ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 583/2017

Decizia nr. 583/2017 Asupra conflictului de competență de iată, constată următoarele: Prin cererea înregistrata inițiat pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 8 august 2016, sub nr. x/216/20 16/al, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței să se dispună îndepărtarea pârâtului B. în calitate de tutore al interzisului judecătoresc C., numit prin Decizia civilă nr. 945 din 26 aprilie 2016 a Tribunalului Dolj și numirea reclamantei în calitate de tutore a interzisului judecătoresc C.. In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 8444/2015 pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a dispus punerea sub interdicție a numitei C., fiind numită tutore D., nepoata acesteia.

Bolnava C. - este încadrată în grad de handicap, conform certificatului de încadrare în grad de handicap din 30 iunie 2015, eliberat de E. Dolj, fiind diagnosticată cu demență Alzdeimer cu debut tardiv. Prin Decizia civilă nr. 945 din 26 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost admisă cererea de îndepărtare tutore, formulată de numitul B., acesta a fost numit tutore pentru interzisul judecătoresc C.. Însă, prin modul în care s~a comportat cu persoana pusă sub interdicție, acesta și-a încălcat obligațiile prevăzute de art. 174 C. civ., persoana pusă sub interdicție locuind din anul 2014, în condiții materiale și de afecțiune optime. împreună cu reclamanta, fosta sa noră, respingând orice legătură cu pârâtul.

Prin sentința civilă nr. 12863 din 3 noiembrie 2016, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București. Instanța a reținut, în sinteza» că punerea sub interdicție și numirea unui tutore pentru numita C., a fost realizată de Judecătoria Craiova, competentă ca urmare a faptului că persoana a cărei punere sub interdicție s-a solicitat avea domiciliul pe raza localității Craiova. Or, după numirea în calitate de tutore a numitului Dinu Vasile, cu domiciliul în municipiul București și implicit stabilirea domiciliului persoanei ocrotite pe raza municipiului București, cererea de îndepărtare a tutorelui este de competența Judecătoriei sectorului 4 București, în circumscripția căreia se află domiciliul actual ai tutorelui și al persoanei ocrotite.

Astfel, din înscrisurile existente la dosar, respectiv cartea provizorie de identitate, coroborate cu declarația de martor, rezultă că persoana pusă sub interdicție are domiciliul pe raza sectorului 4 al municipiului București. Instanța a avut în vedere și faptul că art. 936 C. civ. constituie o normă specială de competență teritorială absolută, instituită în materia punerii sub interdicție, ce stabilește competența de soluționare a cererii de punere sub interdicție a unei persoane în favoarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul, rațiunea fiind aceea că la domiciliu! persoanei se găsesc cele mai multe date, informații și probe în legătură cu aceasta.

Prin sentința civilă nr. 687 din 20 ianuarie 2017, pronunțată de Judecătoria sector 4 București, în Dosarul nr. x/4/2016, a fost admișii excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de instanță, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Instanța a reținut, raportat la obiectul cauzei și la dispozițiile ari. 114 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 94 pct. 1 lit. a) din aceiași act normativ, că este competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului, înlocuire tutelă, judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază persoana ocrotită, respectiv persoana pusă sub interdicție, norma de competență fiind una absolută, extraordinară, de Ia care părțile nu pot deroga, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 126 alin. (1) C. proc.

civ. A mai reținut instanța că, prin raportare la dispozițiile art. 87 C. civ. și art. 91 alin. (1) C. civ., din verificările efectuate în urma accesării bazei de date privind evidența persoanelor administrată de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că persoana pusă sub interdicție, numita C., la data sesizării Judecătoriei Craiova, respectiv 8 august 2016, avea domiciliul în mun.

Craiova încă din 5 ianuarie 2015. Or, faptul că ulterior sesizării Judecătoriei Craiova, la data de 14 septembrie 2016, tutorele persoanei puse sub interdicție, pârâtul B.. a întreprins demersurile pentru schimbarea domiciliului din cartea de identitate a persoanei ocrotite pentru ca apoi, prin întâmpinare, să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, nu poate în niciun caz să determine necompetența teritorială a Judecătoriei Craiova, această din urmă instanță fiind competentă potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., schimbarea de domiciliu pe parcursul judecății nefiind de natură a atrage după sine schimbarea competenței instanței, față de dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc.

civ. Mai mult, instanța a constatat că Judecătoria Craiova a pus în discuție si a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de necompetență teritorială la al treilea termen de judecată, contrar dispozițiilor art. 131 C. proc. civ.. Analizând conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat ia art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele; Prin cererea introductivă, înregistrată la Judecătoria Craiova la data de 8 august 2016, reclamanta A. a solicitat îndepărtarea pârâtului B., din calitatea de tutore al interzisului judecătoresc C., numit prin Decizia civilă nr. 945 din 26 aprilie 2016 a Tribunalului Dolj și numirea reclamantei în calitate de tutore al acestuia.

