ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2202/2019

HOTĂRÂRE

21.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2202/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brăila, la data de 26 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, petenta A. a solicitat punerea sub interdicție a intimatului B. și numirea sa în calitate de tutore al acestuia.

Prin Sentința civilă nr. 2554 din 19 aprilie 2019, Judecătoria Brăila, secția civilă a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Buzău.

În motivarea soluției, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 936 C. proc. civ. în raport de domiciliul intimatului din cartea de identitate.

Prin Sentința civilă nr. 4124 din 25 iulie 2019, Judecătoria Buzău, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a decide astfel, instanța s-a raportat la noțiunea de "domiciliu" în sens mai larg, prin aceasta înțelegându-se adresa la care persoana locuiește efectiv, întrucât scopul dispozițiilor art. 936 C. proc. civ. este acela de a se crea posibilitatea administrării eficiente a probelor necesare soluționării cauzei.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării cererii de punere sub interdicție judecătorească revine Judecătoriei Brăila, pentru considerentele ce succed:

Obiectul judecății îl constituie punerea sub interdicție judecătorească a unei persoane, respectiv a intimatului B., întrucât nu are capacitatea de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligații.

Conform art. 936 C. proc. civ. "Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul." În completare, art. 114 din același cod stipulează: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Prevederile art. 936 C. proc. civ. reglementează o normă specială de competență teritorială absolută în materia punerii sub interdicție, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că privește capacitatea persoanei fizice. Astfel, competența de soluționare a cererii de punerii sub interdicție a unei persoane aparține numai instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Înalta Curte constată că problema care a generat ivirea prezentului conflict de competență privește interpretarea diferită pe care cele două instanțe aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu în situația de față, cu privire la o persoană lipsită de discernământ.

Astfel cum este reglementat în art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde acesta declară că își are locuința principală. Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit art. 91 alin. (1) din același act normativ.

Instanța reține că noțiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege enunțate mai sus vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei. Așadar, această noțiune trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuiește efectiv.

Din actele dosarului, rezultă că intimatul B. avea la data înregistrării acțiunii, 26 noiembrie 2018, domiciliul în sat Romanu, județ Brăila, conform vizei de reședință aplicată pe verso-ul cărții de identitate.

În vederea soluționării cererii de punere sub interdicție, cercetările necesare cu privire la situația pârâtului au fost realizate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila. De asemenea, raportul de expertiză psihiatrică care a examinat clinic cazul a fost întocmit de către Serviciul de Medicină Legală Brăila, pentru a se aprecia asupra oportunității aplicării punerii sub interdicție.

Față de toate aceste împrejurări, în scopul determinării competenței teritoriale, Înalta Curte va ține seama de locuința efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesitățile probatorii ce trebuie dispuse în cauză, respectiv avizul unei comisii de medici specialiști și ascultarea intimatului de către instanță, circumstanțe în raport de care domiciliul menționat în cartea de identitate, respectiv Aleea x, județ Buzău, apare ca fiind lipsit de relevanță.

Cum intimatul locuiește efectiv în județul Brăila, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brăila, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de punere sub interdicție judecătorească formulată în cauză.