ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2017

Decizia nr. 275/2017 1. Circumstanțele cauzei; 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 14 august 2014, sub nr. x/42/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României a solicitat completarea hotărârii (sentinței) civile nr. 159/2014 pronunțată la data de 17 iulie 2014 de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/42/2014, întrucât instanța a omis a se pronunța asupra capătului de cerere principal din acțiune și anume acela prin care s-a solicitat în mod expres „anularea paragrafului denumit Notă din H.G. nr. 1723/2004 (prevăzut în anexă) a Guvernului României”, privind aprobarea programului de măsuri pentru combaterea birocrației în activitatea de relații cu publicul.

Prin întâmpinarea formulată la data de 17 iulie 2014, Guvernul României a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1723/2004, formulată de reclamantul A. Pârâtul a arătat că dacă se apreciază că obiectul acțiunii îl constituie o cerere de anulare parțială a H.G. nr. 1723/2004, înțelege să invoce excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. Reclamantul A. a invocat excepția tardivității formulării întâmpinării. 1.2.

Curtea de Apel Ploiești, prin sentința nr. 209 din 27 octombrie 2014 a respins excepția tardivității formulării întâmpinării formulată de reclamant, a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârât, a admis cererea privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 159 din data de 17 iulie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României pe care l-a completat în sensul că: A respins ca inadmisibilă cererea privind anularea paragrafului denumit „Notă” din H.G. nr. 1723/2004 prevăzut în anexă la „Scrisoarea anuală a primarului”.

Prin sentința nr. 159 din 17 iulie 2014, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a paragrafului denumit Notă a H.G. nr. 1723/2004 formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. 1.3. Calea de atac exercitată; Împotriva sentinței nr. 159 din 17 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și a sentinței nr. 209 din 27 octombrie 2014 pronunțată de aceeași instanță a declarat recurs reclamantul A. fără a indica motivele de nelegalitate astfel cum prevede art. 488 C. proc. civ.

Prin înscrisul intitulat cerere de renunțare la judecată, depus la dosar de către recurentul-reclamant, acesta a declarat că renunță la judecata recursului declarat împotriva sentinței nr. 159 din 17 iulie 2014 a Curții de Apel Ploiești prin care s-a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și s-a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a paragrafului denumit Notă a H.G. nr. 1723/2004 formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc.

civ., republicat: ,,Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol: „Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.” Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Astfel, Înalta Curte, sesizată cu soluționarea cererii de recurs formulată împotriva sentinței nr. 159 din 17 iulie 2014 a Curții de Apel Ploiești, va lua act de faptul că la dosarul cauzei a fost depusă de către recurent cerere de renunțare la judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc.

civ. Constatând că în speță recurentul a formulat cerere de renunțare la judecată, Înalta Curte va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., republicat, care prevăd că: “Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (6), teza a II-a C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului la judecata cererii de recurs formulată împotriva sentinței nr. 159 din 17 iulie 2014 a Curții de Apel Ploiești. Împotriva sentinței nr. 209 din 27 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a formulat recurs reclamantul A. fără a încadra motivele în dispozițiile art. 488 C. proc.

civ. Procedura de soluționare a recursului; Examinarea recursului în completul filtru, în condițiile art. 499 C. proc. civ. Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de anulare a recursului, reținându-se că motivele invocate de recurent și dezvoltarea acestora nu se pot încadra în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 14 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Analizarea condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului. Argumentele de fapt și de drept relevante; Completul de filtru, învestit cu soluționarea cauzei de față, constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc.

civ., întrucât recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Completul de filtru apreciază că susținerile recurentului nu se pot încadra între motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod, acesta nedezvoltând nicio critică față de soluția primei instanțe. Dezvoltarea motivelor de nelegalitate a hotărârii recurate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

De asemenea, se reține că, nici în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu au fost identificate din oficiu motive de casare. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs; Pentru considerentele expuse, Completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, va anula recursul declarat împotriva sentinței nr. 209 din 27 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de A. împotriva sentinței nr. 159 din 17 iulie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Anulează recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 209 din 27 octombrie 2014 ale Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2017.