ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3164/2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgășani la data de 1 martie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat punerea sub interdicție a pârâtei B. și numirea sa ca tutore, pentru a se putea îngriji de persoana și de bunurile acesteia.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta, mama sa, are o vârstă înaintată, este foarte bolnavă, iar din cauza stărilor de inconștiență, a pierderilor de memorie și a dezorientărilor tempo-spațiale a fost diagnosticată cu demență mixtă.

Reclamantul a precizat că, în aceste condiții, a fost nevoit să o interneze la centrul de specialitate S.C. C. S.R.L., cu sediul în municipiul Craiova, str. x nr. 8, jud. Dolj, pentru a primi îngrijirea medicală specifică acestei boli.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 164 și următ. C. civ.

Prin sentința civilă nr. 418 din 3 mai 2018, Judecătoria Drăgășani a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Drăgășani a reținut că, potrivit art. 168 C. civ., soluționarea cererii de punere sub interdicție judecătorească se face conform dispozițiilor C. proc. civ.

Art. 936 C. proc. civ. stipulează că cererea de punere sub interdicție a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

De asemenea, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. a) din acest act normativ, judecătoriile judecă cererile date în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel.

Constatând că prevederile art. 87 C. civ. definesc domiciliul ca fiind locul unde persoana declară că își are locuința principală, a apreciat că scopul acestor norme legale sunt în sensul de a lega un individ, din punct de vedere juridic, de un anumit punct determinat în teritoriu, domiciliul fiind cel care operează localizarea juridică a fiecărui individ și care, în sens juridic, nu corespunde întotdeauna cu adresa menționată în actul de identitate.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 29 mai 2018, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 7415 din 28 iunie 2018, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Drăgășani. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Craiova a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 936 C. proc. civ., "cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul".

Potrivit art. 114 alin. (1) C. civ. "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

A apreciat că textele legale mai sus enunțate instituie o normă specială de competență teritorială absolută în materia punerii sub interdicție, de ordine publică, având în vedere că vizează capacitatea persoanei fizice, competența de soluționare a cererii de punere sub interdicție a unei persoanei aparținând instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

A constatat că noțiunea "domiciliu" este definită de art. 87 C. civ., care stipulează că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", precum și de art. 89 din același act normativ, conform căruia "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale; (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală; (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Astfel, a concluzionat că domiciliul vizează intenția manifestată de o persoană, în sensul de a-și stabili locuința principală într-un anumit loc.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei Judecătoria Craiova a reținut că pârâta domiciliază în jud. Vâlcea.

Față de această împrejurare, precum și de faptul că la dosarul cauzei a fost depus doar contractul de prestări de servicii încheiat la data de 2 februarie 2016 cu S.C. C. S.R.L., unde se menționează că este internată pârâta, a apreciat că nu poate fi asimilată noțiunii de "domiciliu" la care face referire art. 936 C. proc. civ., câtă vreme nu a fost probată intenția pârâtei de a-și stabili domiciliul la unitatea unde este internată, conform art. 89 din acest act normativ.

De asemenea, a reținut că nu orice adresă la care o persoană se regăsește pentru o perioadă mai lungă de timp sau chiar pe o perioadă nedeterminată, din cauza unor împrejurări independente de voința și consimțământul său, poate fi considerată adresa de domiciliu.

Ca atare, a apreciat că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Drăgășani, fiind instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul persoana cu privire la care se solicită luarea măsurii de ocrotire.

Examinând conflictul de competență, Înalta Curte va reține că, în cauză, competența soluționării pricinii în primă instanță revine Judecătoriei Drăgășani pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgășani la data de 1 martie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat punerea sub interdicție a pârâtei B. și numirea sa, în calitate de tutore al acesteia, pentru a se îngriji de persoana și bunurile sale.

Astfel, obiectului acțiunii civile, în raport de care se stabilește competența instanței, vizează instituirea curatelei pentru o persoană fizică majoră care, din cauza afecțiunilor de care suferă, nu poate să își administreze bunurile sau să își apere interesele, în condiții corespunzătoare.

Față de această împrejurare, competența instanței urmează a se determina potrivit prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., conform cărora judecătoriile judecă, în primă instanță, "cererile date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel", și a celor reglementate de art. 179 C. civ., care stipulează în sensul că "în afară de cazurile prevăzute de lege, instanța de tutelă poate institui curatela dacă, din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice, o persoană, deși capabilă, nu poate, personal, să își administreze bunurile sau să își apere interesele în condiții corespunzătoare și, din motive temeinice, nu își poate numi un reprezentant sau un administrator". Potrivit art. 114 din același act normativ, "(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Conform dispozițiilor art. 87 C. civ. "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".Art. 91 alin. (1) din același act normativ stipulează în sensul că "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate" (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane; (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că, noțiunea de "domiciliu" la care face trimitere art. 179 alin. (1) lit. a) C. civ. vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei. Prin urmare, noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, relevanță având nu atât locuința statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuiește efectiv. Prin raportare la scopul pentru care legiuitorul a stabilit competența instanței de tutelă de la domiciliul persoanei reprezentate în soluționarea cererii de instituire a curatelei, anume de a facilita accesul acestor persoane aflate în situații speciale la instanță, precum și la semnificația noțiunii de "domiciliu" dată de normele C. civ., rezultă că aspectul relevant pentru determinarea competenței teritoriale, în ipoteza prevăzute de art. 179 alin. (1) lit. a) din acest din urmă act normativ, este reprezentat de locuința efectivă a persoanei ocrotite. Înalta Curte constată că, în cauză, prin adresa din 2 martie 2018, Judecătoria Drăgășani a dispus efectuarea cercetărilor necesare cu privire la pârâta B., în vederea soluționării cererii de punere sub interdicție. Prin ordonanța din 8 martie 2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani a dispus delegarea lucrătorilor de poliție din cadrul Poliției Municipiului Drăgășani în vederea efectuării cercetărilor prealabile punerii sub interdicție a numitei B., în conformitate cu art. 937 alin. (2) C. proc. civ..Conform mențiunilor din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 15 martie 2018, organul de cercetare penală nu a făcut cercetările prealabile punerii sub interdicție a pârâtei din cauza lipsei acesteia de la domiciliu. Potrivit acelorași consemnări, reclamantul a refuzat să se prezinte cu pârâta la Serviciul Județean de Medicină Legală Vâlcea în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice, întrucât aceasta este internată, din luna februarie 2016, în centrul S.C. C. S.R.L., cu sediul în municipiul Craiova, str. x nr. 8, jud. Dolj, iar din cauza vârstei și a bolii nu poate fi deplasată. Față de această împrejurare, în raport de dispozițiile art. 179 alin. (1) lit. a) și de) cele ale art. 178 lit. a) C. civ., instanța de tutelă competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Craiova.

Ca atare, pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor legale mai sus evocate, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgășani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2018.