ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 292/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Carei, la data de 07.09.2017, petentul A. a solicitat punerea sub interdicție a intimatei B.

În motivarea în fapt a acțiunii, a arătat că intimata se află în evidențele centrelor de tratament cu diagnosticul de schizofrenie, ce reprezintă un grup de tulburări psihice care o împiedică sa perceapă realitatea înconjurătoare în mod obișnuit.

La momentul introducerii cererii, a susținut că este internată în Centrul de Îngrijire și Asistență Baia de Arieș, din str. x, județ Alba, conform adeverinței nr. x/11.05.2017.

Prin Sentința civilă nr. 1026 din 17 septembrie 2018, Judecătoria Carei a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpeni.

Pentru a decide astfel, instanța a constatat, în raport de obiectul cererii cu care a fost învestită, ca fiind incidente prevederile art. 936 C. proc. civ., conform cărora "cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Având în vedere că intimata este internată la Centrul de Îngrijire și Asistență Baia de Arieș, jud. Alba, cu diagnosticul schizofrenie, conform adeverinței nr. x/11.05.2017, emisă de D.G.A.S.P.C. Alba - C.I.A. Baia de Arieș, în aplicarea dispozițiilor evocate anterior, s-a decis că instanța competentă teritorial să soluționeze punerea sa sub interdicție este Judecătoria Câmpeni.

La rândul său, această instanță, prin Sentința civilă nr. 728 din 6 noiembrie 2018, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat pricina în favoarea Judecătoriei Carei. A constatat ivit conflictul negativ de competență dintre cele două instanțe, a suspendat judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii, au fost avute în vedere prevederile art. 936 C. proc. civ. reținute de prima instanță, prin raportare la domiciliul persoanei pentru care se solicită luarea unei măsuri de ocrotire, domiciliu ce la data sesizării instanței era în municipiul Carei, jud. Satu Mare.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării cererii de punere sub interdicție judecătorească revine Judecătoriei Carei, pentru considerentele ce succed:

Obiectul judecății îl constituie punerea sub interdicție judecătorească a unei persoane, respectiv a intimatei B., care se află, în prezent, internată în Centrul de îngrijire și Asistență Baia de Arieș, conform adeverinței nr. x/11.05.2017.

Conform art. 936 C. proc. civ. "Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul." În completare, art. 114 din același cod stipulează: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Prevederile art. 936 C. proc. civ. reglementează o normă specială de competență teritorială absolută în materia punerii sub interdicție, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că privește capacitatea persoanei fizice. Astfel, competența de soluționare a cererii de punere sub interdicție a unei persoane aparține numai instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Înalta Curte constată că problema care a determinat ivirea prezentului conflict de competență privește interpretarea diferită pe care cele două instanțe aflate în conflict au dat-o noțiunii de "domiciliu" în situația de față, cu privire la o persoană lipsită de discernământ, aflată internată într-o unitate spitalicească.

Noțiunea de domiciliu este definită de dispozițiile art. 87 din C. civ., potrivit căruia "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. De asemenea, art. 89 din același cod prevede: "Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuință principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

În cuprinsul dispozițiilor art. 87 C. civ., legiuitorul a folosit termenul de declarare, iar în art. 89 C. civ., când s-a referit la stabilirea sau schimbarea domiciliului, a folosit expresia "cu intenția de a avea acolo locuința principală".

Reiese deci, că noțiunea de domiciliu este legată de existența intenției manifestate de o persoană în sensul de a-și stabili locuința principală într-un anumit loc.

Instanța reține, sub acest aspect, că adresa cu privire la care există prezumția legală că intimata B. și-a manifestat intenția de a-și stabili domiciliul este cea menționată în cuprinsul buletinului de identitate, loc în care aceasta a și locuit efectiv până la internare. Conform mențiunilor din cuprinsul acestuia, intimata, la data sesizării instanței - 07.09.2017, avea domiciliul în municipiul Carei, str. x, jud. Satu Mare.

Astfel, în aplicarea dispozițiilor art. 936 C. proc. civ., evocate anterior, Judecătoria Carei este competentă teritorial să soluționeze prezenta acțiune având ca obiect punerea sub interdicție judecătorească a intimatei B.

Adresa la care aceasta se găsește în prezent, respectiv Centrul de îngrijire și Asistență Baia de Arieș, aflat în circumscripția Judecătoriei Câmpeni, nu poate fi asimilată noțiunii de domiciliu la care face referire art. 936 C. proc. civ., câtă vreme nu a fost probată intenția acesteia de a-și stabili domiciliul în cadrul centrului de tratament unde se află internată, conform art. 89 C. civ.

Este adevărat că în jurisprudența lor, atât Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au dat o interpretare extensivă noțiunii de domiciliu. Reiese deci că ambele instanțe au legat noțiunea de domiciliu, fie de declarația legală a persoanei dată în fața autorităților publice, în cazul domiciliului legal, fie de adresa față de care persoana manifestă o anumită legătură emoțională, adică de existența unei manifestări de voință de a avea domiciliul la o anumită adresă.

Prin urmare, nu orice adresă la care o persoană se regăsește pentru o perioadă mai lungă de timp sau chiar pe perioadă nedeterminată, din cauza unor împrejurări independente de voința și consimțământul său, poate fi considerată adresă de domiciliu, cu atât mai mult cu cât internarea persoanei în centrul special datorită bolii psihice reprezintă o măsură de protecție care poate înceta.

Față de cele reținute, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de punere sub interdicție în favoarea Judecătoriei Carei, ca instanță în raza căreia se află domiciliul persoanei a cărei punere sub interdicție se solicită în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimata B., în favoarea Judecătoriei Carei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV