ÎCCJ, decizie (scj.ro #85561)

Recurs inadmisibil

Încheierea prin care Secția

civilă a Curții Supreme de Justiție suspendă judecata unui recurs, în baza

art.244 alin.1 C.proc.civ. nu este admisibil a fi atacată cu recurs.

Completul de 9 judecători, decizia nr.25

din 17 februarie 2003

Prin încheierea pronunțată la data de 18 octombrie 2002 s-a suspendat

în baza art.244 alin.1 C. proc. civ.  judecata recursului declarat de

pârâta SC "E" SA Ploiești împotriva deciziei nr.52 din 9 mai 2002 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

S-a reținut că cererea formulată de recurenta-pârâtă SC "E" SA

Ploiești, privind suspendarea judecării recursului este întemeiată, soluția ce

se va da acestei căi de atac  atârnând de existența dreptului ce face

obiectul dosarului nr.9485/2002, aflat pe rolul Tribunalului Prahova.

Împotriva acestei încheieri, intimații-reclamanți au declarat recurs susținând

că litigiul aflat pe rolul Tribunalului Prahova are un alt obiect, așa încât nu

sunt îndeplinite condițiile art.244 alin.1 pct.1 C. proc. civ.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art.299 teza II C. proc. civ. raportat la art.282 alin.2 din același

cod, încheierile pot fi atacate odată cu fondul, excepțiile de la această

regulă fiind de strictă interpretare.

Pe de altă parte, conform art.299 C. proc. civ., căii de atac a recursului îi

sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art.377 alin.1 C.

proc. civ.

Totodată, conform art.377 alin.2 C. proc. civ., cu referire la hotărârile

irevocabile, raportat la art.299 din același cod privind hotărârile

susceptibile de a fi atacate cu recurs, rezultă că sistemul român de

jurisdicție a statuat principiul unicității recursului.

Este adevărat că potrivit art.244

1

C. proc. civ., încheierea prin

care instanța s-a pronunțat asupra suspendării judecării procesului, poate fi

atacată cu recurs, în mod separat.

Este exclusă însă concluzia modificării art.299 C. proc. civ. și nu sunt

incidente nici dispozițiile art.27 din Legea nr.56/1993 republicată, cu

modificările ulterioare, așa încât calea de atac a recursului, prevăzută de

art.244

1

din același cod, nu privește întreruperea cursului

judecății în fața unei secții a Curții Supreme de Justiție.

Pe de altă parte, potrivit art.24 din Legea nr.56/1993 republicată, cu

modificările ulterioare, Completul de 9 judecători al Curții Supreme de

Justiție judecă recursurile declarate în cauzele soluționate în primă instanță

de secțiile Curții.

Prin art.21 din același act normativ a fost stabilită competența secțiilor de a

judeca recursurile în cauzele determinate de Codul de procedură civilă.

Totodată, prin art.25 din aceeași lege a fost reglementată competența secției

penale a Curții Supreme de Justiție de a judeca în primă instanță procesele

penale și alte cauze determinate de lege, în cazurile expres prevăzute,

în raport de calitatea persoanei.

Din coroborarea textelor legale arătate, rezultă că secția civilă a Curții

Supreme de Justiție, ca și celelalte secții de altfel, cu excepția secției

penale, pronunță hotărâri irevocabile, nesusceptibile de a fi atacate cu

recurs.

Așadar, cum în cauză secția civilă a Curții Supreme de Justiție nu judecă

procesul în primă instanță ci în calea de atac a recursului, iar decizia ce se

va pronunța în cauză va fi o hotărâre irevocabilă, este evident că nu sunt

întrunite nici condițiile art.24 din Legea nr.56/1993 republicată, cu

modificările ulterioare.

Ca atare, în raport de aceste considerente, recursul declarat de către

reclamanți urmează a fi privit ca inadmisibil, atât potrivit legii speciale cât

și dreptului comun.