ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 322/2019

HOTĂRÂRE

14.02.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 322/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, la data de 30 august 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei Tigveni, jud. Argeș, a solicitat instanței autorizarea instanței de tutelă de a ridica suma de 37.151 RON, cu titlu de sultă depusă la unitatea B., sucursala Vatra Dornei de către C., obligată la plata unei sulte în valoare de 37.151 RON, conform Deciziei nr. 178 din 24.10.2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2012 de către Tribunalul Suceava, secția I civilă, în vederea acoperirii cheltuielilor de judecată stabilite de Tribunalul Suceava în sarcina numitei D., a altor cheltuieli efectuate sau care urmează a fi efectuate pentru contribuirea la îmbunătățirea condițiilor de viață ale acesteia, precum și a eventualelor cheltuieli medicale ce se impun, consultând un medic de specialitate.

B., Sucursala Vatra Dornei a refuzat eliberarea sumei de 37.151 RON depusă cu titlu de sultă de către numita C., pe motiv că reclamantul nu deține autorizarea instanței de tutelă.

În baza Sentinței civile nr. 98 din 23.01.2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, A. a fost numit tutore pentru ocrotirea numitei D., pusă sub interdicție judecătorească, ținând cont și de faptul că, așa cum reiese din Adeverința nr. 2636, eliberată de E., acesta se ocupă îndeaproape de îngrijirea acesteia, o vizitează periodic în centrul în care este internată și că și-a exprimat opinia în sensul de a se îngriji de persoana pusă sub interdicție, cunoscându-i cel mai bine interesele.

Prin Sentința civilă nr. 4605 din 12 octombrie 2018, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

La pronunțarea soluției, instanța a dat eficiență prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în care se arată:

"Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Competența teritorială stabilită astfel este, în cazul proceselor referitoare la persoane, exclusivă și absolută, cum reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 C. proc. civ., în sensul că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competența teritorială. Astfel, dacă în materia cererilor patrimoniale părțile pot deroga de la competența teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane competența este obligatorie.

Alineatul 2 al aceluiași articol reglementează un caz de competență teritorială alternativă, prin derogare de la regula prevăzută la alin. (1). Astfel, cererile privind autorizarea de către instanța de tutelă și de familie a încheierii unor acte juridice, când acestea privesc un imobil, pot fi formulate atât la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite, cât și la instanța de tutelă și de familie în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul.

S-a reținut că, în speță, domiciliul persoanei ocrotite - persoană pusă sub interdicție, conform Sentinței civile nr. 98/23.01.2013, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, în Dosarul nr. x/2012, se află în Mun. Vatra Dornei, jud. Suceava. Or, față de această împrejurare și având în vedere obiectul cererii, s-a stabilit incidența prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și nu normele derogatorii ale alin. (2), și pe cale de consecință, competența în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei, în a cărei rază teritorială se află domiciliul persoanei ocrotite.

La rândul său, Judecătoria Vatra Dornei, prin Sentința civilă nr. 1103 din 12 decembrie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării cauzei revine Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pentru considerentele ce succed:

Obiectul judecății îl constituie cererea reclamantului A., de autorizare a instanței de tutelă de a ridica suma de 37.151 RON, cu titlu de sultă, depusă la unitatea B., Sucursala Vatra Dornei, în vederea acoperirii unor cheltuieli necesare pentru numita D., pusă sub interdicție judecătorească prin Sentința civilă nr. 98 din 23.01.2013 a Judecătoriei Vatra Dornei.

Prin aceeași hotărâre, reclamantul A. a fost numit tutore pentru ocrotirea intereselor acesteia.

Potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită". Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează: "În cazul cererilor privind autorizarea de către instanța de tutelă și de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită privește un imobil, este, de asemenea, competentă și instanța în a cărei circumscripție teritorială este situat imobilul."

Înalta Curte reține că, în situația proceselor privitoare la persoane, competența teritorială este exclusivă, acest lucru reieșind din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 126 C. proc. civ. în sensul că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competența teritorială. Dacă în materie de cereri patrimoniale, părțile litigiului pot deroga de la competența teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane, competența este obligatorie.

Însă, problema care a determinat ivirea prezentului conflict de competență a privit interpretarea diferită pe care cele două instanțe aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu în situația de față, cu privire la o persoană lipsită de discernământ, aflată internată într-o unitate spitalicească.

Astfel cum este reglementat în art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde acesta declară că își are locuința principală. Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit art. 91 alin. (1) din același act normativ.

Înalta Curte reține că noțiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege enunțate mai sus vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei. Așadar, noțiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuiește efectiv.

Se reține, din actele dosarului, că numita D. se afla, la data introducerii acțiunii - 30.08.2018, internată la E., pe o durată nedeterminată, fiind încadrată în gradul de handicap accentuat, potrivit Certificatului nr. x/03.08.2007.

Față de toate aceste împrejurări, pentru stabilirea competenței teritoriale, în aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va ține seama de locuința efectivă a persoanei ocrotite, circumstanțe în raport de care domiciliul menționat în Sentința civilă nr. 98/23.01.2013, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, respectiv Mun. Vatra Dornei, județ Suceava, apare ca fiind lipsit de relevanță.

Nu vor fi avute în vedere în cauză prevederile alin. (2) ale art. 114 C. proc. civ., ce reglementează un caz de competență teritorială alternativă, prin derogare de la regula instituită de alin. (1) al aceleiași norme, întrucât obiectul cererii nu vizează autorizarea încheierii unor acte juridice privitoare la un imobil.

Așa fiind, cum persoana ocrotită locuiește efectiv în județul Argeș, la E., care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de autorizare a instanței de tutelă privind ridicarea sumei de bani reprezentând sulta depusă la unitatea bancară.