Se reține că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, prezenta cauză se referă la instituția tutelei interzisului, reglementată de Titlul III al C. civ. intitulat „Ocrotirea persoanei fizice'". Art. 107 alin. (1) C. civ. prevede că procedurile prevăzute de C. civ., privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanța de tutelă. Totodată, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanță cererile date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel, iar potrivit art. 114 alin. (1) C. proc.

civ., dacă prin lege nu se dispune altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Prin art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., se prevede că până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ort tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., Legii nr. 76/2032, precum și reglementărilor speciale în vigoare.

Având în vedere obiectul cauzei deduse judecații, înlocuire tutore, se constată că, în conformitate cu prevederile legale sus-menționate, competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, competență exclusivă reglementată de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. având caracter de competență de ordine publică. În privința noțiunii de domiciliu se reține că, din punct de vedere procesual, dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege acela pe care o persoană și I-a stabilit de fapt, în localitatea în care trăiește, scopul dispozițiilor legale referitoare Ia domiciliu, așa cum rezultă din dispozițiile art. 153 și urm. C. proc.

civ., fiind acela ca părțile aflate în litigiu să poată Fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență dreptului la apărare. De asemenea dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. trebuie raportate la noțiunea de domiciliu, astfel cum este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor ia identificarea persoanei fizice. Conform art. 87 din C. civ. în vigoare „domiciliul unei persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acela unde aceasta declară că își are locuința principală". în același sens, al locuinței declarate ca locuință principală a fost modificată și norma ce definește noțiunea de domiciliu din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.

Totodată, deși potrivit art. 93 alin. (1) C. civ., dovada domiciliul sau a reședinței se face eu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, prin raportare la alin. (2) al art. 91 C. civ., stabilirea sau schimbarea domiciliului la o altă adresă decât cea din actul de identitate poate fi opusă persoanei care a cunoscut-o prin alte mijloace. În speță, Înalta Curte reține că, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 4 în Dosarul nr. x/4/3016 al Judecătoriei sectorului 4 București, în urma verificării bazei de date privind evidența persoanelor administrată de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că persoana pusă sub interdicție, numita C., la data sesizării Judecătoriei Craiova, respectiv 8 august 2016, a avut domiciliul în mun.

Craiova din data de 5 ianuarie 20Î 5, domiciliul fiind schimbat ulterior la data de 14 septembrie 2016. Se mai constată că, la data formulării cererii de chemare in judecată, mențiunile cuprinse în cartea de identitate a persoanei puse sub interdicție corespundeau, de altfel, cu situația locuirii efective în municipiul Craiova. Astfel, potrivit declarației de martor dată la Judecătoria Craiova și atașată la fila 100 în Dosarul nr. x/215/2015/aI al Judecătoriei Craiova, numita C. a locuit de la sfârșitul anului 2013 și până în luna august a anului 2014 în municipiul București, din luna august 2014 și până în luna martie a anului 2015 a locuit atât în municipiu!

București cât și în municipiul Craiova, întrucât aceasta își dorea să locuiască în Craiova, iar în cursul anului 2016 a locuit în municipiul Craiova la domiciliul reclamantei până în luna septembrie, dată de la care nici martorul și nici reclamanta nu mai cunosc locația în care aceasta se alia, pârâtul refuzând să dea detalii cu privire la aceste aspecte. În consecință, în raport de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile legale mai sus-menționate, precum și cu situația de fapt ce rezultă din probele administrate, se constă că domiciliul procesual al persoanei puse sub interdicție este distinct de domiciliu! ce rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. civ.

și art. 171 C. civ., în temeiul cărora interzisul judecătoresc pus sub tutelă își are domiciliul la tutore. Înalta Curte mai reține și că pârâtul din prezenta cauză nu poate invoca schimbarea de domiciliu realizată în urma demersurilor sale, în calitate de tutore al persoanei puse sub interdicție, la data ulterioară sesizării instanței, respectiv la data de 14 septembrie 2016. În raport de dispozițiile 107 alin. (2) C. proc. civ., norma generală incidență în cauză, interpretate sistematic în raport de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., instanța rămâne competentă să judece procesul chiar și în cazul schimbării domiciliului părții în raport de care se stabilește competența inițială a instanței.

Înalta Curte mai reține că, potrivit art. 131 C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, prima instanță ave obligația să verifice și să stabilească, din oficiu, dacă instanța sesizată este competentă generai, materia! și meritoria! să judece pricina, iar potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți sau de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate. Or, în cauză. Judecătoria Craiova a pus în discuție și s~a pronunțat asupra excepției de necompetență teritorială la al treilea termen de judecată. În concluzie, față de cele sus-menționate, revine Judecătoriei Craiova competența teritorială de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2017.