ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1264/2017

Decizia nr. 1264/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Obiectul acțiunii și procedura derulată în primul și al doilea ciclu procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/2/2014, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securității.

În motivare, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul având calitatea de ofițer, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul la viață privată, dreptul la secretul corespondenței și dreptul la liberă circulație.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat depășirea de către CNSAS a limitelor sesizărilor în baza cărora a fost efectuată verificarea și întocmită Nota de constatare, motivele invocate de către reclamant în susținerea acțiunii nevizând niciunul dintre dosarele cu privire la care s-au formulat cereri de verificare. S-a imputat extinderea verificărilor privitoare la pârât și în alte dosare.

Hotărârea Curții de apel pronunțată în cauză

Prin Sentința nr. 2482 din 25 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. Constată și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Instanța de fond analizând înscrisurile depuse la dosar, a constatat următoarele:

În raport de înscrisurile depuse la dosar de reclamant, reiese că prima condiție impusă de dispozițiile legale art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securității este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul furnizând informații sub formă de note scrise despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, astfel cum acestea au fost reținute și detaliate în considerentele sentinței.

S-a mai reținut în raport de conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, că prin informațiile furnizate, pârâtul a denunțat atitudini considerate a fi potrivnice regimului totalitar, iar acestea vizau îngrădirea dreptul la libera circulație și la libertatea de exprimare a persoanelor vizate în notele informative întocmite ca urmare a angajamentului de colaborare cu structurile Securității, fiind de natură a atrage consecințe negative asupra persoanelor indicate. Așadar, în cauza de față sunt îndeplinite și celelalte două condiții prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Conchide instanța, în sensul că interpretările gramaticală, logico-sistematică și teleologică ale prevederilor legale anterior indicate, conduc la concluzia certă că nu este necesar, pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost aptă să le aducă atingere.

Activitatea concretă a pârâtului, astfel cum rezultă din materialul probator, a determinat o supraveghere îndeaproape a persoanelor despre care dăduse informații. În concluzie, informațiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Nu în ultimul rând, instanța a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, care reglementează o situație de excepție în care persoana care a furnizat informații Securității nu este considerată colaborator.

În acest sens, instanța a reținut că, fiind o normă de excepție, prevederile art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse și la alte situații de fapt ce nu se circumscriu direct normei legale.

Recursul declarat de A.

Împotriva hotărârii curții de apel a declarat recurs pârâtul A., invocând dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

S-a apreciat că argumentele prezentate în susținerea recursului pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Încheierea de ședință din 17 ianuarie 2017 pronunțată în condițiile art. 493 C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

Recurentul, reluând susținerile de la fond, a arătat că:

• motivarea sentinței este generică, lipsită de claritate și subiectivă;

• activitățile desfășurate se încadrau în regulamentele și ordinele existente, care la rândul lor erau în acord cu Constituția RSR din 1965;

• în privința persoanei vizate de Securitate, existau "suspiciuni rezonabile bazate pe o atitudine exterioară afișată, sfidătoare, aventurieră și boemă manifestată direct, în public, pe față, cu tare serioase de educație și conduită imorală" care "se cereau clarificate pentru a confirma sau nu intenția de racolare a sa potențială la acte de dezordine șovină, de organizare și instruire paramilitară, acte de diversiune, etc."

Procedura derulată în recurs

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul a arătat că simpla obținere a unor informații cu caracter personal, în modalitatea reținută în sentință, justifică soluția pronunțată.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a punctat principalele argumente din memoriul de recurs, insistând asupra neorevizionismului maghiar și asupra misiunilor pe care le-a îndeplinit înainte și după 1989.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor intimatului, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a recurentului-pârât A.

Astfel, prin cererea din 25 mai 2010, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, s -a solicitat verificarea în ceea ce îl privește pârât, în calitate de deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989. Având în vedere prevederile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cererea formulată de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 este legală.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer (...) al Securității (...), în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

După cum rezultă din expunerea criticilor recurentului, acesta impută instanței de fond, în primul rând, că a pronunțat o sentință pe baza unor afirmații generice sau presupuneri iar nu a unor dovezi clare că a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului.

Contrar recurentului, Înalta Curte observă că motivarea soluției curții de apel - redată succint în prezenta decizie - este judicioasă, cuprinde atât situația de fapt premisă relevată de înscrisurile depuse în probațiune de către reclamant, cât și încadrarea acesteia în dispoziția normativă citată.

În altă ordine de idei, fără a contesta meritele recurentului care a gestionat situații complexe de atentat la siguranța națională și integritatea teritorială (redate punctual în memoriul de recurs), în limitele procedurii reglementate de O.U.G. nr. 24/2008, este suficientă identificarea unei singure situații în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 2 lit. a) precitat, pentru constatarea calității de lucrător al Securității.

Or, pe baza înscrisurilor administrate, se poate concluziona că din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/121 din 16 ianuarie 2014, pârâtul a fost recrutat la data de 18 februarie 1984, în problema "naționaliști maghiari", pentru a furniza informații despre tinerii de naționalitate maghiară din orașul Brașov. A semnat un angajament, document păstrat exclusiv pe microfilm, preluând numele conspirativ "B.".

Mai mult decât atât, notele olografe furnizate de pârât sub numele conspirativ "B./B." făceau referire la intenții de evaziune din țară, precum și la audierea și colportarea știrilor transmise de postul de radio "C.".

Nu există niciun început de dovadă care să facă credibile apărările recurentului, în afară de etnia maghiară a persoanei urmărite, însă, cum bine a reținut judecătorul fondului, acesta nu poate reprezenta un argument concludent.

Recurentul nu se poate apăra invocând ordinele de serviciu și la ordinele superiorilor întrucât, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, s-a definit scopul reglementării ca fiind: "Continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist" care a desfășurat, în special prin intermediul Securității, "o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale".

Curtea Constituțională a reținut consecvent în jurisprudența sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor (...) contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești" și că "scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României".

Așadar, stabilirea calității de colaborator al securității, cu toate consecințele pe care aceasta le implică asupra persoanei în cauză, reiese cu claritate din probatoriu administrat în cauză, care a inclus întreg dosarul informativ în baza căruia se solicită constatarea acestei calități.

Realizarea justiției a presupus și verificarea obiectivă a veridicității actelor și faptelor care au avut loc într-un anumit context politic și istoric, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, excluzând orice soluție arbitrară, asigurându-se astfel echilibrul între interesele fundamentale ale societății și protecția drepturilor individuale.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului s-a evidențiat că soluționarea pricinii de către prima instanță s-a efectuat pe baza unui probatoriu complet, atâta timp cât instanța de fond a reținut că pârâtul recunoaște scrisul aflat pe notele informative care se presupune că ar proveni de la sursa B., scrisul fiind însușit de parte.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinței civile nr. 2482 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2017.

Procesat de GGC - NN