ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1871/2020

Ședința publică din data de 30 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 15 iunie 2020, sub nr. x/2019, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., punerea acestuia din urmă sub interdicție și numirea sa în calitate de tutore.

Cererea nu a fost motivată în drept.

2.1. Prin sentința civilă nr. 477 din 28 mai 2020, Judecătoria Măcin a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat cauza către Judecătoria Buzău.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Măcin s-a raportat la împrejurarea că pârâtul are domiciliul în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, unde este internat, coroborată cu faptul că punerea sub interdicție se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul pârâtul, potrivit art. 936 din C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Buzău, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2513 din 10 iulie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat compentența de soluționare a cererii formulată de către petentul A., în contradictoriu cu intimatul B., în favoarea Judecătoriei Măcin. Totodată, a constatat apărut conflictul negativ de competența între Judecătoria Buzău și Judecătoria Măcin, astfel că a dispus sesizarea Înaltei Curți de Justiție și Casație pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Buzău, secția civilă a constatat că Judecătoria Măcin este competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată în raport de dispozițiile art. 87 coroborat cu art. 89 din C. civ.

În acest sens, a avut în vedere faptul că adresa cu privire la care exista prezumția legală că intimatul și-a manifestat intenția de a-și stabili domiciliul, este cea menționată în cuprinsul cărții de identitate, unde a locuit până la internarea sa medicală și unde locuiește și după externarea sa în contextul în care prin sentința civilă nr. 454/16.06.2020, pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2020, s-a admis sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Buzău și s-a înlocuit măsura de siguranță a internării medicale prevăzută de art. 110 din C. pen. cu măsura de siguranță a obligării la tratament medical, prevăzută de art. 109 din C. pen., a pârâtului, domiciliat în județul Tulcea, internat în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, raportat la evaluarea stării de sănătate a acestuia în comisia din data de 11 mai 2020.

Faptul că la momentul admiterii excepției de necomptență teritorială de către Judecătoria Măcin, intimatul se regăsea în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, în circumscripția Judecătoriei Buzău, nu poate fi asimilată noțiunii de domiciliu la care face referire art. 936 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., câtă vreme nu a fost probată intenția acestuia de a-și stabili domiciliul la unitatea spitalicească unde este internat, conform art. 89 din C. civ.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Cererea a cărei soluționare este în dispută sub aspectul competenței teritoriale are ca obiect punere sub interdicție, cu privire la care art. 936 din C. proc. civ. prevede că:

"Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul."

Textul legal precitat se încadrează în "Procedura punerii sub interdicție judecătorească", reglementată în Titlul II al Cărții a VI-a intitulată "Proceduri speciale" motiv pentru care, potrivit regulii de interpretare specialia generalibus derogant, prevederile cuprinse în art. 936 din C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale care se aplică cu prioritate față de dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Astfel, competența de soluționare a cererii de punere sub interdicție a unei persoanei aparține numai instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul (fără a se avea în vedere, în mod alternativ, și reședința).

Potrivit dispozițiilor art. 87 din C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", iar conform art. 89 din C. civ., "(1) Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Rezultă așadar că noțiunea de domiciliu subliniază împrejurarea că acesta se află acolo unde persoana "declară" că își are locuința principală, iar în cazul stabilirii sau schimbării domiciliului, o astfel de împrejurare operează atunci când persoana se mută într-un anumit loc "cu intenția" de a avea acolo locuința principală.

Conform sentinței civile nr. 454 din 16 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Buzău a admis sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul acestei instanțe și a dispus înlocuirea măsurii de siguranță a internării medicale prevăzută de art. 110 din C. pen. cu măsura de siguranță a obligării la tratament medical prevăzut de art. 109 din C. pen. cu privire la intimatul B., internat în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, raportat la evaluarea stării de sănătate a acestuia în comisia din data de 11 mai 2020.

Înalta Curte reține, sub acest aspect, că adresa cu privire la care există prezumția legală că intimatul B. și-a manifestat intenția de a-și stabili domiciliul este cea menționată în cuprinsul cărții de identitate, anume localitatea x, județul Tulcea, loc în care acesta a și locuit efectiv până la internarea medicală și unde locuiește după externarea sa.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Măcin este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2020.