ÎCCJ, decizie (scj.ro #83523)

Competență teritorială și materială. Cereri în materia reorganizării judiciare și a falimentului. Acțiune în pretenții Cererile în materia reorganizării judiciare și a falimentului sunt de competența exclusivă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul principal al debitorului, conform prevederilor art.8 din Legea nr.64/1995 și art . 12 alin.(2) din Legea nr.83/ 1998 privind procedura falimentului băncilor. În speță, acțiunea este în pretenții și nu se încadrează în enumerarea prevăzută în art.60-61 din Legea nr.64/1995 a acțiunilor pe care lichidatorul le poate introduce la judecătorul sindic, competența de soluționare fiind cea stabilită, conform art.5 C.proc.civ ., la instanța domiciliului pârâtului.

(Secția comercială, decizia nr.4303 din 27 septembrie 2005) Prin sentința civilă nr.228 din 4 aprilie 2005 Tribunalul Galați, Secția comercială a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta SC C. VS SA Piatra Neamț, prin lichidatori judiciari SC B. C. SRL și SC C. D. SRL , în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL Galați în favoarea Tribunalului Neamț, Secția comercială. Invocarea din oficiu a excepției necompetenței teritoriale exclusive și admiterea acesteia s-a întemeiat pe dispozițiile art.16 C.proc . civ . conform căreia cererile în materia reorganizării judiciare și a falimentului sunt de competența exclusivă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul principal al debitorului și ale prevederilor art.8 din Legea nr.64/1995 și art.12 alin.(2) din Legea nr.83/1998 privind procedura falimentului băncilor care dispun în același sens.

Astfel investit, Tribunalul Neamț, Secția comercială, prin sentința nr.366 din 6 mai 2005, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Galați și constatând conflictul negativ de competență a înaintat dosarul la ICCJ spre a fi soluționat. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Neamț a reținut că acțiunea, cu a cărei soluționare a fost investit, nu derivă din dispozițiile Legii nr.64/1995 republicată, neîncadrându-se în prevederile art.60 – 61 pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditoarelor, ci este o acțiune în pretenții supusă dreptului comun, iar în materie de competență, se înscrie dispozițiilor art.5 C.proc.civ.,care stabilesc ca fiind competentă instanța domiciliului pârâtului.

Examinând hotărârile de declinare pronunțate în cauză, ICCJ a stabilit că Tribunalul Galați este competent teritorial să judece acțiunea, fiind inițial sesizat de reclamantă, societate în faliment, care a formulat, prin lichidatorii judiciari, o acțiune în pretenții, de drept comun care excede procedurii reglementată de Legea nr.64/1995 republicată. Potrivit art.6 din Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, toate procedurile prevăzute de această lege, cu excepția recursului prevăzut de art.8, sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului și sunt exercitate de un judecător sindic.

Cum acțiunea de față nu se regăsește în enumerarea art.61 din Legea nr.64/1995, a acțiunilor pe care lichidatorul le poate introduce la judecătorul sindic, competența de soluționare s-a stabilit în conformitate cu prevederile art.5 și 12 C. proc . civ . Pentru considerentele expuse, competența teritorială în cauza de față aparține Tribunalului Galați, soluția acestuia de a declina la un alt tribunal iar nu la judecătorul sindic fiind inconsecventă juridic.