ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3364/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3364/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Prin cererea înregistrată la data de 22 noiembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Brașov sub n nr. x/2017, petenta A. a solicitat punerea sub interdicție a intimatului B. și numirea sa ca tutore pentru aceasta.

Prin sentința nr. 3607 din 11 aprilie 2018 Judecătoria Brașov a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț, reținând că, potrivit art. 936 C. proc. civ. cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul, iar potrivit art. 114 alin. (1) din același cod dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Or, potrivit susținerilor petentei, care se coroborează cu cele constatate cu ocazia efectuării referatului de anchetă socială, intimatul locuiește în prezent în județul Neamț.

Prin sentința nr. 88 din 6 iunie 2018 Judecătoria Târgu Neamț a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, a constatat ivit conflictul de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționare.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Târgu Neamț a reținut că dispozițiile art. 936 din C. proc. civ. instituie o normă specială de competență teritorială absolută în materia punerii sub interdicție, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că privește capacitatea persoanei fizice. Astfel, competența de soluționare a cererii de punere sub interdicție a unei persoanei aparține numai instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Noțiunea de domiciliu este definită de dispozițiile art. 87 din C. civ., potrivit cărora domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. De asemenea, art. 91 din același act normativ prevede că dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

Din datele cuprinse în cartea de identitate a intimatului rezultă că domiciliul acestuia, la data introducerii cererii de chemare în judecată (22.11.2017), este în localitatea Codlea, județul Brașov, situație față de care nu prezintă relevanță în cauză faptul că după introducerea cererii de chemare în judecată, intimatul a locuit în raza de competență teritorială a Judecătoriei Târgu Neamț, în comuna Brusturi.

Determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută prin raportare la data formulării acțiunii, respectiv 22.11.2017, și prin luarea în considerare a domiciliului intimatului la acel moment, dovedit potrivit mențiunilor din cartea sa de identitate, iar nu prin raportare la adresa la care locuiește în fapt intimatul ulterior introducerii cererii la instanță, chiar dacă ar interveni modificări în ceea ce privește domiciliul intimatului în cauză, în acest sens fiind și dispozițiile art. 107 alin. (2) din C. proc. civ., care prevăd că instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, pentru argumentele ce urmează:

Potrivit art. 936 C. proc. civ. "Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul".

Textul legal instituie o normă specială de competență teritorială absolută în materia punerii sub interdicție, respectiv o normă de ordine publică, întrucât privește capacitatea persoanei fizice. Astfel, competența de soluționare a cererii de punere sub interdicție a unei persoanei aparține numai instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Chestiunea de drept care a determinat ivirea prezentului conflict de competență privește interpretarea diferită pe care instanțele de judecată aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu și relevanței juridice în legătură cu modificarea acestuia pe parcursul procesului.

Astfel, potrivit art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală". De asemenea, art. 91 din același Cod prevede că "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate."

La data introducerii cererii de chemare în judecată (22.11.2017), domiciliul numitului B. (persoana față de care s-a solicitat punerea sub interdicție) era în localitatea Codlea, județul Brașov, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brașov.

În cauză nu are importanță, în stabilirea competenței, împrejurarea că ulterior, intimatul a avut o altă locuință în fapt, întrucât ceea ce interesează, sub aspect procedural, este domiciliul de la data învestirii instanței, fiind fără relevanță modificarea care ar interveni ulterior acestui moment.

Aceasta, întrucât dispozițiile art. 936 C. proc. civ., ca dispoziții exprese și speciale în materie, se coroborează cu norma generală prevăzută de art. 107 alin. (2) din același cod, potrivit căreia "Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoare Judecătoriei Brașov.