterii numărului de Unitate de Dimensiune Economică este lovit de nulitate, în raport cu dispozițiile legale anterior menționate.

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de nelegalitate constatat de intimata-pârâtă, respectiv lipsa unor documente justificative concludente care să dovedească realizarea producției preconizate în planul de afaceri, se reține că recurenta-reclamantă nu contestă cerința de conformitate pentru cererea de plată II, constând în realizarea veniturilor agricole din activități agricole pe anul 2010, însă susține că deține acte justificative în acest sens, contrar constatărilor pârâtei.

Dintre documentele solicitate de către echipa de control, recurenta a prezentat în copie doar registrele jurnal de încasări și plăți, or acestea nu pot fi luate în calcul, având în vedere că sunt redactate electronic și neînregistrate la organele fiscale. De asemenea, facturile nu respectă caracteristicile OMFP nr. 1040/2004, respectiv nu poartă semnăturile de primire, fiind prezentate doar în copie fără mențiunea conform cu originalul.

Deși se susține că sunt nefundamentate aspectele formale invocate prin actul de control, pe baza cărora s-a constatat nelegalitatea actelor contabile prezentate de recurentă, în vederea verificării veniturilor obținute din activitățile agricole, recurenta nu a depus niciun înscris din care să rezulte că a obținut venituri din producție proprie. În cauza de față, din înscrisurile existente rezultă că în anul 2010, veniturile din activități agricole sunt de 11,66 RON din totalul de 63.556,14 RON, din care 63.544,50 RON reprezintă finanțare nerambursabilă.

Pe de altă parte, nu pot fi reținute nici argumentele recurentei potrivit cărora reprezentanții intimaților își invocă propia culpă, în condițiile în care, prin verificările efectuate anterior acordării celei de a doua tranșe de plată, s-a constatat existența terenului și a culturilor propuse și deci, îndeplinirea obligațiilor prevăzute în contractul de finanțare.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (3) și alin. (5) din Contractul de finanțare, autoritatea contractantă este îndreptățită să facă verificări pe toată perioada de monitorizare, de 5 ani de la data ultimei plăți, iar în situația în care se constată că beneficiarul nu mai respectă condițiile de implementare, respectiv că nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, se procedează după caz, inclusiv la recuperarea integrală a ajutorului financiar cu rezilierea contractului de finanțare.

Aspectele anterior menționate dovedesc existența unei nereguli în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin urmare, este evident faptul că emiterea actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat este doar consecința nerespectării de recurentă a dispozițiilor legale și contractuale asumate, beneficiarul fiind singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. PFA împotriva sentinței nr. 250 din 10 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2016.