ÎCCJ, decizie (scj.ro #83608)

Conflict negativ de competență. Acțiune în pretenții formulată de banca aflată în faliment,prin lichidator art.5 C.proc.civ. Acțiunea în pretenții formulată,prin lichidatorul judiciar,de banca aflată în faliment,în calitate de creditor,este de competența instanței în a cărei circumscripție se află sediul principal al debitorului băncii,potrivit art5.C.proc.civ.,nefiind aplicabile dispozițiile speciale privind competența teritorială exclusivă a tribunalului pentru soluționarea cererilor în materia reorganizării judiciare și a falimentului.

(Secția comercială, decizia nr.1592 din 13 martie 2003) Reclamanta B.I.R., prin lichidator, a chemat în judecată pe pârâta C.N.a C.F.R., Regionala CFR Galați, pentru a fi obligată să-i plătească suma, reprezentând contravaloarea investițiilor realizate de reclamantă, pentru amenajarea unor spații ocupate în prezent de pârâtă, cu 35% indicele de inflație, precum și recunoașterea unui drept de retenție, până la plata sumei solicitate. Judecătoria Galați, prin sentința civilă nr.1912 din 22 februarie 2002, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, Secția Comercială, în temeiul art.2 lit.a C.proc.civ. Prin sentința civilă nr.2217 din 16 septembrie 2002, Tribunalul Galați a declinat, la rândul său competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului București, judecător sindic, cu motivarea că reclamanta B.I.R.

,Sucursala Galați se află în procedură de faliment, potrivit art.6 din Legea nr.64/1995 și ca atare, conform art.5 din legea precizată și art.12 alin(2) din Legea nr.83/1998, privind procedura falimentului băncilor, competența de soluționare a unor astfel de litigii revine tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul debitorului.Instanța a reținut că aceste prevederi legale se aplică și acțiunilor introduse de administratorul sau lichidatorul judiciar (în speță) împotriva unei părți care are calitatea de debitor față de cel aflat în reorganizare judiciară sau în faliment, plecând de la considerentul că, în aceste circumstanțe, se poate realiza o judecată mai bună în ceea ce privește administrarea probelor.

La rândul său, Tribunalul București, Secția a VII a Comercială, prin sentința civilă nr.8 din 7 ianuarie 2003, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Galați, Secția Comercială. Prin urmare, între cele două instanțe s-a ivit un conflict negativ de competență, în legătură cu soluționarea pricinii determinând trimiterea cauzei Curții Supreme de Justiție, în vederea pronunțării unui regulator de competență. Tribunalul București, prin judecătorul sindic, a reținut că, deși reclamanta B.I.R. se află în procedură de faliment, își are sediul principal în București, și această situație nu justifică, față de obiectul cererii (acțiune în pretenții), aplicarea în cauză a dispozițiilor art.16 C.proc.civ., privind competența exclusivă, a tribunalului, în jurisdicția căruia se află sediul principal al debitorului, respectiv a Tribunalului București , judecător sindic.

Examinând cauza, Curtea Supremă de Justiție, Secția Comercială, a reținut că reclamanta B.I.R., sucursala zonală Galați, bancă în faliment, a chemat în judecată, prin lichidator SC R.V.A. SA, pe pârâta C.N. a C.F.R., Regionala Galați, cerând să fie obligată la plata contravalorii lucrărilor de investiții și la recunoașterea, până la achitarea acestei sume, a unui drept de retenție asupra spațiilor ocupate de pârâtă. Or, acțiunea promovată de reclamantă este o acțiune în pretenții și aceasta urmează a fi soluționată după regulile din dreptul comun, referitoare la competență, art.5 C.proc.civ. iar nu după regulile prevăzute de art.16 C.proc.civ., potrivit cărora cererile în materia reorganizării judiciare și a falimentului sunt de competența exclusivă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul principal al debitorului.

Ca urmare, chiar dacă acțiunea a fost promovată de lichidatorul reclamantei competența materială a soluționării cauzei revine Tribunalului Galați, Secția Comercială, întrucât, nu toate cererile introduse de administratorul sau lichidatorul judiciar, cad sub incidența dispozițiilor Legii nr.64/1995, pentru a atrage competența exclusivă de soluționare a cauzei de instanța prevăzută în art.16 C.proc.civ. Mai mult, s-a constatat, că reclamanta a promovat acțiunea, în calitate de creditor al sumelor datorate de pârâtă, ceea ce înlătură incidența în cauză atât a dispozițiilor art.6 din Legea nr.64/1995, care stabilesc că toate procedurile prevăzute de această lege, sunt de competența exclusivă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul debitorului, precum și a prevederilor art.16 C.proc.civ., care se referă la sediul principal al debitorului iar nu al creditorului.

Ca atare, în temeiul art.22 alin. (3) C.proc.civ., s-a stabilit competența de soluționare a litigiului dintre reclamanta, aflată în faliment, prin lichidator, și pârâtă, în favoarea Tribunalului Galați.