ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1557/2019

HOTĂRÂRE

26.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1557/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Are în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 4 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. punerea sub interdicție a pârâtei și numirea sa în calitate de tutore.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 164, 199 și următoarele C. civ., art. 167 din noul C. civ., art. 937 alin. (3) din noul C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 5117 din 26 iunie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

În motivarea sentinței s-a arătat că, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Norma legală arătată trebuie interpretată în acord cu scopul urmărit de legiuitor și anume luarea unor măsuri în vederea protejării prioritare a interesului persoanei, aflată într-o situație specială datorită stării de sănătate psihică, de către o instanța în fața căreia se pot administra cât mai facil și eficient probe privind starea de sănătate a persoanei astfel vizată, competența urmând a fi stabilită, în situația de față, când părțile se prevalează de caracterul alternativ al competenței stabilită de 114 alin. (1) C. proc. civ., raportat la domiciliul efectiv al persoanei astfel ocrotită, față de care urmează a se produce efectele măsurilor solicitate instanței de judecată.

Mai mult, în procedura specială a punerii sub interdicție trebuie avute în vedere și prevederile art. 938 C. proc. civ. care impun efectuarea de cercetări de către procuror, direct sau prin organele de poliție, cercetări care în cauză nu pot fi efectuate decât de către organele de poliție de pe raza instituției medicale unde se află în prezent internată pârâta B. - respectiv ... din jud. Mureș.

Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că în prezenta cauză instanța competentă pentru a soluționa cererea este judecătoria în a cărei circumscripție se află reședința actuală a pârâtei și anume Judecătoria Târgu Mureș.

Prin Decizia civilă nr. 3138 din 13 august 2019, pronunțată la primul termen de judecată după declinare, Judecătoria Târgu Mureș, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Mureș și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Târgu Mureș și Judecătoria Cluj-Napoca și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 168 din C. civ. conform cărora "soluționarea cererii de punere sub interdicție judecătorească se face potrivit dispozițiilor C. proc. civ..".

Potrivit art. 114 C. proc. civ., cu denumirea marginală "Cereri în materie de tutelă și familie": "(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Articolul 936 din C. proc. civ. prevede că "cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul".

Acest ultim text legal citat se încadrează în "Procedura punerii sub interdicție judecătorească", reglementată în Titlul II al Cărții a VI-a intitulată "Proceduri speciale", motiv pentru care, potrivit regulii de interpretare logică "specialia generalibus derogant", prevederile cuprinse în art. 936 C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale care se aplică cu prioritate față de reglementările similare care nu privesc procedura punerii sub interdicție, cum ar fi art. 114 C. proc. civ.

Ca atare, din interpretarea prevederilor legale mai sus evocate, se deduce concluzia că art. 936 C. proc. civ. instituie o normă specială de competență teritorială absolută în materia punerii sub interdicție, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că privește capacitatea persoanei fizice. Astfel, competența de soluționare a cererii de punere sub interdicție a unei persoanei aparține numai instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul (fără a se avea în vedere, în mod alternativ, și reședința).

Noțiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală". De asemenea, art. 89 din același cod prevede că:

"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale.

(2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală.

(3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

În cuprinsul dispozițiilor art. 87 C. civ., legiuitorul a folosit termenul "declarare", iar în art. 89 din același cod, când s-a referit la stabilirea sau schimbarea domiciliului, a folosit expresia "cu intenția de a avea acolo locuința principală".

Rezultă așadar că noțiunea de domiciliu este legată de existența intenției manifestate de către o persoană în sensul de a-și stabili locuința principală într-un anumit loc.

Instanța apreciază că adresa cu privire la care există prezumția legală că persoana a cărei punere sub interdicție a fost solicitată și-a manifestat intenția de a-și stabili domiciliul este cea menționată în cuprinsul buletinului de identitate, loc în care aceasta a și locuit efectiv până la internare.

Adresa spitalului în care este internat pârâtul nu poate fi asimilată noțiunii de domiciliu, la care face referire art. 936 C. proc. civ., câtă vreme nu a fost probată intenția acestuia de a-și stabili domiciliul la unitatea spitalicească unde este internat, conform art. 89 C. civ.

Se remarcă faptul că nu orice adresă la care o persoană se regăsește pentru o perioadă mai lungă de timp sau chiar pe perioadă nedeterminată, din cauza unor împrejurări independente de voința și consimțământul său, poate fi considerată adresa de domiciliu, cu atât mai mult cu cât internarea persoanei în centrul special din cauza bolii psihice reprezintă o măsură de protecție care poate înceta.

Analizând conflictul de competență ivit între Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Judecătoriei Târgu Mureș, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul judecății îl constituie punerea sub interdicție judecătorească a unei persoane, respectiv a pârâtei B., care se află internată în prezent la ... din jud. Mureș.

Conform art. 936 C. proc. civ. "Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul" .

Pe de altă parte, dispozițiile art. 114 din același cod prevăd că, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Prevederile art. 936 C. proc. civ. reglementează o normă specială de competență teritorială absolută în materia punerii sub interdicție, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că privește capacitatea persoanei fizice. Astfel, competența de soluționare a cererii de punerii sub interdicție a unei persoane aparține numai instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Înalta Curte constată că problema care a generat ivirea prezentului conflict de competență privește interpretarea diferită pe care cele două instanțe aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu.

Domiciliul persoanei fizice, astfel cum este reglementat de art. 87 C. civ., este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit art. 91 alin. (1) din același act normativ.

Instanța reține că noțiunea de domiciliu, la care fac trimitere textele de lege enunțate mai sus, vizează locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Așadar, noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, ca locuință efectivă, în raport de interesul asigurării unei bune administrări a justiției, motiv pentru care nu poate fi restrânsă la acea locuință a persoanei care este menționată în actul de identitate și nu poate fi condiționată de existența intenției expres manifestate de o persoană, în sensul de a-și stabili locuința principală într-un anumit loc.

Așa cum rezultă din adeverința nr. x/14 mai 2019 și din contractul nr. x din data de 23 ianuarie 2019, pârâta B. se află în prezent internată la ... din jud. Mureș.

Afecțiunile de care pârâta suferă și imposibilitatea familiei de a-i acorda o îngrijire de specialitate au determinat familia să o interneze într-un centru pentru vârstnici, care beneficiază de servicii sociale, pentru o perioadă de timp nedeterminată, astfel cum rezultă chiar din motivarea cererii de chemare în judecată și din înscrisurile depuse la dosar, aspect care conferă acestui așezământ valoare juridică de domiciliu.

Față de această situație de fapt, în scopul determinării competenței teritoriale, Înalta Curte va ține seama de locuința efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, circumstanțe în raport de care apare ca fiind lipsit de relevanță domiciliul menționat în cartea de identitate a pârâtei, respectiv cel din str. x, municipiul Cluj-Napoca.

Așa fiind, cum pârâta locuiește efectiv în sat Valea Izvoarelor, jud. Mureș, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Târgu Mureș, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de punere sub interdicție judecătorească ce face obiectul litigiului ce a generat prezentul conflict de competență.