ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 965/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 965/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 27 mai 2020
asupra conflictului de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 28 noiembrie 2019, A. a solicitat, în contradictoriu cu B., autorizarea reclamantei, în calitate de tutore al pârâtei, să procedeze la internarea acesteia într-o instituție sanitară de specialitate, cât mai aproape de domiciliul său din comuna Daneți, județul Dolj.
Hotărârile care au generat conflictul de competență:
2.1. Prin sentința nr. 13599 din 10 decembrie 2019, Judecătoria Craiova, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cererii, având ca obiect autorizare tutore, în favoarea Judecătoriei Alexandria.
S-a reținut, în esență, prin prisma dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., că pârâta are domiciliul pe raza Judecătoriei Alexandria.
2.2. Prin sentința civilă nr. 1497 din 27 aprilie 2020, Judecătoria Alexandria a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
S-a reținut, în esență, prin prisma art. 49 din Legea nr. 487/2002 și a dispozițiilor art. 171 și art. 137 alin. (1) C. civ., că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă în soluționarea cererilor de internare potrivit Legii nr. 487/2002, care nu poate fi înlăturată potrivit voinței părților.
II. Considerentele Înaltei Curți
Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, în considerarea argumentelor ce succed:
Obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă cererea de autorizare a reclamantei, ca, în calitate de tutore al pârâtei, să procedeze la internarea acesteia într-o instituție sanitară de specialitate cât mai aproape de domiciliul său.
Pornind de la prevederile art. 114 C. proc. civ., se observă că acest text de lege stipulează în sensul că dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Referitor la ce se înțelege prin noțiunea de domiciliul sau reședința persoanei ocrotite la care face trimitere textul anterior menționat, relevante sunt dispozițiile cuprinse la art. 92 alin. (4) C. civ., potrivit cărora "Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum și domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească este la reprezentantul legal".
Or, în speță, prin sentința civilă nr. 1340 din 1 februarie 2012, Judecătoria Alexandria a admis cererea de punere sub interdicție formulată de reclamanta A. și a dispus punerea sub interdicție a pârâtei B.. A numit-o tutore, în vederea ocrotirii persoanei puse sub interdicție care se îngrijește atât de persoană cât și de administrarea patrimoniului acesteia, pe reclamanta A..
În raport de textele de lege incidente, se constată că relevant în cauză este domiciliul reprezentantului legal al persoanei puse sub interdicție judecătorească.
Potrivit celor înscrise în cererea de chemare în judecată, domiciliul reclamantei A., tutore al pârâtei B., este în comuna Daneți, sat Daneți, județul Dolj.
Față de toate cele de mai sus, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 27 mai 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.